[corina3434]

Buna !!

Sunt o veche vizitatoare a site.ului si citesc o multime din discutiile de pe forum, dar abea acum m.am hatarat sa scriu si eu.
Ieri, in timp ce scormoneam prin forum, am dat de subiectul "Infometarea"... ceea ce m-a si determinat sa tin acest jurnal.

Oki... Sa o iau cu inceputul.
Intotdeauna am fost un copil bine facut. Insa, de prin clasa a8a, am inceput sa iau din ce in ce mai mult in greutate, in conditiile in care mancam aproape zilnic cartofi prajiti cu snitele/chiftele/... iar cand puneam mana pe o ciocolata nu o lasam neterminata, si bineinteles sportul era zero. Nu aveam nici macar 160cm si vreo 60kg. Eram complexata , le invidiam pe prietenele mele slabe, cand ieseam undeva incercam sa stau tot timpul jos pt a nu ma vedea ceilalti, iar cand ajungeam acasa mancam o ciocolata intreaga de suparare.
In orice caz, nu traiam intr.o depresie continua, stiam totusi sa ma distrez.In vacanta de vara dintre a 8a si a9a am iesit la alergat, dar am sfarsit lamentabil dupa o luna. (in fata parcului era o patiserie,iar eu in loc sa ma duc sa alerg imi luam un pateu si il mancam pe o bancuta in parc dupa care acasa )
Intru la liceu ...toate bune si frumoase pana pe la sfarsitul clasei a9a cand am picat in depresie, iar. Si de aici nu a fost putin pana la infometare. Pe atunci mancam in fiecare dimineata un bol de lapte de cereale, la scoala (invatam dupa.amiaza) 1-2 sendvisuri si seara...de toate. Am inceput prin a inlocui cina cu un iaurt, apoi m.am limiotat la un sg sendvis la scoala, care a fost curand inlocuit cu un baton fitness, sau diverse<150kcal. De aici nu a fost putin pana la a renunta si la el , dar si la iaurt. Ajunsesem sa mananc doar bolul cu cereale de dimineata! Si am tinut chestia asta aprox 2 luni.
Am slabit pana la 49 kg, unde am atins un plafon. Imi amintesc ca treceau sapt una dupa alta, eu nu traiam decat cu lapte si cereale ,iar cantarul arata tot 49. Va imaginati cum ma cufundam din ce in ce mai tare in depresie.
Fac aici o paranteza pt. a va descrie un pic starea mea generala:
-extenuata : la scoala nu mai ieseam din banca , ma chemau colegii
afara in curte iar eu preferam sa raman sg cu capu pe banca
- adormeam la ore
- in weekend stateam toata ziua in pat , imi era greu sa ma
ridic sa ma duc la baie.
- imi era frig tot timpul,la modul: colega mea imbracata in tricou si
sacou se rasfata la soare pe banca, eu langa ea in maieu,
tricou, pulover, geaca de piele dardai.
-devenisem un calculator ambulant de calorii, stiam totul orice aliment,
plus ca nu ma limitam doar la mine, puteam sa iti zic cate
calorii a ingerat fiecare coleg
- irascibila , ma enervau si cele mai mici gesturi , daca mama lua un pix
si nu il punea la loc eram in stare sa fac un scandal urias
-lipsa menstruatiei, ameteli, o data am si lesinat

