[madeleine]

Încă de când am creat contulul pe site am avut intenţia de a scrie. Dar, dată fiind natura noastră umană, fiecare nou început ne insuflă oarecum, un sentiment de teamă de a te exterioriza, teamă de a te confrunta cu viaţa ta, cu ceea ce eşti, cu oamenii cu care intri în contact.
Acesteia i s-a adăugat lipsa de timp, sau condensarea timpului care ne presează pe toţi, în această lume a unei continue forfote.
Ar trebuie să mă prezint. Numele meu este Mădălina, însă aici voi fi aşa cum mă văd eu, Madeleine, alter ego-ul meu. Ea este cea care luptă pe scena vieţii, adevărata mea faţă după ce dau jos masca pe care o port în lume. madeleine este un exerciţiu de sinceritate faţă de mine în primul rând.
Dar cum am ajuns aici, pe slabute.ro? Singurătatea, nevoia acută de a împărtăşi impresii cu alte reprezentate ale sexului frumos, care zi de zi trebuie să poarte povara verdictului neîndurător al cântarului, calculul de calorii, frustrările că nu se pot bucura de miciile delicii culinare.
Influenţa celor din jur, mai mult indirectă, alimentată de atâtea cunoştiinţe cu o ţinută impecabilă şi look răvăşitor , şi poate nevoia mea acută de afecţiune stau la baza nemulţumirilor mele la nivel fizic. Există momente în care nu mă mai simt bine în pielea mea, precum raţuşca urâtă din povestea din copilărie...După etapa pubertăţii am început să visez la siluete filiforme , la manechinele suple, şi să îmi detest corpul cu forme...poate sunt momente în care viziunea asupra mea este deformată de cea reală, încă nu am reuşit să elucidez acest aspect...În cele din urmă, la începutul lunii decembrie am descoperit metoda Montignac, întâmplător, în timp ce browse-uiam nişte siteuri . Obsesia caloriilor mă sufoca. Aşa că am decis să încerc să adopt această nouă conduită de viaţă, să simt că trecerea de la stadiul de fată la statutul de femeie mă va face să îmi schimb perspectiva asupra a ceea ce sunt, a ceea ce voi fi, a ceea ce îmi doresc şi îmi voi dori, să îmi ridic standardele şi expectaţiile în privinţa propriei persoane.
Aşadar am hotărât să incep aceste jurnal, cu reţetele conforme dietei - adaptate şi testate - dată fiind pasiunea mea pentru gătit, apoi să colorez jurnalul cu sentimente, mici bucăţele de viaţă, din viaţa mea, a unui lup singuratic care merge mereu , fuge uneori de sine, de multe ori se luptă, dar încă nu ştie încotro se îndreaptă.
Va urma în curând povestea mea, a deziluziilor combinate cu momente de satisfacţie, cărora li se adaugă portretul meu actual, ceea ce sunt sau încerc să fiu, şi cum îmi doresc să arăt pe viitor.
Mens sana in corpore sano.

[VAmedeea]

Scrii forte frumos si imi place sa te citesc. Imi pare insa rau ca a ramas un mesaj singular. Am vazut pozele cu tine si arati fenomenal. Nu ai de ce sa te simti ratusca in nici un moment al vietii tale pentru ca ia tot ce iti trebuie pentru a reusi tot ceea ce vrei. Cumnata mea seamana mult cu tine (aceeasi inaltime, greutate, eleganta, frumoasa, stilata, fina) - o mica stea. Apreciaza-te si iubeste-te in fiecare clipa pentru ca meriti.
Toate meritam, dar din pacate vrem sa vedem doar jumatatea goala a paharului. Hai sa fim un pic mai ingaduitoare cu noi si cu ceilalti, mai tolerante si sa ne bucuram de micile fericiri din viata noastra. Sa multumim divinitatii pentru toate posibilitatile pe care le avem, pentru frumusete si in primul rand pentru sanatate. Suntem norocoase!
Te pup si ai grija de tine!

[Adella]

Ce mai faci Madeleine?

Cum merge dieta,sportul?
Esti bine?
Te asteptam in casutza

[moni boni]

Inceputul suna promitator!
Hai la povesti!

