[dara]

Hi hi, Rose, intotdeauna reusesti sa ma binedispui brusc, cre' ca tre' sa fie fun viata cu tine pacat ca esti la asa mare departare - desi la cat apuc eu sa ma scot printre traduceri si terapii...
Te asteptam cu mare drag la vorba, ma bucur ca ti-au placut subiectele.
Pupici

[August]

Ufff...am citit tot, dar nu stiu de unde sa incep dezbaterea. As vrea sa incep prin a face o scurta sinteza a intamplarilor prin care tocmai trec, dar mi-e greu, recunosc. E prea...public si prea iesit din subiect. Luat in mare, in foarte mare, stabilitatea mea e greu pusa la incercare si munca mea de multi ani pare sa se cam duca de rapa. Ar trebui sa incerc sa fac si eu un tabel in excel despre mine insami. Unde incep, unde ma termin si unde ma aflu in momentul asta, ca zau ca nu mai stiu nici eu. Si ti-as da tabelul la verificat si la tras concluzii.
Uite: spre deosebire de tine, eu nu iau lucrurile la modul general, pentru a le adapta apoi la individ. Eu le iau direct personal si ma transpun, apoi vad daca mi se potrivesc sau nu.
O sa incerc sa iau pe rand niste aspecte:

Anterior postat de dara

Impulsurile se pot controla, fara a avea sentimentul (poate preconizat acum) ca-ti pierzi identitatea, ci ca faci ceva util pentru tine.
E posibil ca la nivel de temperament sa ne nastem nitel diferiti, dar restul actiunilor pe baza de impuls sunt invatate sau ne-au fost tolerate de cei din jur, iar altora nu le-au fost tolerate, nu au invatat sa actioneze asa.
Iar impulsul ala nu e ceva ce vine din neant, ci tot un gand automat, in baza unei convingeri, chiar daca noi nu il percepem asa. Daca sapi dupa ele, le vei gasi (pe gandurile automate care stau la baza a ceea ce percepi ca impuls).

Cu siguranta ne nastem cu temperamentul. Il mostenim, in general. Da, impulsul vine el de undeva. Un exemplu de act "negandit": vad un om maltratand un caine. Adrenalina urca si vad rosu direct. In momentele urmatoare...am n variante de actiune, dar n-as sti dinainte pe care o aleg nici sa-mi propun asta (e doar un exemplu, mai avem varianta "trafic" )

Anterior postat de dara

Si comportamentul asta mai e intarit si de alte convingeri secundare interne (eu stiu, de ex. 'trebuie sa fii spontan, altfel viata e plictisitoare' sau 'cine nu e spontan, nu e sincer' sau 'daca nu-mi ascult impulsurile, inseamna ca ma supun - ca si cum cineva m-ar domina' - astea-s doar exemple, fiecare sapa dupa ale lui). Dupa ce descoperi convingerile poti sa le analizezi putin daca asa stau lucrurile in realitate in majoritatea cazurilor (daca e o regula reala), daca au logica, sau daca s-a dovedit util pentru viata ta sa actionezi in baza acestor reguli interne - daca nu cumva de multe ori ti-au cauzat probleme mai mult decat beneficii.).

Ooo, evident ca "impulsul" cauzeaza numai probleme, o stiu bine. Nu, sa nu te gandesti ca sar ca arsa la orice mi se pare mie ca ma lezeaza. Nicidecum. Nu sunt certareata si verbal sunt pacifista chiar, nu jignesc, nu bat lumea...Dar urlu in sticla! Extrovertitii o duc binisor, ca Zoe: zic si le trece. Dar ce te faci cu temperamentalul mut? Aici sa te vaz!

Anterior postat de dara

Nu cred ca 'protectorul detasat' actioneaza sub forma analizelor rationale, care-s utile (unii invata de mici sa faca balanta motivationala sau analiza costuri-beneficii a unei actiuni, iar asta nu e deloc un lucru rau - ma rog, nu li se spune ca asta fac) - problema e, intr-adevar, daca nu-ti dai voie sa simti, daca crezi ca sentimentele sunt intotdeauna ceva rau ce trebuie oprit, ca e greu de suportat. Ca adica poti sa simti si sa si analizezi, nu se exclud reciproc. Bine, de ex. e util sa nu te tot infurii aiurea (interpretand orice drept 'nu ma respecta') sau sa nu te sperii aiurea (imaginand mereu cel mai rau scenariu), se lucreaza si pe partea asta.

Anterior postat de dara

Nu stam non-stop in 'protectorul detasat' intram uneori in el cand 'se da alarma de emotie' (ups, apare emotie de-aia care nu-mi place, tre' sa o opresc).

