[andra_aly]

Anterior postat de mvthebest

Doar daca nu stau impreuna atunci poate. Sau daca nu a ajuns la stadiul incat sa fie f slab sau nush.
Pe mine ai mei m-au observat f repede de ex ca nu mai mananc paine. Iar cand slabesc, repede imi spun ca am slabit.

Asta cred ca tine si de comunicarea parinte-copil.

Asa este mira. dar hai zic eu ca daca esti mai mare e ok... dar copilul tau de 15-16 ani care nu mananca .. nu il vezi? e adevarat , poti sa ascunzi multe lucruri. dar se vede pe fata ta daca suferi de ceva. cel putin asta cred eu

[DrIulia2010]

Din pacate e ingrozitoare aceasta boala,si va spun asta din experienta mea cu paciente anorexice,impreuna cu parintii/persoane dragi, sedinte de psihoterapie,reusim incet sa invingem,dar pentru a ajunge la medic,o persoana anorexica trebuie sa-si recunoasca problema,e mai greu sa o ajuti daca nu accepta ca e bolnava!!!

Ma ingrozesc si ce vad aici,foarte multe adolescente/tinere care nu-si dau seama la ce pericole se expun, isi distrug sanatatea doar pentru ca trebuie sa fie "slabe"ca X,pacat....

[andra_aly]

Anterior postat de DrIulia2010

Din pacate e ingrozitoare aceasta boala,si va spun asta din experienta mea cu paciente anorexice,impreuna cu parintii/persoane dragi, sedinte de psihoterapie,reusim incet sa invingem,dar pentru a ajunge la medic,o persoana anorexica trebuie sa-si recunoasca problema,e mai greu sa o ajuti daca nu accepta ca e bolnava!!!

Ma ingrozesc si ce vad aici,foarte multe adolescente/tinere care nu-si dau seama la ce pericole se expun, isi distrug sanatatea doar pentru ca trebuie sa fie "slabe"ca X,pacat....

Asa este din pacate aceasta boala ar fi mai usor de invins daca pacientul si-ar accepta situatia si ar recunoaste. dar din pacate ele se vad "grase" si mai sunt si unele care incept sa manance putin si sao ia pe cai gresite doar din cauza ca anorexia este la moda- cel putin asa cred ele. asa am citit in multe locuri. unele parca o spun cu mandreie ca sunt anorexice. binenteles, la aceste fete nu e asa de grava situatia. mai rau e la cele care nu isi dau seama de raul care si-l fac.
Sa speram ca mesajele noastre vor fi utile la ceva.

[VAmedeea]

Anterior postat de slabuta

Buna Ame

Eu am speranta ca vom putea ajuta aceste fete.

Cred ca, la un moment dat, va trebui sa scriu tot ce mi s-a intamplat de la 15 ani incoace, acum scot doar pasaje, pentru ca nu a fost cea mai usoara perioada din viata mea si nu imi place sa ma gandesc in trecut, ma simt prea bine acum si inca nu sunt gata sa aduc amintirile inapoi...

Din pacate, nu iti dai seama ca suferi de aceasta boala, lumea din jur iti spune ca ai ajuns sa fii un "set de oase", iar tu razi fara sa bagi in seama vorbele lor...

Si daca ar fi doar asta, cate am tras dupa 21 ani, cand toate "rotitele" din corp au luat-o razna si se stricau una dupa alta...

Abia, anul acesta, am ajuns la un final, mi-am pus sanatatea la punct, dar lucrurile acestea (din trecut) nu se uita si nu se vor vindeca niciodata.

Slabuta, faptul ca ai deschis acest subiect spune ca esti pe drumul cel bun. Faptul ca recunosti ca ai avut probleme in trecut inseamna ca ranile incep sa se vindece. Cu toate astea, poate e mai bine sa tii aceste lucruri doar pt tine pana va veni momentul in care vei putea spune: gata, m-am vindecat. Si nu ma refer la aceasta vindecare fizica, care e cel mai usor de obtinut. Ma refer la cea psihica. In momentul in care nu vei mai suferi gandindu-te la ce a fost si crezi ca vei putea sa vb detasat de tot, at poate va fi bine sa iti spui experienta. Pana atunci gaseste echilibrul, apreciaza-te si iubeste-te. Eu una stiu ca esti fenomenala.

