[janeline]

Bun găsit, slăbuțelor!
Sunt Jeanina (Janeline îmi spune o prietenă, de aici username-ul), am 27 de ani, 165 cm, 56 de kilograme și o mare dorință de a da jos surplusul pentru totdeauna (mă vreau pe la 49). Și centimetri, în special cei de pe coapse și abdomen. Dar așa a fost mai mereu, adică cu dorința asta. De fapt, la ceva timp după liceu, că până pe la vreo 20 de ani n-am avut nicio preocupare pentru slăbit. Eram slabă, foarte activă, făceam arte marțiale, cam 5 zile din 7, apoi antrenamente pentru parașutism cu tot ce decurge de aici: alergare de rezistență și viteză, flotări, tracțiuni, abdomene, genuflexiuni, etc.
Apoi, când am mai rărit-o cu sportul, am pus ceva kilograme pe mine și de atunci am aflat pe propria-mi piele ce-nseamnă lupta cu dietele. Am încercat multe, de la usturoi cu miere și oțet pe stomacul gol până la shake-urile pentru slăbit de la herbalife, de la diete drastice la regimuri de nutriție echilibrată. Mereu am fost conștientă de dezavantajele regimurilor fulger de slăbit, dar îmi ziceam că sunt sănătoasă, două săptămâni de ouă+grefruit+roșii nu o să-mi omoare organismul. Din fericire, n-am abuzat de ele, și cu sport am reușit de fiecare dată să slăbesc (cu sport dar și cu scăpări și călcări pe alături, prin patiserii - marele meu păcat). Atât cât aveam nevoie, 2-4-6 kilograme.
Dar după dietă, perioada de menținere n-am respectat-o niciodată cum trebuie, așa că nesuferitele de kilograme de grăsimi se întorceau zâmbind la mine. Nu dublu față de cât slăbisem, dar erau înapoi, făcându-mă și mai nefericită. Cea mai urâtă perioadă din cariera mea de femeie ce ține diete a fost în 2008. Aveam vreo 60-61 de kilograme prin februarie când m-am hotărât DIN NOU să slăbesc. Mi-am zis că pentru ultima oară când o să mai trec prin procesul ăsta anevoios și frustrant și m-am pus pe treabă.
De la începutul lui martie până în 20 aprilie am ajuns la 52 - cu alergat în fiecare zi, exerciții acasă cu și fără greutăți, antrenamente de kik-boxing, ju jitsu și motocros. Mâncam cu limite, între 1200 și 1400 de kcalorii, alimente permise, nimic după ora 19, dar cu o zi pe săptămână de răsfăț în care mâncam tot ce nu aveam voi și doream nespus: adică plăcinte și alte produse de patiserie și brutărie. E groaznic să visezi noapte acum mănânci un pateu cu brânză sau o plăcintă cu dovleac și să te trezești salivând. Mă rog, asta era dieta mea și aveam ziua care mă menținea pe linia de plutire cu dieta. Aici a și fost greșeala mea, că priveam totul ca pe o corvoadă... nu totul, că sportul îmi făce o reală plăcere, partea cu mâncarea... limitată.
Și apoi a venit Paștele. Sfarsitul lui aprilie. Întoarsă acasă pentru a petrece sărbătorile, s-a produs și declinul. Toate frustrările mele strânse cu duiumul au dat pe-afară și, în loc să respect principiile unei mențineri, am dat iama în toate mâncărurile tradiționale de pe masă. Și din casă. De peste tot. De atunci voința mea s-a făcut praștie iar motivația n-a mai venit mult timp. Știam cât de greșit este, dar nu mă puteam opri din mâncat - ajunsesem să mănânc seara târziu, pe la 22 și ceva, sendvișuri cu mezeluri, brânză grasă și multă maioneză. Nu mă mai recunoșteam. Așa m-a găsit luna iunie cu 65 de kilograme! Niciodata nu mai avusesem atat de mult. Imi cumparam blugi marimea 42, cel mai bine ma simteam in fuste largi si nu gaseam calea de iesire. Nu conta nici ca sora mea imi atragea atentia ca am depasit cu mult masura, propria-mi masura, si ca alunec spre ceva ce nu-mi doresc sa fiu. Nimic nu ma atingea. Adica stiam ca e gresit, dar nu puteam sa pun stop si sa ma gandesc la cum sa dau jos grasimea. Pana am vazut acul cantarului care mi-a oferit socul de care aveam nevoie ca sa iau atitudine. 65? Eu cu 65 de kilograme? Nu-i adevarat!!! O, era cat se poate de adevarat.
Am inceput sa alerg, sa fac exercitii pentru abdomen, fese si coapse si am apelat la dieta cu compot de mere si supa de pui tinuta de Luciu. Mi-e cam rusine, ca si atunci, sa recunosc ca inaintez in varsta dar sunt tot nesabuita cu sanatatea mea, dar eram oarecum disperata sa scap CAT MAI REPEDE de sunci. Sa ma fi vazut la serviciu cu borcanul de supa si cu termosul cu compot... frumos spectacol. Dupa vreo trei saptamani de supa si compot am continuat dieta cu respectarea unor principii fundamentale de nutritie si prin august avem vreo 58.