Da! Aici, sa stii! Ma enerveaza lipsa de respect! Rau! Pentru ca eu nu iau pe nimeni drept potential dusman, ci dimpotriva. Si mi se intorc impotriva, mama-mama. Si iar ma infurii...
Cat despre analiza actiunilor proprii, chiar daca initial privesti problema cu superficialitate, inveti in timp ca esti rezultatul propriilor actiuni si se schimba lucrurile. E normal sa analizezi ce faci si ce scoti pe gura, ca din pacate sunt bun facute/spuse si nu mai au cale de intoarcere asa usor.
Si uite cum dau din scroll sa vad ce-am scris (sper sa nu sterg iar!) si vad urmatoarele: in timp ce eu am vorbit doar despre mine, tu n-ai scos un cuvintel despre tine. Numai la general, la general. Scapa de treaba asta!

[August]

Anterior postat de dara

Asa, asa, cafea, da ca eu m-am lasat de cola - da' ma rog, beau decaf cu voi
si cre' ca voi fi oricum linsata curand, ca nu am reusit sa ma intalnesc cu Alexandra (Lovemyself) si Di (CezaraCezarului), cand am putut eu, nu au putut ele si invers, cand puteau ele, venea valul de traduceri sau mai stiu eu ce. Da' om vedea noi cum om reusi

Cafeaua rules!!! In ritmul in care scriu, n-am sanse prea curand sa va arat ce espresso bun-bun (decaf, ok) stiu sa fac!
Cat despre laudele cu pricina, sar'na si noooo, nu caut nicio perfectiune. Dupa cum a zis tata odata: un om dragut nu poate deveni frumos. El e doar dragut. Un om urat poate. Interesant, mi-am zis, cum tatal meu nu-mi da sanse la frumusete vreodata .
Cum am mai spus, eu nu vad uratul in oameni. Dupa care ma oftic, uneori! (bleaga si idealista ce esti, na!)

[August]

Anterior postat de Zoe

da, dar dacă nu ştii să fii şi adult pentru tine (inclusiv provider), nu e bine, că începi să depinzi de cei din jurul tău care sunt. şi am pus dulapuri suspendate cum am pus faianţă şi gresie - ştiu cum, fac.
da, avem o doză, dar eu sper să nu cad în extreme. feministe sau dimpotrivă...

Inseamna ca erai in faza cu "demonstratul": trebuia sa demonstrezi lumii ca tu esti cineva, ca tu faci, ca tu poti. Si ai pus faianta! (eu am facut glet odata si a iesit o telemea moale care se lua cu unghia. Deci nu am demonstrat!) Imi aduci aminte de o prietena care s-a apucat de renovat si sotul ei era plin de nervi, ca se simtea in plus.

eu am devenit impulsivă de nişte ani încoace, în copilărie - tinereţe nu eram aşa. eram cuminte, şi mă gândesc că-s impulsivă şi compensator, pentru toate dăţile în care sunt calmă ca o jumate ardeleancă.
plus că impulsivităţile mele sunt fun, de cele mai multe ori, pentru mine: mă flambez şi apoi îmi trece la fel de iute. ba chiar aş zice că-mi face bine să mă manifest, pe cât se poate, pentru că altminteri rămân niţel frustrată şi nemulţumită. dacă reuşesc să fac poc, dup-aia îmi vine a râde.

Cred ca esti fun! E cel mai bine sa nu reprimi impulsul, totusi. E bine pentru sanatatea ta mentala, chiar daca la "public" pica nasol uneori. Decat sa-ti faci un repertoriu intreg in cap, plus scenariile gen "ce-ar zice daca...", mai bine evadeaza 3 cuvinte si te luminezi.

a, eu oricum nu beau cafea, că nu-mi place, da' vorba tot aia e. vedem noi la faţa locului ce/când/unde bem

E denumire generica pentru fete (la baieti e cu berea).


apropo de protector, când am citit ce scriai mai sus şi am văzut şi graficul, mi-a venit în minte litania bene gesserit (pentru fetele care n-o (mai) ştiu: "Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramane doar eu.") - mi-am amintit cum citeam cândva că depunem atâta efort în a ascunde/nega/alunga o rană şi emoţia provocată de zgândărirea ei, încât ne secătuieşte de energie mai mult decât dacă am obloji-o. protectorul ăsta e de tip "şi mâine e o zi", din Pe aripile vântului, sau cum alegeam eu să nu mă gândesc la ceva ce-mi provocase o suferinţă foarte mare, să mă "anesteziez" cumva în prima clipă, ca apoi să ajungă la mine mai uşurel, în timp. şi aşa ajungeam să detest momentul ăla în care te trezeai, de exemplu, din somn, şi erai cristal-clear, ştiai tot ce fusese rău ieri şi peste noapte dispăruse, şi era ca un duş rece pe spinare, într-o clipă erai lucidă pînă în măduva oaselor. dar cumva, oricât de rău era, mai fuseseşi acolo, era un senzor în curs de tocire. era încă la început, şi durea ca naiba, dar nu era prima oară.
se înţelege ceva?
tot încerc şi eu, în ultima vreme, să ajung la cine mă sabotează să nu fiu cum aş dori - dacă ajung aşa, slabă şi frumoasă (la mine e clar povestea cu frumoasă, nu sănătoasă, nu viaţă lungă, nu altceva, să fiu frumoaaaasă ) (<-!) se întâmplă ce rău?
mai cuget, dacă ajung la o impresie clară vă zic.