[VAmedeea]

Slabuta, ma gandeam, tu nu poti vedea cate calorii mananca fetele? Poate de fiecare data cand scriu meniul sa le apara o avertizare ca e prea putin si sa le redirectioneze catre subiectul asta. Nu stiu, zic si eu. E adevarat ca daca ea nu constientizeaza ca ceva nu e in regula, at prea multe nu ai ce face. Ideal ar fi sa le contactam familiile dar cum sa faci asa ceva?. Si apoi asta e un site de informare si interactiune, nu de detectivi. Chiar nu stiu cum am putea sa le ajutam mai bine.

[VAmedeea]

Esti pe cale sa devii anorexica sau ai devenit deja? Iata 10 motive pentru care "ar trebui" sa fii anorexica!

1. Nu va mai trebui sa probezi hainele. Vor arata exact ca pe umeras

2. Nu iti vei mai face probleme legate de contraceptie. Oricum nu vei mai putea face copii

3. Nu va mai trebui sa iti faci planuri pe termen lung, oricum vei muri in curand.

4. Poti sa traiesti tot restul vietii in toaleta. Oricum vei fi singura.

5. Nu vei mai avea crize de invidie pe strada. Vei rade in sinea ta de toti trecatorii

6. Vei avea mult mai mult timp pentru tine... noaptea, cand foamea nu te va lasa sa mai dormi.

7. Vei avea numai prieteni virtuali. La un moment dat vor ramane si ei fara net. Nici la spital, nici in mormant nu ai conexiune.

8. Niciun barbat nu te va parasi pentru alt barbat. Au avut deja o experienta *** cu tine.

9. Nu va fi nevoie sa mori pentru a deveni stafie.

10. Poti sa te devii imaginea orasului Auschwitz. Am auzit ca nemtii platesc bine.


Sunt luate de pe alt site care trateaza problema anorexiei.

[VAmedeea]

Am mai gasit un jurnal, din pacate acesta cu final tragic.

"Offf....sunt atât de nervoasă...supărată...distrusă!!! da...sunt distrusă! când totul mergea atât de bine, el îmi spune că nu se mai poate?? cum să îmi facă una ca asta?...era atât de bine şi credeam că never ever nu se va termina clipele frumoase, amintirile de la care nu mai pot să îmi iau gandul...Doamne de ce tocmai mie???DE CE??
Dar nu vreau să mă mai gândesc...mă autodistrug?şi pe ce?sau pentru cine?pentru cineva care nu mă merită?pentru cineva care îmi rupe sufletul şi inima în două şi e în stare să mi-o arunce la dobitoace??...hmm...dobitoace?chiar aşa mi-a zis. După atâtea luni în care gura lui avea pentru mine doar vorbe frumoase, să mă facă dobitoacă? îmi spune că mă port ca o dobitoacă pentru ca îl refuz de fiecare dată să ieşim în oraş.Cum să ies cu el în oraş şi să înfulecăm ca nebunii 2 pizza intregi la miez de noapte? Dacă îi spuneam că nu mai pot..sunt prea sătulă: "Cum?din nou aceeaşi discuţie?Iesim şi noi o data pe săptamană să ne simţim bine şi tu din nou cu cura ta de slăbire?".El nu intelege că eu incerc să fac un lucru bun pentru amândoi.Nu vroia să înteleagă că nu mă simţeam bine aşa cum sunt..şi nu puteam să ii accept avansurile din serile petrecute la el după film pentru că nu mă simţeam bine în pielea mea...mă simţeam cât o vaca atunci când îmi ridica bluza iar mie îmi atârnau ca nişte libidinoase, surplusurile de grăsime. Făceam asta doar pentru noi...şi nu vroia să înteleagă... Totuşi, eu nu cred că motiv care mi-l întrugă el era adevăratul motiv!nu cred!cred că adevaratul motiv era acela că eu nu vroiam să îl accept. Întotdeauna îi spuneam că nu e momentul potrivit, pentru că nu era!Eu mai aveam nevoie să pierd cateva kilograme sa arăt în felul în care vroiam eu!
.
.
.
Au trecut câteva zile în care am încercat să îmi revin.Şi o să îi arat că îi va părea rău după ceea ce a pierdut!...îi va părea rău!Pentru că eu voi deveni acea fată despre care toţi prietenii lui ii vor vorbi că arăt atat de bine şi îl vor certa pentru decizia luată!
Pentru început mă voi abţine de la pâinea prea multă care obişnuiesc să o manânc şi treptat voi reduce şi din celelalte alimente.Acum e prea greu pentru că sunt o mare gurmandă!Sunt şi o pofticioasă care nu rezistă niciunei tentaţii.Ştiu că înainte mâncam mult, mai mult decât acum, de aceea am redus şi numărul meselor pe zi.Mănânc dimineaţa nişte cereale şi la amiază când mă întorc de la studii mănânc mâncarea mamei pe care o găsesc în frigider.Eu zic că e ok hrănirea mea zilnică...cum altfel aş putea slăbi?
.
.
.
Nu vreau să le recunosc nici acum prietenelor că m-am apucat de o altă cură de slăbire. Cred că e mai bine să ţin pentru mine până când văd că rezultatele sunt chiar evidente.Până acum nici cura de slăbire cu orez, sau cea cu shak-uri sau legume şi carne fiarta nu au avut rezultate de lungă durată. Mă faceam doar de râs în faţa fetelor când le ziceam că am ţinut cura de slăbire iar ele veneau cu replica "nu se vede! " . Era foarte stânjenitor pentru mine!Nici nu işi dădeau seama ce mare umilinţă era!
Azi mi-a ţinut Loredana (sorămea) un “discurs” despre frumuseţile trupului!!! X( offff... atât de greu am rezistat să nu o iau de cap să o trimit din faţa mea, să îi demonstrez că pentru ea nu are importanţă pentru că ea e slabă! Ea nu are cum să îmi înţeleagă problema! Îmi spunea...defapt mă certa pentru că iau modelul fetelor din reviste."Care nu fac altceva decât să încurajeze o fată sa devina subnutrita".Nu e chiar aşa!Atunci de ce fiecarui baiat îi place una ca aia?de ce fetele de la modelling sunt atât de căutate?Nu cred că acele fete ar mai apărea în reviste şi la televizor dacă ar fi considerate urâte...sau "skinny"!