Au urmat perioada de oscilatie, si in sus, si in jos, ca doar pamantul e plin de patiserii si cat de buna poate fi o placinta cu mere, Dumnezeule, o viata am iar mancarea e o placere grozava, cunoasteti judecata asta. Dar de pragul de 60 n-am mai trecut deloc pana in prezent.
Care prezent e caracterizat tot de fluctuatii, ca la bursa. Concediu - plus 2 kilograme. Revenirea din concediu - plus alte 2 kilograme, ca ce buna e mancarea indiana si chinezeasca si ce misto este la restaurantele tip bufet. Cred ca asta este singurul dezavantaj al faptului ca m-am mutat din Romania in Tenerife. Ca am descoperit bucataria indiana si bufeturile chinezesti care aici, pe insula, sunt la tot pasul. Mananci cat poti cu 6,50-8 euro, de la aperitive la dulciuri. O nebunie si nesabuinta care ma cam arunca in pacat cu principiile alimentare cu tot.
Saptamana trecuta, cand eu si logodnicul meu ne-am intors din concediul din Toscana, aveam 56. Si m-am hotarat, pentru a mia oara, sa slabesc pentru TOT RESTUL VIETII. Dar e foarte greu pentru ca ma stiu inconsecventa si delasatoare. Ce am facut de pe 2 martie, cand am luat hotararea si pana acum? Mi-am facut o dieta, dupa ureche, pentru detoxifierea organismului meu prea incercat cu pizza, paste, pachetele de primavara, cartofi prajiti, chop sui, pui Korma, negrese si alte tarte.
Asadar mananc musli (din ala de care trebuie, fara zahar adaugat), lapte de soia simplu, mere, pere, prune uscate, ananas, grefruit, portocale, din cand in cand cate un avocado, salata verde, varza, castraveti, ardei si alte legume, o lingurita de ulei de masline pe zi in salata, supa de rosii si cam atat. Beau apa minerala fara gaz, ceai de musetel si anason, ceai de menta iar dimineata si seara limonada cu sucul de la o lamaie - fara zahar, fara indulcitori, doar zeama de lamaie si apa. Nu mai mananc nimic dupa ora 19-19.30 si ma culc pe la vreo 01.
Am reinceput exercitiile fizice (abdomene, flotari, genuflexiuni, stretching si cateva elemente de yoga - vreo 40 de minute in fiecare dimineata, inainte de micul dejun) si alergatul. Am ajuns la 5 km in 38 de minute. Alerg impreuna cu logodnicul meu (pe malul oceanului, asta e un stimulent foarte bun) si acum ne-am propus sa participam la semimaratonul de pe 3 aprilie din sudul insulei. Asta ma ajuta sa-mi pun un tel mai "nobil" pentru a ma mentine constanta in hotararea de a alerga in fiecare seara. Stiu ca alerg nu doar pentru a slabi, ci si pentru a capata o rezistenta sporita la efort si pentru ca vreau sa prind gustul alergarii pe distante mari - stiu ca e un drog de care nu te mai lasi. Mai vreau ca in zilele urmatoare sa ma reapuc de inot, inainte de concediu inotam 1,5 km in vreo 40 de minute (stilul crowl).
Acum merg asa cu mancare pana saptamana viitoare cand o sa continuu cu dieta de cereale a doctorului Oshawa, despre care am aflat de aici, de pe slabute.ro. Pentru detoxifiere si slabire. Mi se pare facuta pentru mine, eu iubesc tot ce-nseamna facut cu faina (si chestiile integrale chiar imi plac mai mult decat restul). Cam nasol ca nu da voie la fructe... Nu stiu cum se va impaca cu semimaratonul, dar o sa traiesc, o sa vad si o sa va povestesc.
Un lucru mai trebuie spus despre mine in acest context. IUBESC slabute.ro. Este cel mai fain si de ajutor site pentru femeile ce vor sa slabeasca pe care am intrat pana acum. Nu-s mai mult de 24 de ore de cand l-am descoperit si sunt foarte fericita. Pentru ca deja ma ajuta foarte mult. Exemplu. Duminica am cazut in pacat, as fi mancat si frigiderul. Cu mare greutatea m-am limitat la doua banane, vreo 20 de masline cu ansoa si jumate de borcan de castraveti in otet (si sare). Toate astea seara, pe la ora 20, dupa ce, teoretic, se incheiasere mesele mele hipocalorice. Bine ca nu era in casa paine proaspata ori ciocolata sau alte nebunii. Cu greu m-am bagat la somn, gandindu-ma ce as mai putea manca. In acel moment eram convinsa ca voi renunta la dieta. Luni dimineata insa, am mers pe chestiile bune si am inceput sa caut pe internet sfaturi si diete. Din una in alta, hop slabute.ro. Am simtit ca deja-s mult mai motivata sa termin ce-am inceput doar citind sfaturile de pe forum si interviurile cu slabutele care au reusit. E un loc grozav si ma bucur sa fiu aici. Bine v-am gasit si o viata frumoasa fara kilograme in plus!