pup fetele

Si fetele te pupa pe tine. Mai sa cred ca a scris Dara ultimele fraze (am avut un moment de incertitudine, in care credeam ca o citezi. Dar nu, erai tu). Si da, se intelege bine ce zici tu acolo, drept dovada ca m-au uns la inima cuvintele tale.
E mai bine sa treci prin frici, dureri, bucurii, emotii. Traiesti. O viata tihnita si alba ar fi cumva irosita. Mi-a placut cu "senzorul in curs de tocire". Maine dimineata o sa-mi amintesc de el, inainte sa-mi dea al meu vant din pat sa incep o noua zi de munca in gol.
Cat despre partea cu frumoasa, iti doresc sa fii, ca eu, cum am mai spus, n-am sanse. Slaba, da!
A! Am o prietena frumoasa. De ziua ei, toata lumea i-a urat "sa ramana frumoasa". La un moment dat s-a saturat: "fratilor, dar sa ramai desteapta nu zice nimeni?" "taci!!! i-am zis! Beneficiaza si taci!!!"
...ne-o multumi ceva vreodata?!

[Zoe]

Anterior postat de August

Ar trebui sa incerc sa fac si eu un tabel in excel despre mine insami. Unde incep, unde ma termin si unde ma aflu in momentul asta, ca zau ca nu mai stiu nici eu. Si ti-as da tabelul la verificat si la tras concluzii.

îîî... ce zodie eşti?
întreb că ştiu pe cineva care tabelează totul, şi e capricoarnă.

Anterior postat de August

Nu, sa nu te gandesti ca sar ca arsa la orice mi se pare mie ca ma lezeaza. Nicidecum. Nu sunt certareata si verbal sunt pacifista chiar, nu jignesc, nu bat lumea...Dar urlu in sticla! Extrovertitii o duc binisor, ca Zoe: zic si le trece. Dar ce te faci cu temperamentalul mut? Aici sa te vaz!

hehe, ba pardon, eu mi-s introvertă şi timidă, deci fac spume punctuale şi ca să mai descarc din tensiunile acumulate, inclusiv pe alte subiecte.
şi da, în trafic e super!
mai neplăcut când e vară şi umbli cu geamul deschis, şi nu-ţi dai seama înainte să scoţi porumbelul pe gură...

Anterior postat de August

E normal sa analizezi ce faci si ce scoti pe gura, ca din pacate sunt bun facute/spuse si nu mai au cale de intoarcere asa usor.

un nene mare meseriaş îmi zicea odată: gândul e mai rău decât cuvântul, care e mai rău decât fapta. na.

Anterior postat de dara

Hi hi, ce-am mai tocit si eu seria Dune si litania aia m-a impresionat din prima, pacat ca uneori am uitat de ea si a trebuit sa invat cognitiv-comportamentala sa ma expun la frica si sa stiu ca va trece

dap, şi la mine a fost la fel, adică a trebuit să trec prin asta ca să ştiu la ce se referă.

Anterior postat de dara

Pe de alta parte o fi avut Scarlett treaba asta cu amanatul pe a doua zi, dar a doua zi se cam punea pe treaba si facea o groaza de lucruri.

hihihi, mă gândeam de când am scris, că ea se sumeţea a doua zi, dovadă că la final nu ştim dacă o să-l aducă înapoi pe Rhett ori ba.
da' nici nu putem spune că era chiar un monument de introspecţie...

Anterior postat de dara

E important si sa vezi daca ti-e teama sa devii 'frumoasa', dar pana acolo ai cercetat bine daca nu cumva ti-e teama ca ti-ar fi prea greu sa ramai fara beneficiile secundare pe care le ofera mancarea? Poate asta cu anestezia, poate ca e acolo ca un prieten care nu pleaca niciodata si te poti baza pe ea sau eu stiu ce functii mai are la fiecare. Cica una din functii e uneori si sa simti vinovatie ca ai mancat prea mult in loc sa simti alta emotie tot 'negativa' dar pe care o consideri insuportabila - ca si cum ai alege un rau mai mic.

îîî... poate aia cu vinovăţia? încă nu-mi sună nimic foarte aproape, dar nici n-am apucat să cuget.
am zis de 'nelăsat' pentru că am avut senzaţia, în dăţile în care eram mai slabă şi, implicit, mai frumoasă (acolo la mine în cap, ştiţi voi ghilimelele, nu le mai pun) că m-am apucat uneori de mâncat ştiind bine că pun la loc - şi zicând cumva că asta e mai puţin important. dar nu ştiu decât ce - şi asta iară trebuie studiat.

