[andreeagonzalez]

Buna! Numele meu este Andreea Gonzalez-Jimenez si am 18 ani! St din Bucuresti, dar de la 3 ani locuiesc in Spania, tatal meu fiind spaniol iar mama romanca.
De mica am avut un exces de greutate. Toata lumea imi spunea ca TREBUIE sa slabesc insa nu imi pasa foarte mult. Cu trecerea timpului, comentariile colegilor de clasa erau din ce in ce mai multe si mai "drastice" pana cand miam spus STOP.- PANA AICI. La 12 ani, cantaream 84 de kg la numai 1.60 m. Am inceput sa slabesc incetul cu incetul: in 3 luni pierdusem 18kg. Ideea de a slabi imi placea din ce in ce mai mult- mai multi prieteni, alte haine.. imi propusesem sa ajung la 55 de kg. Tin sa mentionez ca alimentatia mea era in fiecare luna mai saraca. Dupa ce ajunsesem la cele 55 de kg, m i-am dat seama ca nu puteam sa ma mai opresc. Si conitnuan sa slabesc , si slabeam si stateam ore si ore la sala ( cam 6 ore pe zi). Nu mancam cate 6 zile NIMIC si a 7.a mancam o salata si cv carne, si reluam "regimul". Parintii mei erau distrusi si mereu ma intrebau: DE CE ITI FACI ASTA? DE CE NE FACI ASTA?. Ajunsesem la 45 de kg. Mi se vedeau oasele, insa asta imi dadea putere sa ating PERFECTIUNEA
Pe langa toate astea, sufeream mult, mult... Imi era frica sa ma uit in oglinda, nu ieseam din casa, numai pana la sala si inapoi, plangeam mereu, nu vorbeam cu nimeni, la scoala ma duceam ca sa nu stau acasa. Nu mai aveam viata, eram oarba, ma omoram singura, si nu vroiam sa vad cat de mult sufereau parintii, rudele din romania, rudele din spania, prietenii, profesorii. Asa mi-am petrecut 2 ani din viata. Pana cand intr-o zi corpul meu a cedat si am ajuns la spital inconstienta, cu o deznutritie foarte mare.Cand mam trezit, am vazuto pe mama plangand si pe tata langa ea: erau terminati. Mau diagnosticat cu ANOREXIE NERVOASA TIP RESTRICTIV. Negam lucurl asta si ii ziceam psichiatrului " eu anorexica?? anorexica e bunica ta". Mau internat de ungrenta. Cantaream 44 de kg. Am stat in spital o luna, timp in care luasem 7 kg in greutate. ... Dupa ce am iesit din spital, in februarie 2009, continuam sa merg la terapii cu psihologi, psichiatri... Incepusem sa invat sa traiesc. Sa zambesc, sa am grija de mine si sa numi pese atat de tare numarul de kg.
In prezent st o persoana sanatoasa, cu o grutate normala (55 de kg si 1,62m), ma bucur de viata si ma accept asa cum sunt si stiu ca cine ma iubeste MA IUBESTE SI CU DEFECTE SI CU CALITATI!
Fetelor, nu ma jucati cu dietele, mancati sanatos si ingrijitiva! Atat anorexia cat si bulimia nu sunt boli fizice, ci psihice, care lasa in urma traume adanci si care, in fond, nu se vinde niciodata definitiv!
Sunt la dispozitia voastra cu orice sfat, orice raspuns!

[andreeagonzalez]

in prima poza st ce cu tricou verde: acolo avea in jur de 47 de kg. De cand aveam 45 de kg, nu cred ca am poze, insa daca gasesc, vi le arat

[VentoFreddo]

Iubita,m-a impresionat mult povestea ta..
Te felicit ca ai reusit sa iesi la timp din cosmarul asta..si mai ales iti felicit parintii care nu s-au lasat batuti si au luptat alaturi de tine.
Ma bucur ca ai acum o viatza normala,si ca poti fi de exemplu altor fete ..Iti urez numai bine!

[andreeagonzalez]

Multumesc de asemenea! Sper ca experienta mea sa fie un exemplu pt celelalte fete. Ceea ce ma "enerveaza" cel mai tare este faptul ca in Romania tulburarile de alimentatie nu st tratate asa cum ar trebui. Foarte multe fete sufera de probleme de acest gen, de imagine corporala si care intr-adevar au nevoie de ajutor, insa nu il primesc. In ziua de azi " e la moda" sa tinem dieta Nicoletei Luciu ( cea cu supa), sa tinem dieta daneza, dieta disociata ( st total n contra ) sau alte diete abdurde. Trist, foarte trist... Si fete, din ce in ce mai mici ,preocupate de greutate, de silueta etc...
La toate astea, mediile de comunicare au o influentza negativa ENORMA...

pozele st facute in octombrie 2008, eu ajungand sa fiu internanta in ianuarie 2009
(45 kg)

[Alexik]

Bravo pt ca ti-ai revenit si din nou pt ca ti-ai spus povestea aici ca si alte fete sa vada ca nu e bine sa fie dus totul la extrem.Absolut nici un extrem ,indiferent ca e alimentar , regim politic , sau de alta natura nu e bun.