*scuzati, va rog, lipsa diacriticelor din a doua jumatate a textului, tastatura mea a luat-o razna. Si scuzati si lungimea articolului... 8500 de semne este cam mult, sper sa nu va rapesc timpul.

[Slabuta / Marina Capațîna]

Jeanina bine ai venit in familia noastra

Am citit cu foarte mare placere povestea ta

Cu urcusuri si coborasuri ca la fiecare dintre noi, cu multe incercari, unele reusite, altele mai putin... dar nu asta conteaza, conteaza ca de fiecare data avem puterea sa revenim pe linia de plutire.

Ma bucur sa vad o persoana activa fizic, sa stii ca acest aspect este extrem de important, dar este de multe ori ocolit, fie din lipsa de timp, fie din lipsa de dragoste pentru sport.

Am inteles in mare cam ce mananci, se cer doar cateva detalii care sa contureze mai bine meniul tau intr-o zi.

De exemplu, scrie-ne ce mananci exact pe mese... daca ne poti spune un aport caloric aproximat pe care il ai intr-o zi este si mai bine.

Carne, peste, lactate mananci? Nu stiu de ce am senzatia ca esti vegetariana, poate gresesc, dar nu ai specificat parca nimic despre aceste alimente, daca mi-a scapat imi cer scuze.


Acum putin despre Oshawa ....

Sa stii ca este un regim extrem de greu de urmat si acest lucru nu ti-l spun ca sa te descurajez, ci ca sa stii ce te asteapta...

Am incercat sa il urmez dar nu am rezistat mai mult de cateva zile...

Imi place cum scrii, cu siguranta mai trec pe la tine.


Iti doresc mult succes in ceea ce ti-ai propus si sa ajungi prima la semimaraton.

ps: imi imaginez ce peisaje ai in jur atunci cand faci sport in aer liber...

[CrisetenO]

Salut, Janeline si bine ai venit!