Anterior postat de dara

Dar altfel inteleg ce zici, de ex. stiu ca aveam o teama pe undeva ca daca arat bine atrag atentia si s-ar putea sa mi-o iau dupa cap (tre' sa fiu cat mai nevazuta ca sa nu ma ia in vizor balaurul, sa pot trece pas pas pe langa el - cam ca la 'freeze' - daca prada e moarta, poate nu-l mai intereseaza pe pradator) sau oricum, ca s-ar putea sa fiu agresata si sa nu ma pot apara.

asta a fost important când eram mai tânără, pentru că trebuia să trec neobservată. "într-un colţ" era poziţia mea favorită.

Anterior postat de August

Inseamna ca erai in faza cu "demonstratul": trebuia sa demonstrezi lumii ca tu esti cineva, ca tu faci, ca tu poti. Si ai pus faianta! (eu am facut glet odata si a iesit o telemea moale care se lua cu unghia. Deci nu am demonstrat!) Imi aduci aminte de o prietena care s-a apucat de renovat si sotul ei era plin de nervi, ca se simtea in plus.

ba să ştii că nu prea. am făcut pentru că nu avea cine, nu aveam cu ce plăti şi trebuia făcut. acum, văzând atâtea fete cărora li se pare normal să nu facă, am ajuns să mă gândesc că e o mare chestie - dar again, eu sunt femeie din celelalte, mai puţin feminine...

Anterior postat de August

E denumire generica pentru fete (la baieti e cu berea).

aşa-i!

Anterior postat de August

Anterior postat de August

Si fetele te pupa pe tine. Mai sa cred ca a scris Dara ultimele fraze (am avut un moment de incertitudine, in care credeam ca o citezi. Dar nu, erai tu). Si da, se intelege bine ce zici tu acolo, drept dovada ca m-au uns la inima cuvintele tale.

hihihi

Anterior postat de August

Cat despre partea cu frumoasa, iti doresc sa fii, ca eu, cum am mai spus, n-am sanse. Slaba, da!
A! Am o prietena frumoasa. De ziua ei, toata lumea i-a urat "sa ramana frumoasa". La un moment dat s-a saturat: "fratilor, dar sa ramai desteapta nu zice nimeni?" "taci!!! i-am zis! Beneficiaza si taci!!!"
...ne-o multumi ceva vreodata?!

corect. cine n-a fost acolo, nu ştie...

[anes]

Fetelor, a luat amploare tema asta. Si e f interesanta. Imi pare tare rau ca nu avem ocazia sa ne asezam la o cafea/ceai si sa o dezbatem de-a fir a par, face to face

Anterior postat de August

....
m-am amuzat putin la felul cum fiecare dintre noi lua problema personal. Mda, nu putem privi obiectiv treaba asta, fara s-o trecem prin filtrul personal si fara sa analizam ce ne-a deranjat pe noi la un moment dat. ....
Anes, esti puternica si pare ca viata te-a adus in situatia de a avea atitudine mai mult sau mai putin vehementa, dar e un subiect atat de larg, probabil, incat e greu sa-l analizezi sau sa tragi concluzii pe baza a doua fraze. (subscriu si eu: si eu schimb becuri, si eu repar lucruri, dar prefer sa-i cer intai lui s-o faca. daca nu are chef in momentul ala, fac eu. "ma simt inutila fara tine" tare!! de retinut!!)
....

Bineinteles ca fiecare dintre noi analizeaza problema din punctul ei de vedere, din experienta care o are. Doar Dara are pregatirea necesara pt a reusi sa faca o analiza generala ...
Viata m-a calit ... m-a schimbat foarte mult. Eram foarte impulsiva inainte, acum am fost nevoita sa invat sa fiu un pic mai diplomata. Ziceam pe vremuri ca sotul meu mi-a lasat ceva din calmul si echilibrul lui. Mie taurului, deloc asemantor lui Ferdinand
M-a cam invatat viata noastra de cuplu sa iau decizii singura de dinainte si sa iau surubelnita/creionul de tensiune/ciocanul/etc in mana ... pt ca era zi lumina pe santier si pana sa astept sa faca el, am cam pus mana... Iar acum mi-as dori sa am pe cine sa rog sa faca ... eh ...

Anterior postat de dara

....
Ziceam candva ca la baza comportamentului omului se afla ganduri automate (sau constiente), derivate din convingeri (reguli, valori, cum vrei sa le spui, derivate din scheme de functionare care s-au format in urma a tot ce am trait si in urma a ce am invatat din jur. Acest 'protector detasat' este un mod de functionare in care intram ca sa facem fata, dar costul e foarte mare. In momentul ala nu mai simtim la fel ce ne supara (vreo emotie, stare, etc.) si avem beneficiu pe termen scurt, insa pe termen lung costul protectiei...dupa cum vedem...e mare si nu ma refer atat la kg, cat si la nemultumirea de sine derivata din problema asta de comportament alimentar.

....