Mi se părea că blugii mei au nevoie de curea…dar cred că e doar impresia mea.Tocmai m-am intors de la duş şi nu văd nicio diferenţa la formele mele care îmi atârna la fel peste chilot.Sau la picioarele mele care se lăţesc şi devin cât două când mă pun jos!nu pot să le mai suport! Am încercat într-o perioadă să mă ţin de alergat şi nu a dat niciun rezultat!acum fac şi asta. Alerg seara şi încerc să ţin dieta pe care mi-am impus-o. Acum, defapt am mai redus putin din volumul de mâncare inclus la masa de la amiaza. Pentru că mi se părea prea mult. Oricum nu cred că aş avea nevoie de mai mult pentru că simt că dacă aş mânca mai mult ar fi pâna peste limitele stomacului meu.

Aproape că uitasem. Azi am dus şi muncă de lămurile cu mama. Ea îmi spunea să îmi mănânc desertul şi să încetez cu toate mofturile din timpul mesei. Cum să mănânc desert când abia dacă reuşesc să slăbesc cu regimul alimentar pe care îl respect? Şi de data asta am indulcit puţin căţelul când i-am zis mamei că merg în gradină să imi termin desertul în timp ce inspir puţin aer proaspăt. Aşa am fost amândouă mulţumiţe. Când m-am intors s-a alăturat şi tata. El venea cu alte idei! Cum că ar fi fost azi la înmormântarea unei colege de muncă. Care e legătura dintre colega de muncă şi mine?Păi cu ce credeaţi că a încercat tata să mă sperie? Zicea că femeia respectivă a avut un atac de cord în urma curei de slăbire pe care o ţinea de doar 2 luni. Tu crezi că eu iţi înghit gogoşii? chiar dacă ar fi fost cum zice el…eu nu folosesc medicamente pentru a pierde din greutate.Pentru că asta făcea femeia respectivă după spusele tatălui. Deci cu asta am încercat să îl conving…că nu are pentru ce să îşi facă probleme! Eu nu recurg la astfel de disperări.

.

.

.

Eforturile mele parcă ar da rezultate! Sunt puţin mai fericită pentru că reusesc să mă abţin în continuare de la pâine, carnea prajită de mama, supă de teiţei şi celelalte paste şi…nu mai ştiu care ar fi celelalte alimente. Cred că ar trebui să îi multumesc şi căţelului! cu ajutorul lui reusesc să mai scap şi de gura alor mei.

.

.

.

