Jurnalul emei (ilse)
 

buna. sunt ema si nu prea stiu cum sa incep.:Dpare prostesc, dar ma simt de parca as fi pe scena unei sali pline de oameni care se uita la mine, desi nu vreau sa vorbesc despre proiecte stiintifice, ci despre nereusitele mele personale...
eu va urmaresc de ceva timp si imi sunteti foarte dragi, de asta am hotarat sa imi fac cont. mi-am cam pierdut speranta ca voi slabi, dar macar poate voi primi o vorba buna de la cei care au trecut prin asa ceva si ma inteleg, fiindca la mine in familie nu se face altceva decat sa mi se reaminteasca mereu ca sunt o grasa fara speranta .
pana acum vreo 2 ani eram slaba, foarte slaba. de-abia imi gaseam haine pe masura mea.nu mancam foarte putin, dar nici nu eram prea innebunita dupa mancare. totusi, cand prindeam o cutie de prajituri sau o ciocolata nu ma lasam pana nu o terminam. norocul era ca ma miscam destul de mult. la scoala pe jos, de la scoala tot pe jos. am inceput sa ma ingras acum un an si ceva, cand am renuntat sa ma mai deplasez pe jos. mancam ceva mai mult si am ajuns la o greutate normala...cam 52 de kg daca imi amintesc bine. greutatea asta am pastrat-o pana pe la mijlocul vacantei trecute, cand totul mi s-a dat peste cap din cauza unor intamplari triste si a unei probleme de sanatate. am inceput sa mananc tot mai mult, non-stop chiar. credeam ca asta ma va feri de stari de rau si o faceam ca sa ma,, intaresc". nu faceam miscare absolut deloc. nici 10 minute nu ma plimbam macar. la scoala mergeam cu plasa de sandwich-uri fiindca nu-mi incapeau toate in ghiozdan. noaptea la ora 11 mancam cam 4 felii de paine...uneori ma fortam si apoi mi-era rau...ma simteam pierduta fara mancare, mai bine stateam o zi in varful unui munte pustiu cu multa mancare decat o zi acasa fara.noaptea cand ma trezeam mancam fiindca nu concepeam cum poate sta cineva noaptea fara mancare atatea ore fara sa i se faca rau. si bineinteles ca toate astea m-au facut sa ma obisnuiesc tot mai mult sa mananc si sa-mi fie foame tot mai des. vedeam ca ma umflu ca un cozonac si nu-mi pasa...important era sa am destula mancare ca aveam impresia ca daca nu mananc constant mi se face rau. in utimele luni de scoala mi s-a prescris un medicament care are efectul advers de a incetini
metabolismul. atunci a fost cand m-am ingrasat ingrozitor de repede. mancam mult, stateam toata ziua si mi se mai si incetinea metabolismul.
colegii au inceput sa faca tot felul de scenarii de-mi cadea fata, fostii colegi se uitau la mine ca la un extraterestru si diriginta ma tot intreba ce-i cu mine de m-am ingrasat asa si insista sa vina mama la scoala...de-abia asteptam sa scap de scoala...
...acum toata lumea ascunde mancarea de mine, mai ales painea, ca aia-i in pericol, mama ma incuie in camera si nu imi da drumul pana nu-i scot mancarea ascunsa de prin dulapuri, sertare etc, toata lumea ma bate la cap ca, vai ce imensa sunt, un adevarat ,,tanc",arat oribil, mama nu mai vorbeste cu mine de cateva zile fiindca nu am vointa sa slabesc si peste toate astea, habar n-am cu ce o sa ma mai imbrac la scoala.ma uit la hainele mele vechi si mi se par minuscule..
daca as reusi sa slabesc 15 kg intr-un an ar fi perfect.mi-as dori macar sa nu ma mai ingras, mi-e frica de ideea asta, mai ales ca in analizele mele de acum cateva luni era cam tot la limita maxima, inclusiv colesterolul si glicemia. si ma simt asa de greoaie, incep sa ma doara si picioarele daca merg mai mult de ateva minute.
eu as vrea sa mananc mai sanatos si mai putin, dar daca ii cer mamei vreun fruct sau un iaurt, ea zice sa mananc ce e in casa....doar ca mai putin. si in casa nu prea e mancare de dieta...si asa mananc eu toata ziua paine. nu stiu ce sa mai fac...daca m-as lua dupa mama n-as manca nimic toata ziua. si nu vreau asta, nici macar n-as putea ca mi s-ar face o foame ingrozitoare.
imi pare rau ca am lasat basme pe aici, nu credeam nici eu ca voi scrie asa mult,nici nu prea stiam ce sa scriu. si sper ca n-o sa visati mancare la noapte la cat de mult am pomenit cuvantul asta intr-un singur text.
si inca ceva, ca mi-am amintit. pentru slabutele mai grasute: si voua va e foarte cald? dar cald, cald, sa nu puteti iesi din casa. eu simt ca ma topesc si afara nici nu pot sta mai mult de 2 min. inainte nu aveam problema asta vara, puteam sa merg ore intregi pe strada...