Ei bine si am dus.o asa cam din februarie pana prin aprilie mai. In vacanta mi.am revenit de.a binelea fiind mai mult timp acasa si indopata de ai mei . In orice caz masa de seara tot nu exista, iar la pranz mancam deobicei o salata mare greceasca cu piept de pui pe teflon. In mod surprinzator nu am resimtit f puternic efectul yoyo, de la 49 am ajuns la 50 - 51 kg.
Clasa a 10a.... cum vine luna februarie ma lovesc din nou de zidul nebunei. In sensul ca aratam normal 163cm 50kg, dar eu ma vedeam obeza. Am inceput iar sa reduc portiile pana la infometare, cu singura diferenta ca de data asta faceam si sport( exercitii de ~30 min prin casa zilnic). De asta asta nu a fost asa grav , dar tot mancam mult prea putin ~600kcal/zi. (atunci mancam 300 ). Am ajuns de la 51kg la 42kg din februarie pana pe la jumatatea lui martie. Am slabit atat de mult incat parintii mei s.au speriat. Tata ma tot intreba cate kg am , iar eu ii spuneam tot timpul 48.Intr.o dimineata , calclandu.mi eu caloriile, am ajuns la concluzia ca nu imi mai permit sa mananc o feliuta de 5g sunca din farfurie. Tata a vazut si m.a pus sa o mananc iar eu am refuzat, in cele din urma,dupa un scandal zdravan, am sfarsit pe cantar unde tata a vazut cate kg am de fapt. Va imaginati ce a urmat...Deja nu auzeam altcv decat mancare mancare , la mine in casa 2 sapt numai despre asta s.a vorbit.
Acum e jumatatea lui aprilie , iar eu am inceput sa constientizez problema. Cu toate astea nu pot sa spun ca m.am vindecat inca. Imi numar caloriile ,care sunt in jur de 800/zi. Sunt constienta de toate aspectele negative ( ba chiar dupa banuiesc o anorexie nervoasa pt ca dupa ce mananc ma simt vinovata si fac cat mai multe exercitii, deobicei abdomene, pana cand simt din nou stocamul gol ) si chiar vreau sa scap de aceasta obsesie, sa devin o adolescenta normala care nu se simte fericita cand ii este foame .
Incet, incet incerc sa maresc aportul de calorii zilnic. Sunt constienta ca sunt prea slaba 42kg si 163cm si ca trebuie sa ma ingras , dar vreau sa si accept lucrul asta. Aici inca mai am de lucrat.
Acesta e motivul pt care am creat acest jurnal... vreau ca usor usor sa imi revin la normal si sa mai pun cateva kg pe mine fara sa ma consider obeza.
Voi scrie cat mai des aici si sper ca ajutata de voi sa reusesc .

Stiu ca majoritatea dintre voi se afla de cealalta parte a problemei , dar sper sa ma ajutati si pe mine. Am vazut ca sunteti o adevarata comunitate, f bine informate si prietenoase si as vrea sa ma alatur si eu .
Am uitat sa va zic ca e prima oara cand vorbesc deschis despre asta si spun lucrurilor pe nume . Sunt f imp. pt mine raspunsurile voastre Sper k nu v.am plictisit cu povestile mele...
Pupici

[Adella]

Anterior postat de corina3434

Buna !!

Sunt o veche vizitatoare a site.ului si citesc o multime din discutiile de pe forum, dar abea acum m.am hatarat sa scriu si eu.
Ieri, in timp ce scormoneam prin forum, am dat de subiectul "Infometarea"... ceea ce m-a si determinat sa tin acest jurnal.

Oki... Sa o iau cu inceputul.
Intotdeauna am fost un copil bine facut. Insa, de prin clasa a8a, am inceput sa iau din ce in ce mai mult in greutate, in conditiile in care mancam aproape zilnic cartofi prajiti cu snitele/chiftele/... iar cand puneam mana pe o ciocolata nu o lasam neterminata, si bineinteles sportul era zero. Nu aveam nici macar 160cm si vreo 60kg. Eram complexata , le invidiam pe prietenele mele slabe, cand ieseam undeva incercam sa stau tot timpul jos pt a nu ma vedea ceilalti, iar cand ajungeam acasa mancam o ciocolata intreaga de suparare.
In orice caz, nu traiam intr.o depresie continua, stiam totusi sa ma distrez.In vacanta de vara dintre a 8a si a9a am iesit la alergat, dar am sfarsit lamentabil dupa o luna. (in fata parcului era o patiserie,iar eu in loc sa ma duc sa alerg imi luam un pateu si il mancam pe o bancuta in parc dupa care acasa )
Intru la liceu ...toate bune si frumoase pana pe la sfarsitul clasei a9a cand am picat in depresie, iar. Si de aici nu a fost putin pana la infometare. Pe atunci mancam in fiecare dimineata un bol de lapte de cereale, la scoala (invatam dupa.amiaza) 1-2 sendvisuri si seara...de toate. Am inceput prin a inlocui cina cu un iaurt, apoi m.am limiotat la un sg sendvis la scoala, care a fost curand inlocuit cu un baton fitness, sau diverse<150kcal. De aici nu a fost putin pana la a renunta si la el , dar si la iaurt. Ajunsesem sa mananc doar bolul cu cereale de dimineata! Si am tinut chestia asta aprox 2 luni.
Am slabit pana la 49 kg, unde am atins un plafon. Imi amintesc ca treceau sapt una dupa alta, eu nu traiam decat cu lapte si cereale ,iar cantarul arata tot 49. Va imaginati cum ma cufundam din ce in ce mai tare in depresie.
Fac aici o paranteza pt. a va descrie un pic starea mea generala:
-extenuata : la scoala nu mai ieseam din banca , ma chemau colegii
afara in curte iar eu preferam sa raman sg cu capu pe banca
- adormeam la ore
- in weekend stateam toata ziua in pat , imi era greu sa ma
ridic sa ma duc la baie.
- imi era frig tot timpul,la modul: colega mea imbracata in tricou si
sacou se rasfata la soare pe banca, eu langa ea in maieu,
tricou, pulover, geaca de piele dardai.
-devenisem un calculator ambulant de calorii, stiam totul orice aliment,
plus ca nu ma limitam doar la mine, puteam sa iti zic cate
calorii a ingerat fiecare coleg
- irascibila , ma enervau si cele mai mici gesturi , daca mama lua un pix
si nu il punea la loc eram in stare sa fac un scandal urias
-lipsa menstruatiei, ameteli, o data am si lesinat