Dar ar fi rezultatul unei educatii, al unui control ca acele ganduri automate, sa devina constiente. Dar asta implica foarte multa autoexaminare, autocunoastere, studiu ... si pt toate astea trebuie sa ai mintea limpede. Trebe mult autocontrol. Pt ca multe deprinderi -si ca sa fiu pe subiect, ma refer la mancare- nu sunt cele mai corecte din moment ce am ajuns la surplusuri de kg.
De ceva vreme am auzit-o pe mama mea laudandui-se unei prietene d'ale ei, ca ne-a invatat sa ne placa mancarea (fratelui meu si mie). of mamaaaa, preferam sa nu invat asta! Preferam sa invat ca ma hranesc pt a trai, nu traiesc pt a ma hrani! Acu, dupa 40 de ani de invat, imi voi consuma enorm de multa energie pt acest dezvat . Si Doamne da, sa gasesc calea de mijloc in educarea comportamentului alimentar al copiiilor mei.

Anterior postat de Zoe

...
anes, nici pomeneală cu feminismul. sau oi fi vreo feministă cu accente misogine
la mine nu se trage de la feminism, ci de la a mă descurca singură. probleme cu abandonul, nici măcar ale mele, moştenite...
spuneam doar că, în zorul meu de a mă descurca singură, uit uneori să-l las şi pe cel de lângă mine să mai facă şi el.
adevărat, nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi dacă aş avea şi responsabilitatea altora, nu cred că, nu ştiu dacă aş face faţă - nici nu mi-am asumat asta, până la vârsta asta, parcă prea-s copilăroasă. aşa oi fi toată viaţa?

e, bec!. eu singură mi-am pus dulapurile din bucătărie sus, să nu dau cu capul în ele când spăl vasele, şi acum nu ajung la raftul de sus decât cu scaun. noroc cu partenerul de 1,84

Feminism nefeminism, misoginism ori ba, dar dupa ce am terminat de zugravit livingul si bucataria, a venit cineva in vizita si a comentat: "Pt o femeie e foarte bine!" adica ce?!??!? un barbat e mai cum?!??!@? Pt a-i reusi mai bine?!??!? Saracul n-a stiut cum sa intoarca timpul, sa-si retraga cuvintele, sa le dea alt inteles ...
Asta e feminism?! E misoginism?! pt ca clar nu e "protectorul detasat"?!

Anterior postat de August

Ahhh! Iar mi s-a sters tot ce-am scris! Doar vroiam sa sterg un emoticon si poc! a disparut tot! Mor cand se intampla asta!
Spuneam ca sunt o persoana impulsiva. Nu pot generaliza si nu pot analiza o actiune prin care trec. Un om impulsiv se autosurprinde luand masuri, scotand cuvinte, toate sub impulsul (de 220W) momentului. Protectorul detasat lipseste cu desavarsire in momentele alea. Apare, probabil, atunci cand adrenalina s-a retras si spune: "mananca ceva, fir-ar sa fie, ca esti nervoasa".
E foarte greu sa stapanesti un eu impulsiv. El actioneaza conform instinctelor, in primul rand. Echilibrul meu consta in sotul meu, care e un om cerebral ce nu-si pune in balanta sentimentele cand e vorba de o decizie, ci rationeaza! Am ajuns in situatia sa ma transpun in pielea lui in anumite situatii, chiar si fara sa-l intreb cum ar face, pentru ca deja stiu. Dar e tot greu, pentru ca nu sunt eu. Cand incerc sa-i spun ce..simt in legatura cu o situatie, da dezaprobator din cap si pune problema direct invers. L-am transformat in eul meu de rezerva! Cred ca ar trebui sa-l fac sa recunoasca faptul ca-si reprima sentimentele si ca are un protector detasat puternic si d-aia se ingrasa!
Hai ca am reusit sa fac din problema mea, problema lui! Bun! Deci problema e a lui, nu a mea!
Va pup, fetelor! Sunt clean!

Uite pe inca cineva care si-a gasit echilibrul in partener ...
Mda, eu eram mereu aia care voiam sa sar cu capul inaite, el era cel ce se aseza si cugeta bine ce e de facut.

Anterior postat de dara

Dupa lupte seculare am reusit sa construiesc (uratel) un grafic in word, care arata cum ar fi emotia/starea daca n-am mai opri-o prin mancare. Nu e grafic profesionist, cu valori, ci doar ca idee, ca atat am reusit deocamdata - dar sper ca va reda ideea ca organismul nostru, cu tot cu psihic/mental etc. ar reusi in timp sa tolereze mai bine starile daca i-am da sansa sa invete.

Graficul este preluat din cartea 'Psychological Responses to Eating Disorders and Obesity - Recent and Innovative Work - Julia Buckroyd si Sharon Rother, University of Hertfordshire, Obesity and Eating Disorders Research Unit'.

emotiile sau starile pot fi de orice tip, plictiseala, tristete, neputinta, lipsa de speranta ("n-are rost" ca tot nu va fi bine), nervozitate, neliniste, etc.