Ti-am citit povestea si imi faci impresia unei fete care stie ce vrea si are mult curaj si vointa. Asta e foarte important in efortul tau de a slabi, pentru ca vor exista mereu tentatii si perioade proaste, in care in mod sigur vei cadea. Cel mai important dupa parerea mea nu e sa "slabesti pentru toata viata", ci sa-ti gasesti un echilibru in care sa poti trai. Dieta nu trebuie separata de modul tau de viata: asa cum mananci la dieta, asa trebuie sa mananci si dupa, dar iti mai permiti si cateva pofte.

Tu faci foarte mult sport, ceea ce e foarte bine. Pe de alta parte, ai o slabiciune pentru grasimi, si in Spania si in Tenerife se mananca in general foarte gras. Cred ca daca elimini grasimile, totul e ok. Am vazut ca mananci mai ales fructe si soia: cred ca trebuie sa pui proteine multe, pentru ca faci f. mult sport. Uite ce se intampla cand faci efort/sport: fibrele musculare se rup, pentru ca apoi sa se reinnoiasca, mai puternice decat pana atunci. Pentru asta ai nevoie de proteine ca sa-ti reconstruiesti fibrele musculare. Laptele de soia e bun, dar nu e suficient, si are mai multe grasimi si carbo decat proteine. Iti trebuie si o sursa de calciu si de vitamine: pestele gras e foarte bun in acest sens.

Sunt sigura ca aici vei gasi si motivatia si sfaturile necesare ca sa iti gasesti un echilibru in dieta si sa reusesti sa te simti bine in pielea ta. Cu mult drag,

Cristina

[janeline]

Mulțumesc fetelor, sunteți chiar mai calde și primitoare decât am crezut la început. Este o așa stare de confort psihic când ești înțeles și binevenit, vă mulțumesc din suflet pentru asta.

Ca să trec la aspectul practic, meniul meu este cam așa (de azi o să încep să scriu ce mănânc și la calendar).

Imediat după ce mă dau jos din pat îmi fac limonada din zeama de la o lămâie și apă, într-un pahar de 250 ml. Asta este cam cu o oră și ceva înainte de micul dejun. Până la micul dejun mai beau un pahar de apă, când fac exercițiile fizice și un ceai de mușețel cu anason.

Ora 11 (poate fi și mai târziu, în funcție de cum mă trezesc și cum îmi termin exercițiile): două linguri de musli și două de fulgi de ovăz cu lapte de soia cât să le acopere în castron; n-am încă un cântar alimentar, bine, nu că aș avea cântar de baie, așa că aproximez că-s vreo 70 de grame de cereale; laptele nu l-am măsurat, dar cam pe la 150-200 ml;

Ora 13.30 (sau la 2-2.30 după micul dejun): o pară și un măr; para verde, mărul tot verde;

Ora 15.30: o salată verde cu castraveți, ceapă verde, ardei gras, oțet de mere (cât încape, am o obsesie pentru gustul acru), o linguriță de ulei de măsline + felul principal miezul de le un avocado mediu pasat cu furculița și amestecat cu un dinte de usturoi dat pe răzătoarea mică și puțină zeamă de lămâie

Ora 18.30 (sau 19 sau 19.30): o farfurie de supă de roșii cu pătrunjel poarspăt tocat deasupra, supă care este făcută din morcovi, ceapă, usturoi, ardei gras, roșii, o lingură de ulei de măsline pentru toată oala și o jumătate de linguriță de sare, a da, și piper (cam 8 porții au ieșit, am pus cam multe legume, așa că a mâncat din ea și logodnicul meu - vreo patru porții);

Ora 23.30 (sau cu vreo oră înainte să mă culc): limonada mea fără zahăr.

Între mese, apă și ceai.

Azi, meniul a fost diferit pentru că m-am trezit cam obosită. Aveam o poftă teribilă de pâine, dacă ieri m-am gândit numai la dieta Oshwa și am și făcut cumpărăturile deja de la magazinul naturist. Așa că m-am sculat din pat croită să fac o azimă, să văd dacă știu s-o frământ, că doar urmează ca săptămâna viitoare să intru în... pâine, la propriu.