Ei bine si am dus.o asa cam din februarie pana prin aprilie mai. In vacanta mi.am revenit de.a binelea fiind mai mult timp acasa si indopata de ai mei . In orice caz masa de seara tot nu exista, iar la pranz mancam deobicei o salata mare greceasca cu piept de pui pe teflon. In mod surprinzator nu am resimtit f puternic efectul yoyo, de la 49 am ajuns la 50 - 51 kg.
Clasa a 10a.... cum vine luna februarie ma lovesc din nou de zidul nebunei. In sensul ca aratam normal 163cm 50kg, dar eu ma vedeam obeza. Am inceput iar sa reduc portiile pana la infometare, cu singura diferenta ca de data asta faceam si sport( exercitii de ~30 min prin casa zilnic). De asta asta nu a fost asa grav , dar tot mancam mult prea putin ~600kcal/zi. (atunci mancam 300 ). Am ajuns de la 51kg la 42kg din februarie pana pe la jumatatea lui martie. Am slabit atat de mult incat parintii mei s.au speriat. Tata ma tot intreba cate kg am , iar eu ii spuneam tot timpul 48.Intr.o dimineata , calclandu.mi eu caloriile, am ajuns la concluzia ca nu imi mai permit sa mananc o feliuta de 5g sunca din farfurie. Tata a vazut si m.a pus sa o mananc iar eu am refuzat, in cele din urma,dupa un scandal zdravan, am sfarsit pe cantar unde tata a vazut cate kg am de fapt. Va imaginati ce a urmat...Deja nu auzeam altcv decat mancare mancare , la mine in casa 2 sapt numai despre asta s.a vorbit.
Acum e jumatatea lui aprilie , iar eu am inceput sa constientizez problema. Cu toate astea nu pot sa spun ca m.am vindecat inca. Imi numar caloriile ,care sunt in jur de 800/zi. Sunt constienta de toate aspectele negative ( ba chiar dupa banuiesc o anorexie nervoasa pt ca dupa ce mananc ma simt vinovata si fac cat mai multe exercitii, deobicei abdomene, pana cand simt din nou stocamul gol ) si chiar vreau sa scap de aceasta obsesie, sa devin o adolescenta normala care nu se simte fericita cand ii este foame .
Incet, incet incerc sa maresc aportul de calorii zilnic. Sunt constienta ca sunt prea slaba 42kg si 163cm si ca trebuie sa ma ingras , dar vreau sa si accept lucrul asta. Aici inca mai am de lucrat.
Acesta e motivul pt care am creat acest jurnal... vreau ca usor usor sa imi revin la normal si sa mai pun cateva kg pe mine fara sa ma consider obeza.
Voi scrie cat mai des aici si sper ca ajutata de voi sa reusesc .

Stiu ca majoritatea dintre voi se afla de cealalta parte a problemei , dar sper sa ma ajutati si pe mine. Am vazut ca sunteti o adevarata comunitate, f bine informate si prietenoase si as vrea sa ma alatur si eu .
Am uitat sa va zic ca e prima oara cand vorbesc deschis despre asta si spun lucrurilor pe nume . Sunt f imp. pt mine raspunsurile voastre Sper k nu v.am plictisit cu povestile mele...
Pupici