De data asta nu va mai fi Clara cea care va scrie în jurnal. Sunt Loredana, sora ei. Am reuşit să dau se jurnalul Clarei şi să îi citesc “planul”. Întradevar, a dat rezultate. A reusit să slăbească mult…poate mai mult decât şi-a propus. După doua luni de la scrierea jurnalului a fost nevoită să îsi schimbe o mare parte din garderobă pentru că vechile haine stăteau pe ea ca pe umeraş. Nu cred că a reuşit să îi stârnească în vreun fel interesul fostului prieten. Poate unul din motive ar fi fost acela că a slabit atât de mult încât faţa ei a devenit fară obraji. Zonele vineţii din jurul ochilor se accentuau în fiecare zi. Totuţi ea continua să mănânce doar nişte legume fierte şi poate câte un măr, două…cam asta a fost masa ei în ultimele zile… De alergat s-a ţinut în continuare.Eu cred ca i-ar fi fost de ajuns …dar pentru ea nu mai era nimic de ajuns. Cred că nici dacă ar fi fost să nu mănânce nimic săptămâni întregi. Părinţii işi făceau probleme pentru ea. Au dus-o la medic pentru a-i prescrie vitamine…dar cred că le arunca atunci când trebuia să le ia.

Într-o seara a plecat la alergat şi nu s-a mai intors… A alergat până au ţinut-o puterile. Cineva a vazut-o când a căzut la pământ şi a chemat salvarea. Nu s-a mai putut face nimic. La 6 luni de când Clara scria în jurnal despărţirea de prieten, a ajuns să devină subnutrită, cu un început de ulcer la stomac şi…numai medicii ştiu ce au descoperit…L defapt Clara a devenit anorexica, boala care a declanşat multe altele şi care a dus-o din lumea celor vii.

Scrierea nu e decât o născocire a minţii care poate le vor pune pe gânduri pe acele persoane care se regăsesc aici.Sper că va fi un mesaj folositor pentru fiecare"


Si la sfarsit e o fata care intreaba:

"9 aprilie 2009, 22:01
mine spunea...
salut, eu sunt alexandra si am slabit 8 kg.toata lumea imi zice sa termin cu slabitul (am 58 kg acum si 1.65, am avut 66 kg) eu nu vad niciun rezultat.urasc sportul asa k m am infometat deci nu mai mananc de cat odata pe zi de ex azi am mancat o felie de branza si cateva alune, si deja mi se pare mult x( oare am sanse sa devin anorexica?"

Fata asta nu isi pune problema ca mananca extrem de putin, ea se intreaba daca va deveni anorexica. Din punctul meu de vedere e deja. Adica citesti ca o alta fata a murit din cauza infometarii si tu nu iti dai seama ca ai o problema? Asta inseamna sa nu constientizezi in ce situatie te afli. Asta inseamna sa fii bolnav

.

[CrisetenO]

Salutari fetelor!

Cred ca e foarte bine sa deschideti acest topic! Poate unele dintre bietele fete care sufera de anorexie nu isi dau seama ca de fapt e vorba de ele, insa sunt sigura ca aceste randuri si video-uri le vor fi de folos altora! Si pentru mine a fost un soc sa aflu ca de fapt am avut si inca mai am oarecare tendinte in acest sens.

Mini-revelatia mea a avut loc la o cafenea, unde am dat peste o revista. Rasfoind-o in timp ce asteptam autobuzul care avea sa ma duca inapoi acasa, am dat peste un jurnal al unei fete cu anorexie. M-au socat unele dintre simptomele ei, din sentimentele pe care le descria. Mai tin minte cat de tradata si nenorocita m-am simtit in timpul dietei cand am aflat ca un mar are 40 kcal pe suta de grame, un 40 kcal in total! Asta insemna -- va dati seama -- un total de 100 kcal in plus, adica o catastrofa. Am intrat in panica: practic am refuzat merele timp de 4 saptamani dupa aceea. Inca mai am porniri de genul asta: nu mananc paste fainoase si simt un bolovan in stomac numai cand ma uit la lasagna, musaca -- chiar facuta in casa -- cartofi gratinati, etc. Ma lupt cu aceste tendinte in fiecare zi, incercand sa fac un compromis intre teama oribila sa nu ma ingras si necesitatile corpului meu. Am avut un soc sa-mi dau seama ce aproape am ajuns de auto-distrugere.