Am mâncat o linguriță de miere de albine imediat după limonada cea dătătoare de forțe proaspete; apoi exercițiile - doar vreo 25 de minute, eram cam toiag, cu durere-n oase;
Micul dejun a fost format doar din fructe (2 mere granny medii, o pară micuță, o porocală mică), pentru că avea de gând să calc pe-alături cu pâinea, așadar nu puteam să mănânc cerealele ca peste 2 ore să bag și pâinica; imediat după micul dejun am făcut azima din vreo 300 de grame de făină și vreo 200 de ml de apă călduță plus puțină sare - din zgârcenie, n-am folosit din făina integrală pe care-am cumpărat-o ieri, mi-am zis că 3,50 euro/kg e prea mult, o păstrez pentru Oshwa... am copt-o la cuptor la 220 de grade după ce am lăsat coca 30 de minute să se odihnească (înainte de odihnit am obosit-o alte 30 de minute pe planșeta de bucătărie) și în final m-am ales cu o chestie cu care cineva, dacă ar vrea, ar putea omorî pe altcineva, atât de scoarță de copac mi-a ieșit; logodnicul a spus că am folosit prea puțină apă la frământat, eu i-am spus că în rețeta Oshwa pentru azimă se pune până și mai puțină apă, pentru o cantitate mai mare de făină; poate știți voi un secret să iasă mai prietenoasă, că prea trunchioasă s-a dovedit prima mea experiență cu azimele.

Așadar, după ce a venit azima de la moară, adică s-a mai răcorit și ea (am spoit-o puțin cu apă și ulei de măsline, când am văzut că apa se evaporă), la vreo două ore după micul dejun am mâncat salată de roșii cu PÂINE CALDĂ DIN FĂINĂ ALBĂ. Jumate eu, jumate logodnicul, deci cred că am ingurgitat vreo 250 g de pâine (cred că așa se ține socoteala, nu, adică 300 g de făină cu 200 ml de apă ce înseamnă vreo 250 g de apă rezultă o pâine cam pe la jumătate de kg, sau se mai evaporă din apă și pâinea e mai puțin grea, nu știu, poate voi știți și mă lămuriți).

După 2 ore, un măr granny mijlociu. După alte 2 ore, un ananas mic de El Hiero (chiar așa îi zice, El Hiero este o insulă de aici, din arhipeleagul Canare, insulă ce nu e intrată în circuitul turistic deoarece băștinașii sunt cam înapoiați, vor păstrarea culturii și a tradițiilor, chestii dintr-ăstea, băștinași care cultivă ananas, un ananas special, mai dulce și mai parfumat decât cel din America Centrală, dar și mai mic). După decojire au rezultat trei felii groase de vreo 2 cm - una pentru Seb, logodnicul meu, două pentru mine, că doar sunt la cură și el amâncat azi o ditai tortilla, deci așa se face împărțirea frățească.

Acum, în timp ce încerc să dau publish acestui răspuns, bag o salată de varză verde cu morcovi. Mare. Later edit. Am mâncat-o déjà, până ce netul s-a hotărât să facă jobul pentru care e plătit.

Cu proteinele am o mare problemă, mereu am avut-o. Nu mănânc cât trebuie nici când nu țin regim. Acum, cu atât mai puțin. În judecata mea îngustă am spus că nu vreau să introduc în dieta mea de detoxifiere și slăbire fasole, linte, năut, nuci, alune și alte boabe, că au multe calorii, că nu pot să mă abțin la doar câteva lingurițe, în fine, mi-e greu să-mi păstrez cumpătul. De aceea eu am optat pentru legume în special, pentru că pot să mănânc cât vreau fără să depășesc un număr decent de calorii. Spre exemplul micul dejun, cu cerealele integrale (pe car ele ador, apropo), aș mânca vreo 8 linguri nu doar patru. Și ălea să fie cu vârf. Dar mănânc încet și încerc să nu mă gândesc că aș mai vrea încă o porție atunci când curăț și ultima fărâmă de ovăz din castron. La fel și cu brânza - o iubesc atât de mult încât nu răspund de faptele mele în prezența ei. Ouăle - nu-mi prea plac și le consider toxice, așa că nu intră în discuție, că eu doar vreau să mă detoxifiez, nu? Oricum, cum îmi plac mie ouăle nu merge deloc cu conceptul de dietă, așa că adios!