Buna Corina
Bine ai venit printre noi si felicitari pentru ca ti-ai facut curaj sa scrii ..intr'adevar te confrunti cu o problema destul de grava ..deja primul pas l-ai facut ..ti-ai dat seama ca nu procedezi corect ..
Ma bucur ca iti doresti sa te ingrasi ..dar prin ingrasat ma refer la un mod de viata sanatos si mult sport ..fa in continuare sport si mananca mai mult dar salate,lactate,carne..si asa nu-ti vor aparea diverse neplaceri(celulita,vergeturi)

[andra_aly]

Bine ai venit printre noi corina. deci... cazul tau nu e unul de slabit. din contra
in primul rand vreau sa iti spun ca nu ne plictisesti. ba chiar m-am intristat cand am citit povestea ta noi suntem alaturi de tine.
ma bucur totusi ca ti-ai dat seama ca gresesti si ai stiut sa ceri ajutorul multe fete care se afla in situatia ta, nu recunosc. ba chiar se vad obeeze. eu sper ca tu chiar vrei ajutorul nostru. au mai fost fete aici pe site in situatia ta, dar nu cred ca erau sigure daca chiar vroiau sa fie ajutate
altceva nu stiu ce sa iti mai zic, vad ca sti bine ca trebuie sa mananci mai mult. si sper sa nu fie numai in teorie ci sa pui si in practica e adevarat ca e greu sa mananci dintr-o data mai mult cand tu inainte traiai cu un bol de cereale dar ai sa vezi ca incet incet o sa reusesti. daca o sa ai grija ce mananci o sa fie bine.
esti inca destul de mica(nu ca eu as fi tare mare) si la varsta asta e foarte usor sa cazi prada anorexiei. sper ca nu te superi ca i-am zis pe nume. dar te vad o fata constienta de situatia in care te afli. sa nu uiti. cand o sa ai nevoie de sprijin, sfaturi.. etc, noi suntem alaturi de tine
nu o sa iti spun succes la slabit(cum le spun la majoritatea fetelor). o sa iti zic: ai grija de tine

[corina3434]

Merci
Sanatos incerc pe cat posibil... nu mananc deloc prajeli , paine , paste ( stiu ca nu prea e bine), mananc zilnic cel putin 1 fruct, mere in general, cate un iaurt si branza . Si beau 2L apa/zi

[mvthebest]

Anterior postat de corina3434

Buna !!

Sunt o veche vizitatoare a site.ului si citesc o multime din discutiile de pe forum, dar abea acum m.am hatarat sa scriu si eu.
Ieri, in timp ce scormoneam prin forum, am dat de subiectul "Infometarea"... ceea ce m-a si determinat sa tin acest jurnal.

Oki... Sa o iau cu inceputul.
Intotdeauna am fost un copil bine facut. Insa, de prin clasa a8a, am inceput sa iau din ce in ce mai mult in greutate, in conditiile in care mancam aproape zilnic cartofi prajiti cu snitele/chiftele/... iar cand puneam mana pe o ciocolata nu o lasam neterminata, si bineinteles sportul era zero. Nu aveam nici macar 160cm si vreo 60kg. Eram complexata , le invidiam pe prietenele mele slabe, cand ieseam undeva incercam sa stau tot timpul jos pt a nu ma vedea ceilalti, iar cand ajungeam acasa mancam o ciocolata intreaga de suparare.
In orice caz, nu traiam intr.o depresie continua, stiam totusi sa ma distrez.In vacanta de vara dintre a 8a si a9a am iesit la alergat, dar am sfarsit lamentabil dupa o luna. (in fata parcului era o patiserie,iar eu in loc sa ma duc sa alerg imi luam un pateu si il mancam pe o bancuta in parc dupa care acasa )
Intru la liceu ...toate bune si frumoase pana pe la sfarsitul clasei a9a cand am picat in depresie, iar. Si de aici nu a fost putin pana la infometare. Pe atunci mancam in fiecare dimineata un bol de lapte de cereale, la scoala (invatam dupa.amiaza) 1-2 sendvisuri si seara...de toate. Am inceput prin a inlocui cina cu un iaurt, apoi m.am limiotat la un sg sendvis la scoala, care a fost curand inlocuit cu un baton fitness, sau diverse<150kcal. De aici nu a fost putin pana la a renunta si la el , dar si la iaurt. Ajunsesem sa mananc doar bolul cu cereale de dimineata! Si am tinut chestia asta aprox 2 luni.
Am slabit pana la 49 kg, unde am atins un plafon. Imi amintesc ca treceau sapt una dupa alta, eu nu traiam decat cu lapte si cereale ,iar cantarul arata tot 49. Va imaginati cum ma cufundam din ce in ce mai tare in depresie.
Fac aici o paranteza pt. a va descrie un pic starea mea generala:
-extenuata : la scoala nu mai ieseam din banca , ma chemau colegii
afara in curte iar eu preferam sa raman sg cu capu pe banca
- adormeam la ore
- in weekend stateam toata ziua in pat , imi era greu sa ma
ridic sa ma duc la baie.
- imi era frig tot timpul,la modul: colega mea imbracata in tricou si
sacou se rasfata la soare pe banca, eu langa ea in maieu,
tricou, pulover, geaca de piele dardai.
-devenisem un calculator ambulant de calorii, stiam totul orice aliment,
plus ca nu ma limitam doar la mine, puteam sa iti zic cate
calorii a ingerat fiecare coleg
- irascibila , ma enervau si cele mai mici gesturi , daca mama lua un pix
si nu il punea la loc eram in stare sa fac un scandal urias
-lipsa menstruatiei, ameteli, o data am si lesinat