[madeleine]

Dupa-amiaza asta aveam un chef nebun de a scrie, la fel ca setea de primavara sau bucuria unui copil , care sfasie nerabdator cutia noii jucarii primite. Am cumparat lalele astazi, vroiam sa inveselesc putin atmosfera din casa. Am promis, inainte de toate, ca voi purta o discutie retrospectiva cu mine, cum a inceput lupta pentru o silueta slabuta si cum s-a materializat ea de-alungul timpului.

In copilarie, eram foarte inalta, in comparatie cu ceilalti copii de varsta mea. Sa fie oare de vina laptele artificial din era de bebe? Sau cutiile de glucoza consumate in primii ani de viata la recomandarea medicului pediatru? Cine stie, genetic nu cred ca este, deoarece parintii mei sunt relativi mici de statura (mama 1,62 m, tatal 1,68 m) si nimeni in familie nu a fost foarte inalt. Asadar..eram cu vreo 2 capete mai inalta decat ceilalti copii si o tanara aschiuta, foarte energica, aveam oarecum probleme cu mancarea, eram mofturoasa si nu vroiam sa mananc. Foamea de desene animate era mult mai mare decat orice spirit de gurmand copil, bunica mea imi pregatea mancarea pe cand incepea programul de desene animate, ca sa pot manca cu atentia distrasa. Destul de ..ingenios!
Am fost slaba si inalta pana la etapa pubertatii...atunci a inceput totul. Cred ca am favorizat si eu destabilizarea organismului prin aviditatea mea permanenta fata de dulciuri. Tot timpul am iubit dulciurile, nu mancam mult, dar consumam multe dulciuri - iubeam dulciurile, asa cum iubesc albastrul - de cand ma stiu . Greseala fatala: clasa a 5-a ..imi amintesc ca mancam in principal CARTOFI PRAJITI cu branza topita cuburi Hochland cu smantana si castraveti murati de casa. Si dulciuri, in special ciocolata (nu amaruie, evident).Asa am inceput treptat sa iau in greutate, a fost un proces gradual, dar atunci nu aveam probleme legate de aspect. Nu eram grasa neaparat, dar slaba in nici un caz. In decembrie 2003 am primit primul calculator, eram la inceputul clasei a 9-a. Atunci am inceput sa petrec multe ore in fata computerului (alta dependenta pe care inca nu am reusit sa o inving), o viata sedentara, mancam seara tarziu, cu un program dexorganizat al meselor. In iunie 2004 am suferit un soc. Greutatea mea initiala se situa in jurul valorii de 65-66 kg (am impresia) - in iunie 2004 m-am cantarit si aveam 71,5 - 72 kg. A fost momentul in care am tras semnalul de alarma si s-a plantat samanta obsesie de a slabi. Toata vara lui 2004 mi-am petrecut-o tinand regim (hipocalorc evident) - ma abtineam sa nu mananc, iar cand o faceam consumam cantitati putine,inclusive batoane Fibrobar, Fitness etc - verificand mereu caloriile. In septembrie 2004, de ziua mea, eram mandra atunci posesoare a unei greutati de 58,5 kg. Am slabit 13,5 kg prin infometare si facand bicicleta. Efectul yo-yo a aparut in timp ... m-am ingrasat la loc pana la 65 kg in jumatate de an, dar greutatea a redevenit stabila. Si asa a inceput o viata nesanatoasa din punct de vedere culinar ( alimente cu putine calorii) sau putine alimete cu mai multe calorii. Nu am putut renunta la dulciuri. Nu m-a mai preocupat insa ideea de a mai slabi, eram in stadiul trairii primei povesti de iubire. Ochelari de vazut lumea in roz poarta doar indragostitii.