Apoi problema cărnii. Nu sunt vegetariană, sau cel puțin nu în mod normal. Ori nu până acum. Dar de curând (duminică am cumpărat o carte cu rețete pentru regăsirea echilibrului energetic și acolo introducerea ce m-a schimbat puțin) am citit o carte despre tot ce-nseamnă carne, despre faptul că noi oamenii avem caracteristicile unor animale ierbivore și nu carnivore, că n-am fost lăsați să mâncăm carne, despre toxinele din carne, despre grăsimile, despre proteinele despre care se presupunea în trecut că sunt singurele proteine complete ce oferă toți aminoacizii esențiali pentru om, teorie care a fost de nenumărate ori infirmată de cercetări, apoi principiile etice și religioase cum că să nu ucizi, care, de fapt, nu se referă numai la crimele comise împotriva oamenilor ci a tuturor ființelor, și karma care este la fel de reală lege a naturii ca și gravitația sau timpul, karmă care zice că dacă provoci durere și suferință vei primi durere și suferință, și că animalele sunt cam la fel construite ca și noi, au un sistem nervos care le permite să simtă durerea, că au suflet chiar dacă liderii religioși susțin că nu, afecțiunea pe care ți-o poate da un animal demonstrând exact faptul că el e capabil de sentimente și că are conștiință, mă rog, lucruri dintr-ăstea. Așa că mi-am propus să nu mai mănânc carne, nici de vreun animal terestru, nici de pește sau fructe de mare, să vedem dacă pot adopta acest stil de viață și dacă respectul pentru ființele animale va muri odată cu mine. A sunat patetic ultima afirmație, dar așa mi-au mers degetele pe tastatură, câteodată ele sunt creierul meu.

Așa că nu știu cum va fi, probabil o să fac un compromis cu boabele, să pun ceva mazăre sau năut peste salata de la cină...

Cu Oshawa vor fi până și mai puține proteine și sunt conștientă că o să pierd și ceva din masa musculară, problema e să nu mă simt slăbită și să renunț la antrenamente sau la semimaraton. Ori chiar la cura cu cereale. Parcă m-am săturat de mine, cea care renunță. Până la Oshwa mai sunt șase zile din regimul ăsta de acum, se vor face 2 săptămâni de când am început dieta, mă voi cântări și-mi voi măsura dimensiunile și voi începe să frământ pâine și să fierb tăiței. Seb a zis că se bagă si el, cică simte nevoia unei curățiri. Azi a băgat în el și un cârnat de Tenerife, ca să-și demonstreze punctul de vedere.

Slăbuța, ești o drăguță, dar prima la semimaraton n-am cum să fiu, cu tot pozitivismul din lume, aseară de-abia am făcut 5 km și mă gândeam că ce-ar fi să mă înscriu la proba de 10800 de metri (fără premii în bani aici, doar cupe). Dacă aș ieși pe primul loc la semimaraton ar fi de foarte bine și pentru buzunar, nu numai pentru respectul de sine: canarioții au premii în bani faini pentru tot felul de concursuri, chiar și pentru întrecerile cu broaște țestoase cred, aici locul întâi primește 750 de euro iar locul 10 - 100. Și despe priveliștea pe care o am când alerg, nu e așa poetică cum ți-o imaginezi, pentru că alergăm pe o plajă de lângă noi, lungă, asta înseamnă că e luminată și promenada e plină cu crâșme și restaurante, deh, ca în locurile turistice. Tenerife e insulă vulcanică și are plaje mici și înguste. Singurele plaje lungi - construite de mâna omului, care implicit sunt bune pentru jogging, sunt și cele comerciale, ca să le zic așa. O să fac poză într-o seară, când îmi amintesc să iau aparatul de fotografiat.