Ei bine si am dus.o asa cam din februarie pana prin aprilie mai. In vacanta mi.am revenit de.a binelea fiind mai mult timp acasa si indopata de ai mei . In orice caz masa de seara tot nu exista, iar la pranz mancam deobicei o salata mare greceasca cu piept de pui pe teflon. In mod surprinzator nu am resimtit f puternic efectul yoyo, de la 49 am ajuns la 50 - 51 kg.
Clasa a 10a.... cum vine luna februarie ma lovesc din nou de zidul nebunei. In sensul ca aratam normal 163cm 50kg, dar eu ma vedeam obeza. Am inceput iar sa reduc portiile pana la infometare, cu singura diferenta ca de data asta faceam si sport( exercitii de ~30 min prin casa zilnic). De asta asta nu a fost asa grav , dar tot mancam mult prea putin ~600kcal/zi. (atunci mancam 300 ). Am ajuns de la 51kg la 42kg din februarie pana pe la jumatatea lui martie. Am slabit atat de mult incat parintii mei s.au speriat. Tata ma tot intreba cate kg am , iar eu ii spuneam tot timpul 48.Intr.o dimineata , calclandu.mi eu caloriile, am ajuns la concluzia ca nu imi mai permit sa mananc o feliuta de 5g sunca din farfurie. Tata a vazut si m.a pus sa o mananc iar eu am refuzat, in cele din urma,dupa un scandal zdravan, am sfarsit pe cantar unde tata a vazut cate kg am de fapt. Va imaginati ce a urmat...Deja nu auzeam altcv decat mancare mancare , la mine in casa 2 sapt numai despre asta s.a vorbit.
Acum e jumatatea lui aprilie , iar eu am inceput sa constientizez problema. Cu toate astea nu pot sa spun ca m.am vindecat inca. Imi numar caloriile ,care sunt in jur de 800/zi. Sunt constienta de toate aspectele negative ( ba chiar dupa banuiesc o anorexie nervoasa pt ca dupa ce mananc ma simt vinovata si fac cat mai multe exercitii, deobicei abdomene, pana cand simt din nou stocamul gol ) si chiar vreau sa scap de aceasta obsesie, sa devin o adolescenta normala care nu se simte fericita cand ii este foame .
Incet, incet incerc sa maresc aportul de calorii zilnic. Sunt constienta ca sunt prea slaba 42kg si 163cm si ca trebuie sa ma ingras , dar vreau sa si accept lucrul asta. Aici inca mai am de lucrat.
Acesta e motivul pt care am creat acest jurnal... vreau ca usor usor sa imi revin la normal si sa mai pun cateva kg pe mine fara sa ma consider obeza.
Voi scrie cat mai des aici si sper ca ajutata de voi sa reusesc .

Stiu ca majoritatea dintre voi se afla de cealalta parte a problemei , dar sper sa ma ajutati si pe mine. Am vazut ca sunteti o adevarata comunitate, f bine informate si prietenoase si as vrea sa ma alatur si eu .
Am uitat sa va zic ca e prima oara cand vorbesc deschis despre asta si spun lucrurilor pe nume . Sunt f imp. pt mine raspunsurile voastre Sper k nu v.am plictisit cu povestile mele...
Pupici

Interesanta si trista povestea ta...
Ai ales poate o cale prea usoara pentru a scapa de kg. De multe ori cand suntem in impas si frustate nu ne gandim la nimic doar la obiectivul nostru.
Felicitari pentru ca ti-ai dat seama, era bine daca depistai mai devreme ,dar niciodata nu este prea tarziu...