[WhiteAngel]

wow, chiar m`a impresionat postul tau si .. ce pot sa zic ... ma bucur tare mult ca ti`ai revenit si ca incerci sa le arati altora ca nu e bine asa .. felicitari !!
si totusi nu mi se pare ca aveai chiar atat de putine kg pt ca sunt unele fete muult mai slabe si inca vor sa mai slabeasca nefiind constiente ca au anorexie ... deci tu totusi ai fost la primul stadiu ca sa zic asa, nu ai ajuns rau de tot

[andreeagonzalez]

Multumesc lui Dumnezeu ca nu am mers mai departe si asta datorita parintilor mei care ma obligau ca merg ca terapii, si sa nu mai continui "modul meu de viata". Si incetul cu incetul mi.am invins teama de a manca, de a ma simti bine mancand , de a manca sanatos...
Anorexia nu e o boala legata de kg, ci o problema psihica care se vindeca in timp. In Romania, se "poarte" corpurile slabute, iar ceea ce conteaza este EXTERIORUL. pacar... una e un corp slab si sanatos si alta e un corp bolnav, deznutrit,..

[andral]

Anterior postat de Alexik

Bravo pt ca ti-ai revenit si din nou pt ca ti-ai spus povestea aici ca si alte fete sa vada ca nu e bine sa fie dus totul la extrem.Absolut nici un extrem ,indiferent ca e alimentar , regim politic , sau de alta natura nu e bun.

buna
pot sa te intreb ceva?
la ce anume se refera dieta ta:preparate pana in 180g?

[Alexik]

Anterior postat de andral

buna
pot sa te intreb ceva?
la ce anume se refera dieta ta:preparate pana in 180g?

Orice as manca gen dulce sau mancare dietetica o mananc pana in 180-200 gr.

[Miclaus]

Anterior postat de andreeagonzalez

Buna! Numele meu este Andreea Gonzalez-Jimenez si am 18 ani! St din Bucuresti, dar de la 3 ani locuiesc in Spania, tatal meu fiind spaniol iar mama romanca.
De mica am avut un exces de greutate. Toata lumea imi spunea ca TREBUIE sa slabesc insa nu imi pasa foarte mult. Cu trecerea timpului, comentariile colegilor de clasa erau din ce in ce mai multe si mai "drastice" pana cand miam spus STOP.- PANA AICI. La 12 ani, cantaream 84 de kg la numai 1.60 m. Am inceput sa slabesc incetul cu incetul: in 3 luni pierdusem 18kg. Ideea de a slabi imi placea din ce in ce mai mult- mai multi prieteni, alte haine.. imi propusesem sa ajung la 55 de kg. Tin sa mentionez ca alimentatia mea era in fiecare luna mai saraca. Dupa ce ajunsesem la cele 55 de kg, m i-am dat seama ca nu puteam sa ma mai opresc. Si conitnuan sa slabesc , si slabeam si stateam ore si ore la sala ( cam 6 ore pe zi). Nu mancam cate 6 zile NIMIC si a 7.a mancam o salata si cv carne, si reluam "regimul". Parintii mei erau distrusi si mereu ma intrebau: DE CE ITI FACI ASTA? DE CE NE FACI ASTA?. Ajunsesem la 45 de kg. Mi se vedeau oasele, insa asta imi dadea putere sa ating PERFECTIUNEA
Pe langa toate astea, sufeream mult, mult... Imi era frica sa ma uit in oglinda, nu ieseam din casa, numai pana la sala si inapoi, plangeam mereu, nu vorbeam cu nimeni, la scoala ma duceam ca sa nu stau acasa. Nu mai aveam viata, eram oarba, ma omoram singura, si nu vroiam sa vad cat de mult sufereau parintii, rudele din romania, rudele din spania, prietenii, profesorii. Asa mi-am petrecut 2 ani din viata. Pana cand intr-o zi corpul meu a cedat si am ajuns la spital inconstienta, cu o deznutritie foarte mare.Cand mam trezit, am vazuto pe mama plangand si pe tata langa ea: erau terminati. Mau diagnosticat cu ANOREXIE NERVOASA TIP RESTRICTIV. Negam lucurl asta si ii ziceam psichiatrului " eu anorexica?? anorexica e bunica ta". Mau internat de ungrenta. Cantaream 44 de kg. Am stat in spital o luna, timp in care luasem 7 kg in greutate. ... Dupa ce am iesit din spital, in februarie 2009, continuam sa merg la terapii cu psihologi, psichiatri... Incepusem sa invat sa traiesc. Sa zambesc, sa am grija de mine si sa numi pese atat de tare numarul de kg.
In prezent st o persoana sanatoasa, cu o grutate normala (55 de kg si 1,62m), ma bucur de viata si ma accept asa cum sunt si stiu ca cine ma iubeste MA IUBESTE SI CU DEFECTE SI CU CALITATI!
Fetelor, nu ma jucati cu dietele, mancati sanatos si ingrijitiva! Atat anorexia cat si bulimia nu sunt boli fizice, ci psihice, care lasa in urma traume adanci si care, in fond, nu se vinde niciodata definitiv!
Sunt la dispozitia voastra cu orice sfat, orice raspuns!

buna! ma sperie si pe mine gandul sa nu devin anorexica ....am vrut sa slabesc cateva kg aveam in jur de 59 kg..iar cand mi-am atins scopul imi doream sa slabesc si mai mult ...iar acum ca am ajuns la 48 de kg si 1.66 ...acum ma simt prea slaba :S