Cristina, la partea cu echilibrul pe care trebuie să mi-l găsesc, de fapt, fiecare trebuie, m-ai nimerit din foarte plin. Unul din tatuajele mele, tradus, înseamnă echilibrul, asta nu pentru că-l am, ci pentru că-l caut și îl vreau cu disperare. Dar și ăsta e tot un exercițiu…

Iar am umplut spațiu gârlă pe sfântul internet. Încă o dată vă mulțumesc pentru că sunteți aici și formați o comunitate atât de faină.

Sănătate vouă, tuturor slăbuțelor!

[lumy5]

Buna, bine ai venit printre noi
Nu cred ca va fi ceva noi daca iti voi spune ca e fff bine ca faci sport, mi se pare super si faptul ca consumi multe fructe si legume.
Ai putea sa folosesti calculatorul de calorii si sa faci meniul zilnic, ai avea o evidenta f clara a caloriilor asimilate, cat si a celor consumate.
Bafta multa incontinuare

[Slabuta / Marina Capațîna]

Buna Jeanina

Am citit foarte atent descrierea despre alimentatia ta zilnica si o sa incerc sa aproximez in ceea ce priveste aportul caloric... eu cred ca ai maxim 800 kcal pe zi, as zice chiar mai putin, dar nestiind cantitatile, luand cu aproximatie iau cantitatea maxima de legume care poate fi mancata de om.

Lucru care nu este chiar pozitiv... ar fi binevenit un cantar cel putin in prima perioada, pana realizezi si tu si noi cam unde te afli cu aportul energetic... ca sa putem trage niste concluzii, contura un plan alimentar mai aproape de nevoile tale.

Legat de carne si restul de surse de proteine animale... este alegerea ta si ti-o respect... daca asta simti, asta trebuie sa faci.

Dar, si aici este foarte importanta precizarea, in momentul in care renunti la aceste surse trebuie sa stii ca organismul totusi are nevoie de proteine, orice ar fi.

In cadrul "inlocuitorilor" de proteina animala se pot enumera acele alimente despre care spuneai ca au multe calorii (linte, fasole, naut, mazare, nuci, seminte, etc) ... este adevarat au calorii dar nu asa de multe. 100 gr de carne slaba are sa zicem 150 kcal, 100 gr linte fiarta are 110 kcal...

Apoi trebuie sa stii ca proteinele sunt formatoare de celule si anticorpi, or fara ele putem avea probleme cu imunitatea eu am "exersat" acest lucru pe mine timp de aproape 1 an si rezultatele au fost mai mult decat uimitoare.

[Slabuta / Marina Capațîna]

ps: am uitat ceva

Daca te intereseaza poti discuta cu Sand http://forum.slabute.ro/jurnale-slab...itat-3168.html sau cu fetele de aici Comunitatea Vegetarieni, ele sunt vegetariene, poate te ajuta si cu alte sfaturi.

[janeline]

Mulțumesc pentru sfaturi, dragă Lumi, deja am început să trec meniul, o chestie foarte utilă. Faină treabă, face și toate calculele necesare. Îmi amintesc că la una din curele trecute țineam jurnalul meniurilor pe un carnețel. Old fashion. Și mult de calculat.

Dragă Slăbuța,
Atât de tare să mă fi înșelat în aproximarea cantităților? Că mie îmi dau mereu peste 1300 calorii. Deci da, îmi cumpăr cântar.
Legat de proteine, oricât de bine știu că ai dreptate, gândesc că efectele negative nu vor fi ireparabile după o lună de dietă în care mănânc mai puține proteine decât ar avea nevoie corpul meu. Cred că în acest moment pun pe un loc mai sus detoxifierea asta nenorocită decât nevoile organismului.
Mulțumesc pentru sfaturi, pentru timpul acordat răspunsului tău și pentru recomandări. Acum mă bag pe topicurile sugerate de tine.

[janeline]

Continuu jurnalul.