Deci va multumesc pentru ca va ganditi la cei cu anorexie. O regula generala: daca ai oroare de mancare, te gandesti mai mult la ce mananci si nu mananci decat te gandesti la orice altceva, si ai ai o greutate x si o inaltime un metru si cel putin x+10 kg, e bine sa te gandesti foarte bine daca esti sau nu anorexica.

Cu mult drag,
Cristina

[VAmedeea]

Anterior postat de CrisetenO

Salutari fetelor!

Cred ca e foarte bine sa deschideti acest topic! Poate unele dintre bietele fete care sufera de anorexie nu isi dau seama ca de fapt e vorba de ele, insa sunt sigura ca aceste randuri si video-uri le vor fi de folos altora! Si pentru mine a fost un soc sa aflu ca de fapt am avut si inca mai am oarecare tendinte in acest sens.

Mini-revelatia mea a avut loc la o cafenea, unde am dat peste o revista. Rasfoind-o in timp ce asteptam autobuzul care avea sa ma duca inapoi acasa, am dat peste un jurnal al unei fete cu anorexie. M-au socat unele dintre simptomele ei, din sentimentele pe care le descria. Mai tin minte cat de tradata si nenorocita m-am simtit in timpul dietei cand am aflat ca un mar are 40 kcal pe suta de grame, un 40 kcal in total! Asta insemna -- va dati seama -- un total de 100 kcal in plus, adica o catastrofa. Am intrat in panica: practic am refuzat merele timp de 4 saptamani dupa aceea. Inca mai am porniri de genul asta: nu mananc paste fainoase si simt un bolovan in stomac numai cand ma uit la lasagna, musaca -- chiar facuta in casa -- cartofi gratinati, etc. Ma lupt cu aceste tendinte in fiecare zi, incercand sa fac un compromis intre teama oribila sa nu ma ingras si necesitatile corpului meu. Am avut un soc sa-mi dau seama ce aproape am ajuns de auto-distrugere.

Deci va multumesc pentru ca va ganditi la cei cu anorexie. O regula generala: daca ai oroare de mancare, te gandesti mai mult la ce mananci si nu mananci decat te gandesti la orice altceva, si ai ai o greutate x si o inaltime un metru si cel putin x+10 kg, e bine sa te gandesti foarte bine daca esti sau nu anorexica.

Cu mult drag,
Cristina

Hei, ma bucur mult ca ai scris aici. Si mai mult ma bucura ca esti constienta de problema ta. Daca vrei si nu te deranjeaza, poate ne spui mai multe. Ca sa putem intelege mai bine si cele care nu au trecut prin asa ceva. Te pup!

[CrisetenO]

Buna tuturor!

Cred ca e greu sa explici prea multe despre anorexie fara sa dai idei gresite celor care sunt la inceput de slabire (si care vor cu disperare sa slabeasca fara sa se gandeasca logic la consecinte). Eu nu am ajuns in fazele cele mai rele, atunci cand ti se distorsioneaza complet imaginea pe care o ai despre tine; din fericire sunt in recuperare. Am sa incerc insa sa redau pe scurt cateva simptome pe care le-am avut eu: sfatuiesc pe oricine sa se gandeasca foarte bine la aceste cuvinte, chiar daca primul lui/ei instinct e sa zica: eu nu am anorexie! De obicei daca inca ai forta sa te gandesti ca nu ai anorexie, nu esti in stagiul final al bolii, insa e posibil sa fii ca mine: in drum spre infometare.

Pe scurt: ai anorexie daca, fiind slaba (ai x kg si mai mult de 1 m si x+10 cm) si mancand putin (pana in 1500 kcal) inca ti se pare ca mananci mult. Asta pe scurt. Nu exista nici un "sa vezi", "da, dar...", sau alte scuze. Daca vreti sa vedeti cum se poate ajunge la anorexie, va recomand jurnalul meu (dar e o poveste lunga si ia ceva timp sa o citesti).

Cateva semne ale anorexiei iminente:

1. Te gandesti neincetat la mancare si iti numeri caloriile. Anorexia este o dependenta de control, adica nu vrei sa pierzi controlul, pe care il exerciti asupra mancarii ca un soi de reprezentant al tuturor problemelor tale. Daca observi ca tot timpul te gandesti la mancare si numeri fiecare calorie pe care o inghiti, ai grija!