La sfarsitul lunii iunie 2006, in urma unui soc sentimental, nu am putut manca cateva zile . Cred ca a fost singurul moment in viata cand ma fortam sa mananc si nu puteam. In 4 zile am slabit brusc 4-5 kg. Atunci au incercat parintii sa ma trezeasca la realitate, da la realitatea cruda si rea, dura, dar adevarata. Primul meu iubit manifestase mereu o preferinta pentru femeile cu forme, asa ca trupul meu in forma de clepsidra a fost indelung "elogiat" acum nu stiu daca sa rad sau sa plang de naivitatea acelor ani. Asa ca dupa ce ne-am despartit, am decis ca vreau sa slabesc si sa arat asa cum mi-as dori eu, nu dupa standardele altora si in nici un caz dupa cele ale persoanei care iti este langa. Am continuat cu regimuri hipocalorice brevtate de mine, netinand strict un regim consacrat, evident, cu fluctuatii de greutate si efect yo yo. In timp, pana la inceputul anului 2009 m-am mentinut pe la 59-62 kg cu plusuri si minusuri.
In martie 2009 m-am angajat la o firma unde aveam un program de 12 ore /zi. La influenta (indirecta) a colegelor de serviciu, comandam de la McDonald's sau de la restaurantul din apropiere junk food: hamburgeri, shaorma, pizza. Efectele nu au intarziat sa apara: am ajuns la 63-64 kg vara trecuta, dar partea agravanta a fost aparitia celulitei. A trebuit sa renunt la rochii si sa incerc sa ascund cat mai multe din oribilele dealuri si podisuri de pe coapse si fund. Apoi in septembrie 2009 m-am mutat din Timisoara in Cluj-Napoca si a reinceput cursa cu kilogramele, pe care, de aceasta data mi-am propus sa o castig cu orice pret.
Octombrie 2009: schimbare de decore, vise albastre, cunostiinte proaspete, colegi noi si entuziasti de facultate. Vantul schimbarii a reinsufletit visurile la siluete filiforme, alimentat si de comparatia (pe care, implicit o face, fara sa intentionam) cu o noua prietena. Ea , la randul ei, a fost o tipa catalogata de specimenele masculine ca "tipa cu forme" , asemenea mie, a slabit de la 67 kg intr-un an suficiente kg incat ajunsese la 48 kg. Am reinceput documentarea detaliata pe Internet, intocmindu-mi un plan mult mai structurat de actiune. Am reusit , prin vechile metode - "old habits die hard" (sad,but true) sa ajung iarasi la 59 kg, dar hotarasem sa nu ma opresc. Am crezut ca am descoperit panaceul care imi va rezolva frustrarile de moment, si am ajuns sa iau pastile de slabit (naturale - cel putin in teorie, desi inclin sa cred ca nu). Si-au facut efectul, am mai slabit 1,5 kg. Era 4 decembrie, inceput de iarna...a doua zi: examen partial - "datorita" marii "constienciozitati" caracteristice am incercat sa invat pentru examen si am realizat ca nu pot citi. Ma dureau teribil ochii, aveam o senzatie ce cu grue putea fi descrisa in cuvinte - simteam ca sunt uscati, iar cand ii tineam inchisi, niste dureri patrunzatoare ii sagetau. M-am speriat si acela a fost momentul crucial - am spus ca sanatatea mea este pe primul loc si am protestat impotriva ideilor aberante din trecut. Am facut o cercetare amanuntita pe internet cu privire la acele oribile pastile de slabit si m-am cutremurat citiind toate comentariile persoanelor care le-au utilizat. Eu am luat aproape 14 zile. In seara aceea s-a produs minunea!! Evrika! Si la fel ca Arhimende, sarind bucuros din cada de baie, o raza de speranta m-a facut sa schitez un zambet - am descoperit metoda Montignac, din intamplare. Cu o sete nebuna am citit a doua zi cartea lui Michel Montignac ce facuse inconjurul lumii in 1987 - :"Mananc, deci slabesc" si cu putinele alimente conforme de prin casa am inceput acest stil de viata (pe care din motive bine intemeiate refuz sa il numesc regim). Si de atunci sunt in plin proces de invatare si perfectionare..atunci am inteles ca toata viata voi descoperi lucruri noi. Terenul este mai mult decat propice...

[Liviutzza]

Scrii foarte frumos,mi-au dat lacrimile citind ce ai scris,pentru ca m-am regasit in cuvintele tale!Vino mai des alaturi de noi si bucura-ne cu povestile tale frumoase!