Superfain graficul tau ... Dra cat timp crezi ca avem nevoie sa ajungem de la rosu la verde?!

Anterior postat de Zoe

....
apropo de protector, când am citit ce scriai mai sus şi am văzut şi graficul, mi-a venit în minte litania bene gesserit (pentru fetele care n-o (mai) ştiu: "Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramane doar eu.") - mi-am amintit cum citeam cândva că depunem atâta efort în a ascunde/nega/alunga o rană şi emoţia provocată de zgândărirea ei, încât ne secătuieşte de energie mai mult decât dacă am obloji-o. protectorul ăsta e de tip "şi mâine e o zi", din Pe aripile vântului, sau cum alegeam eu să nu mă gândesc la ceva ce-mi provocase o suferinţă foarte mare, să mă "anesteziez" cumva în prima clipă, ca apoi să ajungă la mine mai uşurel, în timp. şi aşa ajungeam să detest momentul ăla în care te trezeai, de exemplu, din somn, şi erai cristal-clear, ştiai tot ce fusese rău ieri şi peste noapte dispăruse, şi era ca un duş rece pe spinare, într-o clipă erai lucidă pînă în măduva oaselor. dar cumva, oricât de rău era, mai fuseseşi acolo, era un senzor în curs de tocire. era încă la început, şi durea ca naiba, dar nu era prima oară.
se înţelege ceva?
tot încerc şi eu, în ultima vreme, să ajung la cine mă sabotează să nu fiu cum aş dori - dacă ajung aşa, slabă şi frumoasă (la mine e clar povestea cu frumoasă, nu sănătoasă, nu viaţă lungă, nu altceva, să fiu frumoaaaasă ) (<-!) se întâmplă ce rău?
mai cuget, dacă ajung la o impresie clară vă zic.

pup fetele

Mda litania e exact pe subiect ... Dar avem taria si puterea pt a aplica in cotidian?!??
Si oare stim sa ne oblojim ranile?! Nu e oare mai usor sa ni le ascundem/negam? Cu toate ca suntem constiente ca ar trebui sa rezolvam problema ... si ar trebui azi ... ca de ce s-o lasam sa vina si maine? Anestezierea e mai la indemana. E simplu teoretic ... si revin la linistea, autocontrolul necesare pt a ne autoeduca.

Anterior postat de August

....si vad urmatoarele: in timp ce eu am vorbit doar despre mine, tu n-ai scos un cuvintel despre tine. Numai la general, la general. Scapa de treaba asta!

Am recitit si eu ... las' ca nu esti singura.

[August]

Am facut un talmes-balmes cu citat si rasete+plansete de trebuie sa intre dara cu aspiratoru' si cifu'!
Punctual si ...schematic:
-CAPRICORN! +la baza inginer, imi sta cumva in fire sa ma organizez dupa scheme, inteleg mai bine
-aforismul domnului e bun, dar nu verificabil 100% (am gasit repejor niste exemple care sa-l combata)
-Dune n-am citit, din pacate...cand erau in voga le citea un tip care ma enerva si...(vaiiii, ce motivatie, dar hai! o las aici, jalnica asa)
-la faptul ca stiai ca pui la loc si totusi mancai, o asteptam pe dara sa ne spuna de ce facem chestia asta mereu si perfect constient. Eu mi-am explicat-o prin acel "de maine slabesc". Si mancam mai mult si mai cu spor, cu acest target stabilit...Nu, cred ca mai degraba tine de multe zbateri interioare care refuleaza pe unde nu trebuie...Dap, trebuie studiat cu siguranta!
-cat despre partea cu renovatul, aceeasi motivatie a avut-o si ea, nu vreo ambitie absurda. Eu nu m-am inhamat la treaba asta si poate mai bine-o faceam, la cati bani am dat pana acum si pe ce prestatie! Cat despre partea cu feminitatea, din fericire nu in a sta ca ficusu' cu ruj si silicon consta - eu asa sper!!
-cu cafeaua am stabilit-o, deci!

[August]

Anes! Buna! Ca m-ai si speriat, credeam ca-s singura pe la dara!
Asta cu cafeaua trebuie musai! Ce noroc pe mine sa dau peste atatea fete destepte si pregatite, ca de la atata munca in singuratate relativa, am ajuns doar eu cu mine si credeti-ma, m-am plictisit ca de mere acre!
Ai atins un subiect important in ce priveste deprinderile. Am prins timpuri memoriale in care mamele ne dadeau mancare gatita cu sosuri, ciorbe, musai insotite de paine ("ia cu paine, nu gol!"), prajituri de casa, iar noi lingeam toate tavile in mare graba, ca trebuia s-o intindem afara la joaca. Lucrurile s-au schimbat radical. Acum mamele suntem noi, dar suntem mame carora le pasa de silueta. Prima generatie, cred...Gatim din bucataria internationala, ne plac fructele de mare (aici generalizez, ca dara, ca mie nu-mi plac), ne plac salatele fancy, ne plac lucruri cu care noi n-am crescut. Si incercam sa le negam pe cele cu care am crescut si stim ca ne cresc in greutate. Dar e greu! Cand mergem la parinti, deschidem frigiderul ca odinioara, ne simtim brusc mici si ne revin poftele vechi: "sa-mi faci o fasole". Inainte strambam din nas la fasole, acum e parca ceva exotic!
E greu sa renuntam la obiceiuri, e greu sa schimbam totul deodata si sa spunem: alea nu erau bune! Ca erau, oho! Ha, acum mamele se uita ciudat la noi, cand facem mutre la mancare: hai mama, ca esti uscata, mananca, tie-ti placea salata cu maioneza! Eu imi iau o mutra acra-ofuscata, ca si cand nu mi-ar fi placut niciodata ce zice ea acolo, dar de fapt salivez de lesin!