2. Iei decizii de genul: mananc numai 800 kcal pe zi de acum incolo, si nu ti se pare deloc absurd.

3. Ai tendinte de auto-pedepsire. Te simti vinovata ca mananci si vezi mancarea ca pe un rau necesar. De fiecare data cand mananci, ai tendinte de auto-pedepsire: daca mananci doua inghitituri de iaurt si nu numai una, sau iti iese totalul de calorii cu 20 mai sus trebuie sa te chinui intr-un fel sau altul -- facand mai mult sport, nemancand a doua zi.

4. Incepi sa urasti sa fii in preajma oamenilor pentru ca ti-e teama ca vor incepe sa vorbeasca despre mancare. Recunoaste acest impuls drept ultimul semnal de alarma al creierului tau, care stie cat de mult rau iti faci si te face sa te simti vinovata!

5. Nu esti in stare de efort sustinut, nici macar de vorbit. Vezi negru in fata ochilor daca te ridici de jos sau te asezi jos. Nu esti in stare sa mergi. Nu poti sa te asezi pentru ca te doare sezutul (oasele). Nu pot sa dormi pe o parte pentru ca te dor genunchii care se lovesc unul de altul (mie mi s-au intamplat ambele si nu e deloc placut).

6. Ti-e permanent frig, mai ales la extremitati (degete si picioare). Chiar atunci cand esti la soare nu poti sa pastrezi caldura pentru mult timp. Tremuri noaptea sub plapuma. (inca mi se mai intampla) Mai tin minte ca m-am dus o data la cimitirul Eternitatea din Iasi si era sa fac o criza de hipotermie.

7. Esti asa de slabita incat nu iti dai seama cand esti bolnava si cand esti "normala". De exemplu mi s-a intamplat sa am febra noaptea si sa nu-mi dau seama decat dupa ce aproape am lesinat in drum spre baie, pentru ca eram obisnuita sa-mi fie frig. Cand am facut mononucleoza nu mi-am dat seama ca e foarte ciudat sa fiu asa de obosita zi de zi pentru ca si asa eram foarte obosita. In acest stagiu depinzi de stimulente de genul cafea sau sucuri cu cofeina dietetice pentru ca sa functionezi si esti intr-o stare de permanenta agitatie.

8. Ti se opreste ciclul. Pentru o femeie asta e foarte semnificativ! Ca si tensiunea si ritmul cardiac, ciclul este un fenomen regulat, un parametru al corpului tau. Orice intarzaiere e foarte importanta si provine dintr-un dezechilibru major!

9. Iti tremura sau iti tresar muschii in mod neregulat. Asta e in prima instanta o lipsa de calciu, apoi o consecinta a stimulentelor pe care trebuie sa le inghiti ca sa traiesti, apoi ... cine stie, ceva mai grav. Iti cade foarte mult par, se despica firul foarte repede. Ai unghii moi, ca de guma. Toate sunt simptome de lipsa de vitamine!

10. Ai o culoare a pielii foarte ciudata: esti palida, morcovie, verde, albastra. Eu am trecut prin toate trei fazele (verzuie eram cand am fost bolnava si a fost de scurta durata). Ai buzele vinete foarte des.

11. Ti se face rau numai cand vezi mancare mai grasa. Ai o revulsie fata de uleiul de pe lasagna vecinului, iti tremura mainile sa vezi cotletul prajit de alaturi. Nu poti sa suferi mirosul de zahar sau de mancare gatita.

12. Oamenii in care ai avut mare incredere (cei apropiati tie mai ales) iti spun in mod repetat ca mananci prea putin. Da si tu la regula majoritatii, considerandu-te pe tine cat 5 voturi si pe ei cate unul. Daca au castigat cei din jur opreste-te si incearca sa-ti recastigi obiectivitatea.

13. Te bucuri atunci cand ii "inseli" pe cei din jur mancand un morman de salata care practic nu are aport nutritiv. Te bucuri cand mori de foame dar ti se zice: bravo tie, ai mancat destul.

As putea continua lista, dar cred ca deocamdata e suficient. Va multumesc tuturor celor care incercati sa-i ajutati pe cei care au nevoie de voi si nu stiu inca sa ceara! Un sfat pentru voi: incercati, desi e foarte greu, sa aveti rabdare si sa castigati increderea lor, aratandu-le ca nu vreti nici voi sa se ingrase si ca sunteti foarte atente la greutatea lor. Eu am reusit sa nu mor de infometare numai pentru ca am o incredere oarba in mama si in sora mea!

Va salut si va sarut cu mult drag,
Cristina