[madeleine]

Anterior postat de Liviutzza

Scrii foarte frumos,mi-au dat lacrimile citind ce ai scris,pentru ca m-am regasit in cuvintele tale!Vino mai des alaturi de noi si bucura-ne cu povestile tale frumoase!

Iti multumesc pentru aprecieri! Am revenit dupa o absenta, o sa incerc sa fiu consecventa cu postarile pe forum. Ma simt foarte bine in comunitatea noastra, tocmai datorita faptului ca fiecare regasim o farama din povestea celeilalte, la fel ca autostrazile acelea colosale in care atat de multe se intersecteaza. Scopul este comun si acelasi, doar ca imbraca mii de forme diferite. Este bine pentru noi ca persoane, sa ne dezvoltam capacitatile empatice, iar acest lucru nu se poate face decat traind experiente similare. Poate de aceasta e asa de unita familia slabutelor.

[madeleine]

Cred ca am avut mereu in sange o predispozitie catre un spirit creator, materializat pana la cele mai infime lucruri. Ca sa fiu in tema cu conceptul de sanatate = frumusete lucruri arhidezbatute inca din Antichitate, m-am gandit sa scriu ce mesteresc eu in atelierul meu : acasa, in bucatarie.

Iata ca a sosit si primavara, lenesa poate, cu ploi ce se stramba mai rau decat mastile de Halloween (cel putin astazi asa a fost la Cluj), insa e un motiv de bucurie pentru toti cei care traim Monti! marea diversitate de legume si fructe proaspete, biletul catre o silueta de invidiat!

Asa ca dupa mai multe cercetari intreprinse pe Internet, m-am gandit astazi sa fac o solutie pentru dezinfectat fructe si legume (spiritul romanului care din pricina economiei inventeaza tot felul) in casa, mult mai ieftina in comparatie cu cele comercializate la magazinele bio, dar pe cat se poate de eficienta. Reteta utilizeaza ingrediente la indemana oricui si este foarte buna pentru a ne scapa de microbii nedoriti si murdarie, bacterii etc atunci cand savuram marul de dimineata, inainte de micul dejun. Nu imi apartine reteta, dar o voi reproduce, poate va folosi cuiva, candva, undeva...

Asadar,
SOLUTIE PENTRU DEZINFECTAT FRUCTE SI LEGUME

• o cana de apa
• o cana de otet din vin alb
• 1 lingura de bicarbonat de sodiu
• 1 lingurita de zeama de lamaie

Simplu si la indemana oricui. Amestecam toate intr-un recipient, apoi turnam intr-o sticla cu pulverizator, et voila - c'est fini la comedie - inainte de utilizare agitam bine - precum fac castigatorii Grand Prix-ului la Formula 1 cu superbele sticle de sampanie Mumm . Modul de utilizare este si mai simplist: spalam cu apa temeinic legumele/fructele, apoi pulverizam solutia pe ele, facem un masaj marului (spre exemplu) pret de cateva secunde, apoi clatim iarasi cu apa.

[anqutz]

Superb ai scris! Si ma regasesc oarecum in povestea ta, presiunea pe care o simt cand imi vad prietenele aratoase, efectul yo-yo resimtit de ft multe ori, frustrarile.

Felicitari pt scaderea in greutate!

[madeleine]

Meniul planificat pentru ziua de astazi:

Micul dejun - servit la ora 8:30-9:00

• 1 grapefruit rosu

Dupa 30 minute

• 4 bucati de WASA ligera (in total 36g)
• 50 g branza de vaci Alpa 0.2% grasime

Bauturi:

• o cana mare de ceai slab English Breakfast Tea
• o cana de ceai slab English No.1 Tea , ambele cu putin suc de lamaie

Pranzul ora 13:00

• Creveti gratinati (reteta din cartea 1-- de retete si meniuri M.M)

Cina ora 18:00

• Salata de cruditati: ridichi,rosie,castravete,ceapa verde, putin otet balsamic alb
• 1 buc. Carnati Picanti bio