Cat despre partea cu "pentru o femeie e bine!"... e un exemplu clar care scoate feminismul din noi! O fi vrut sa glumeasca? I-a iesit!

[Zoe]

Anterior postat de anes

Feminism nefeminism, misoginism ori ba, dar dupa ce am terminat de zugravit livingul si bucataria, a venit cineva in vizita si a comentat: "Pt o femeie e foarte bine!" adica ce?!??!? un barbat e mai cum?!??!@? Pt a-i reusi mai bine?!??!? Saracul n-a stiut cum sa intoarca timpul, sa-si retraga cuvintele, sa le dea alt inteles ...
Asta e feminism?! E misoginism?! pt ca clar nu e "protectorul detasat"?!

Mda litania e exact pe subiect ... Dar avem taria si puterea pt a aplica in cotidian?!??
Si oare stim sa ne oblojim ranile?! Nu e oare mai usor sa ni le ascundem/negam? Cu toate ca suntem constiente ca ar trebui sa rezolvam problema ... si ar trebui azi ... ca de ce s-o lasam sa vina si maine? Anestezierea e mai la indemana. E simplu teoretic ... si revin la linistea, autocontrolul necesare pt a ne autoeduca.

"huo!" la replica lu' nenea
da, cred că e mai uşor să ne anesteziem, şi mult mai la îndemână, ca reacţie instinctivă (în fond şi când ne rănim corpul secretă instantaneu o poală de endorfine, ca să nu cădem pe jos de durere), da' dacă o facem prea des, ne costă cam mult acoperitul ăsta cu preşul, în timp...

Anterior postat de August

Am facut un talmes-balmes cu citat si rasete+plansete de trebuie sa intre dara cu aspiratoru' si cifu'!
Punctual si ...schematic:
-CAPRICORN! +la baza inginer, imi sta cumva in fire sa ma organizez dupa scheme, inteleg mai bine
-aforismul domnului e bun, dar nu verificabil 100% (am gasit repejor niste exemple care sa-l combata)
-Dune n-am citit, din pacate...cand erau in voga le citea un tip care ma enerva si...(vaiiii, ce motivatie, dar hai! o las aici, jalnica asa)
-la faptul ca stiai ca pui la loc si totusi mancai, o asteptam pe dara sa ne spuna de ce facem chestia asta mereu si perfect constient. Eu mi-am explicat-o prin acel "de maine slabesc". Si mancam mai mult si mai cu spor, cu acest target stabilit...Nu, cred ca mai degraba tine de multe zbateri interioare care refuleaza pe unde nu trebuie...Dap, trebuie studiat cu siguranta!
-cat despre partea cu renovatul, aceeasi motivatie a avut-o si ea, nu vreo ambitie absurda. Eu nu m-am inhamat la treaba asta si poate mai bine-o faceam, la cati bani am dat pana acum si pe ce prestatie! Cat despre partea cu feminitatea, din fericire nu in a sta ca ficusu' cu ruj si silicon consta - eu asa sper!!
-cu cafeaua am stabilit-o, deci!

atunci tot pe puncte, că mi-e şi mie mai clar
- niaha-ha!, deci ştiam eu!
- cred că el se referea la partea de energii puse în mişcare de gând, cum că-s mai mari decât credem, şi când gândim răul cuiva e mai nasol decât pare...
- ştim cu motivaţii din astea, eu de-aia nu agreez Sibiul
- trebe. am zis că studiez la o baie, că eu aşa gândesc, sub duş sau în cadă de cele mai multe ori, dar am avut companie în ultimele dăţi, aşa că... avec la prochaine.
- hahahaaa, aia cu ficusul cu ruj şi silicon trebuie s-o ţin minte neapărat, e excelentă! aşa sper şi eu, drept să spui.
- păi eu mesăgiuiesc de zor, deci pe curând!

[dara]

Iii, ce mi-e drag de voi de nu mai pot si 'imi rod unghiile' (teoretic) ca nu apuc sa mesagiuiesc cu voi ca lumea, cum mi-ar placea teribil. Iar imi vine sa zic ca mi-e drag de voi fete destepte si destupate.