Aseară am alergat 6,4 km în 47 de minute. N-am putut să cresc ritmul, așa că am alergat ca o babă. Sper ca într-o săptămână să am un tempo mai rapid și să fac peste 10 km. La semimaratonul din sudul insulei, din Las Galletas, recordul feminine este de 1 h 12 min (trebuie să verific care e lungimea probei, 20 sau 22 km). O cale așa lungă mă desparte de această valoare. Lungă ca de la pământ la lună.

Azi dimineață m-am simțit bine, am avut energie maximă și mi-am lucrat exercițiile în 42 de minute. Câteodată mă plictisesc și aș vrea să fac orice altceva decât exerciții, dar mă gândesc mereu la gimnaste și la sportivi, în general, care au un regim de viață atât de spartan și fac sute de flotări și de abdomene, printre altele, iar eu mă plâng de 40 de minute de exerciții de înviorare dimineața. Am revăzut curând filmul ăla cu Jeff Bridges în rol de antrenor de gimnastică ritmică, Stick It, și la fetele ălea care făceau vreo trei antrenamente dure pe zi. Ei bine la asta mă gândesc de fiecare dată când îmi vine s-o las mai moale. Incredibil cât de bine poate să te motiveze o poveste, că e ficțiune sau un. Oamenii sunt așa o inspirație… Și același gen de inspirație îl găsesc și în slăbuțe, poate chiar mai puternică. Și slăbuțele sunt oameni


De mâncat am mâncat cam același lucru ca acum două zile, adică cu cereale la micul dejun, avocado și salată la prânz și supă de roșii la cină, cu gustări din mere și portocale. Apă, ceai și limonadă. Mi-am completat meniul aici, am fost fată cuminte. Iar am aproximat, cântarul stă în ochii mei deocamdată, și am consumat mai mult de 1000 calorii, deci nu alunec în extrema foame Am căzut puțin și în păcat, am poftit incredibil la piureul de cartofi cu unt al lui Seb și m-am luptat cu el să mă lase doar să gust. M-am limitat la o linguriță. Cât de greu... Altă abatere, am mâncat o jumate de portocală după cină. Mult după cină. Pe la 21.30. Asta și pentru că nu m-am mai dus la alergare, m-am prins în treburi și m-am scuzat că n-am timp să mai merg. Patetic. Ce ciudat e construită conștiința. Sunt momente în care cred puternic în voința mea și altele ca ăsta, când renunț să-mi fac antrenamentele de rutină.

Alerg mâine mai mult.

[janeline]

Azi, 11 martie, nicio abatere. Nici de la alimentele ce mi le-am propus, nici de la exercițiile fizice.

Mi-am dat seama că nu aș putea începe ziua fără exercițiile de înviorare, fără să-mi întind mușchii și oscioarele. Poate fi monoton, dar 40-50 de minute pot trece relativ repede. Cu alergatul era cât pe ce să o las baltă. Pe la ora 21 s-a pornit o ploaie torențială, așa, ca-n Tenerife, ce te ia pe nepregătite, și am crezut că nu se mai oprește. Dar a stat în 10 minute și am putut ieși la alergat. 50 de minute, tempo lejer. Azi n-am mai măsurat distanța, am alergat pe deal, n-am mai coborât până pe plajă.

Un alt lucru pe care l-am conștientizat azi foarte puternic, așa, ca o revelație, e că pofta de dulciuri poate fi total scoasă din rutina noastră de slăbuțe prin alimente precum ceapa, ardeiul gras, usturoiul, oțetul de mere. Asta pentru că am observat la mine că nici nu mai mă gândesc la dulciuri în zilele când în prânzul meu stau și acestea. Azi am simțit în gură un gust dulceag până m-am spălat pe dinți de noapte bună, adică acum 10 minute. Și nu este de la altceva decât de la ce-am mâncat azi: salată verde cu ceapă albă, castravete și ardei gras plus avocado cu usturoi pisat pe deasupra (ăsta a fost prânzul). Și oțetul de mere taie poftele, asta se știe. La mine are efect.

Noapte bună, slăbuțelor!