Incearca treptat sa cresti numar de kcal,dar sa nu mananci prosti. Evita si acum dulciurile si mancarurile prajite pentru ca risti sa se puna slanina si nu sa se puna kg si sa ai un corp frumos.
Nu renunta la sport!!!

De maine mananca 1000kcal iar dupa urca treptat.

Succes Nici sa te ingrasi(frumos)nu este asa de usor

[LicuriciColorat]

Buna Corina,foarte trista povestea ta,suntem aici pt a te sprijini,E foarte bine ca ai inceput sa constientizezi gravitatea problemei,la inaltimea ta cel mai indicat ar fi sa ai intre 50-53 de kg asta daca vrei sa fii slaba.Imi pare tare rau ca ai ajuns in situatia si sper sa iti revii,incerca sa papi sanatos,sa faci sport dar sa si manaci mancare,pe site sunt destule retete cu mancare sanatoasa,incerca sa te hranesti cu multe fructe si legume,cereale si nuci/alune,dar si carne:pui,curcan si peste la gratar/cuptor pana ajungi la 50 de kg,apoi sa incerci sa te mentii.Nu uita trebuie sa ai 3 mese pe zi + 2 gustari intre meseMult succes.Sa ne tii la curent cu rezultatele tale.

[drama queen]

Bun venit Corina destul de trista povestea ta dar este bine ca ti-ai dat seama ca gresesti creste incet incet numarul de kcal si va fi bine , posteazane si noua zilnic meniul tau

[ras_cristalin]

Corina, eu sunt foarte mandra de tine ca ai avut curajul sa spui lucrurilor pe nume si sa recunosti ca este ceva de schimbat. Bine ai venit la noi, sper sa fie inceputul unei prietenii lungi si frumoase.
Deci te mai despart 5 kg de BMI 18. Nu-i rau, din moment ce deja stii ce ai de facut. Ca sa depui kg intr-un mod frumos si sanatos, e bine sa faci si sport... ca sa pui muschi pe tine, sa fii in forma. In plus, sportul da si putina pofta de mancare, ajuta si starea generala de sanatate. Nici nu se poate mai bine
Spune-ne care sunt felurile tale preferate de mancare, cele dupa care salivezi sau salivai si nu ne spune unul sau doua, spune mai multe. Astfel vei sti ce sa gatesti sau ce o sa o rogi pe mami sa iti pregateasca numai ce iti place si e sanatos.
Cu timpul, cand te vei obisnui sa papi mai diversificat si fara frica... poti sa mai adaugi niste calorii zilnic. Uite, noi papam 1000 pe zi minim ca sa slabim, poti sa papi si tu 1000 sau 1200... dar adaugate treptat.
Gata, pun punct sla sfaturi, ca sa nu iti fac capul calendar de pe acuma am tot timpul de acum inainte, daca ne vizitezi zilnic
Ti-am scris cu toata prietenia si buna intentie... sper sa mai vorbim, mie imi place sa vorbesc cu gandacei tineri ca tine simt si eu ca mai intineresc

[corina3434]

Multumesc pt sustinere Chiar nu ma asteptam la o primire asa calduroasa Ma bucur ca pot discuta cu cineva probl asta, in general cu cine incercam sa vorbesc nu intelegea... si ma intristam si mai tare.

In privinta meselor nu prea stiu cum sa fac.... eu invat dupa.amiaza : intru la 1 fara un sfert si deobicei plec de acasa la 12., iar seara ajung acasa pe la 7. Micul dejun il iau in jur de 9 iar inainte sa plec pe la 12 mananc fructe / iaurt sau ambele bagate la blender. Si seara cand ajung mananc tot niste fructe. Nu stiu ce sa mananc la scoala... de pranz. Acum imi iau 2 fructe si un baton de cereale. Nu as vrea sa imi iau sendvis din cauza celor 2 felii de paine ( nu mai mananc paine de ~6luni si nu vreau sa ma obisnuiesc iar, mai ales ca acum nici nu ii mai simt lipsa).

[andra_aly]

corina, daca tu vrei sa nu mai papi paine, ok. iti acceptam decizia. dar la pranz trebuie sa papi ceva mai consistent branzica, carnita... etc.stiu ca la scoala e mai incomod sa mergi dupa tine cu caserola, dar nu trebuie sa iti fie rusine. uite, citeste aici: Idei de pachetel pentru la scoala/facultate