Oana, pai Zoe graieste uneori la fel si pt. ca a muncit, si a sapat, si a invat, si a dat nas si ea cu psihologia, a zis ea pe undeva mai sus prin jurnal.
Un lucru mi-a stat pe limba toate zilele astea, l-am mai zis mai sus, dar e musai sa-l repet. Convingerea aia despre emotii (si impulsuri) ca nemanifestate fac buba e una din cele intre intretin problema de alimentatie!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Mare grija...ca ea se transforma in 'daca nu imi voi satisface pofta, daca raman cu starea, daca refulez frustrarea, o sa fac poc pe interior sau mai stiu eu ce' e unul din motivele pentru care nu ne oprim sau nu facem ce ne promitem. Ca spaima de poc e mare. Mare mare atentie despre convingerile legate de emotii si impulsuri nesatisfacute. Treaba e ca o pofta azi, un impuls maine si o emotie poimaine nu se aduna si conduc la niciun poc, buba la inima sau care o fi consecinta imaginata (ca e rau sa tii in tine).

A, da ca intretinem non stop o stare de neliniste, incordare (de la frustare, furie, frica, etc.) atunci ne mai uzam, da, dar asta e cu totul altceva. E foarte important daca apar punctual (si atunci nu se va intampla nimic cu ele nerabufnite/nesatisfacute) sau daca apar tot timpul. Ca daca apar tot timpul, acolo lucram separat : sa nu le mai generam tot timpul cu propriile interpretari ale evenimentelor sau ca sa prevenim ceva sau sa ne aparam de ceva. Dar solutia nici atunci nu e sa le rabufnim/satisfacem, ci sa nu le mai generam aiurea cu interpretari (de ex. poate nu e adevarat ca 'nu ne respecta', ci ca respectivul/a are o cu totul alta problema, se apara de-ale lui, etc.) - sau - (poate nu mereu tre' sa prevenim si sa controlam, pt ca de fapt ne subestimam capacitatea de a face fatza sau ne inchipuim scenarii catastrofice improbabile) - sau - (ar fi trebuit sa procedez altfe) = a se vedea lista cu erorile cognitive).

Iar asertivitatea e alta mancare de peste : a exprima sanatos ceva nerezultat din interpretari aiurea (trebe intai verificate) si chit ca nu asa am fost invatati, ea tine cont si de sentimentele celuilalt, si de ale noastre si exprima nevoia noastra: - inteleg ca esti nervos deoarece crezi ca eu nu am facut intentionat nu stiu ce, insa eu ma simt agresata cand faci x si am nevoie sa incetezi sa-mi mai dai cu ciocanelul in cap.

Cre' ca am mai scris ca modelul este JEEPP:
J-eu
E - empatia (inteleg ca...)
E- emotia (...tu simti ca...)
P - precizia (insa eu simt si am nevoie de...)
P - perseverenta (repetat pana obtinem, nu doar o data, de preferat in diferite forme, dar daca nu, chiar si cu tehnica discului stricat)
----si aici de verificat daca avem convingeri legate de a a cere, de drepturile noastre (btw, sunt vreo 15 drepturi asertive ale oricarui om), daca avem convingeri legate de faptul ca 'ar trebui sa stie fara sa-i spun' = ba nu.
Plus sa realizam ca nici noi nu ne schimbam brusc un comportament, asa ca nici persoana nu poate imediat, uneori, de-asta trebuie si perseverenta.

Anes, nu stiu cat dureaza la cine nu merge la terapie, ca pe cei care nu merg la terapie si nu-s nici pe listele de asteptare, nu se pot face studii sa se afle cat a durat . Daca exista vreun studiu in care oamenii sa-si fi propus singur schimbarea unui comportament care-i deranjeaza si sa fi raportat cat le-a luat, fara legatura cu terapia - macar auto-terapie, asistata sau nu, dar cu cunostinte de specialitate invatate de persoana, imi pare rau, dar nu stiu eu de el.
La cei care merg la terapie cognitiv comportamentala dureaza cam intre 6 luni - 1 an, iar daca e si vreun pui de tulburare de personalitate (de ex. histrionica - cei care cauta atentie, dependenta - cei care incearca sa fie utili sa nu fie parasiti, evitanta - care evita la greu, clar...etc.) poate sa dureze 2 ani.
Ce e misto e ca dupa aia efectele pozitive continua in cascada, adica se opreste terapia si inca se produc schimbari in bine si dupa, f. mult timp - la o terapie care adica l-a invatat pe om cum sa abordeze problema singur, nu i-a tot 'interpretat' numai specialistul. Am mai detaliat care sunt ele in ultimul post de la subiectul cu binge (dar nush care din cele 2 ).

Imi pare rau ca nu mai apuc iar sa raspund si nu stiu exact cum o sa reusesc in viitorul apropiat-mediu - adica e cu nopti nedormite si cu mers in paralel cu cele doua ocupatii...si cea mai noua tot castiga teren, unde deja era ocupat de traduceri