Re: Jurnalul emei (ilse)
 

Re: Jurnalul emei (ilse)
 

Re: Jurnalul emei (ilse)
 

Re: Jurnalul emei (ilse)
 

va multumesc mult, fetelor! nu stiti ce bine mi-au facut mesajele voastre.
sarita, mersi pt. sprijin...eu nu sunt prea sigura ca pot slabi, dar as vrea macar sa nu ma mai ingras.
si dupa parerea mea, tu esti chiar supla, nu cred ca ai avea nevoie sa mai slabesti. esti inalta:D
animis, in primul rand felicitari pt. cat ai slabit. cred ca ti-a fost foarte greu.
cu psihologul chiar n-am nicio problema, stiu ca nu e rusinos sa merg la el. mama chiar s-a gandit serios sa ma duca, dar deocamdata nu sunt destui bani. acum parca nu mai sunt asa obsedata de mancare, dar mi-e mai tot mereu foarte foame. si am o teama permanenta de a nu mi se face rau din cauza lipsei de mancare, ca la cate stari de rau am avut la viata mea, nu vreau sa imi mai fie rau si din cauza asta. de asta nici nu pot auzi cuvantul ,,dieta''. si am observat ca cel mai multumita si linistita ma simt dupa ce mananc.

Re: Jurnalul emei (ilse)
 

Ciao!
Nu sunt nici eu supla,crede-ma:)) nu am fost multumita de mine nici cand aveam 50kg ..defapt si cand aveam 48 ma simteam grasa:-s asa ca acum nu ma simt deloc slabuta...
Ai sa poti slabi, citeste,documenteaza-te,cere sfaturi si ai sa vezi ca totul va fi bine>:D<

Re: Jurnalul emei (ilse)
 

Re: Jurnalul emei (ilse)
 

Draga Ema, hoinarind pe site am dat de jurnalul tau si sincer m a impresionat pentru ca te inteleg perfect. Nu am de gand sa ti spun toata istoria mea pt ca ar fi prea lung dar eu in urma unui episod depresiv am inceput sa mananc si noaptea si ziua si de toate..... Eu la fel am fost f slaba , abia dupa 2 sarcini am ajuns sa arat bine la 55 kg si in decurs de cateva luni am ajuns la 75. Eu maine plec in vacanta o saptamana dar dupa aceea revin si o sa te sustin si daca vrei putem incepe sa slabim impreuna.:)
Si eu sunt amatoare de mancare si de paine si de dulciuri......dar uite aici pe site-ul slabutelor fetele au ambitie si se sustin si cred ca se poate.
Te >:D< si sper sa reusim impreuna:)

Re: Jurnalul emei (ilse)
 

sarita, eu cred ca persoanele slabe au o boala cu asta. si eu cand eram o slabitura de 43 de kg toata lumea imi spunea ca-s un schelet ambulant, dar mie nu mi se parea chiar asa. dar totusi, nu ziceam ca-s grasa, asta ar fi fost culmea.:) acum probabil nu mai gandesti ca la 48 de kg erai grasa.
animis, oricum curajoasa sigur ai fost. de la diverse bunataturi sa treci doar la 1200 de kcal pe zi...care, sincer mi se par cam putin...oricum, pe mine ma sperie numai auzul cuvintelor ,,dieta" si ,,calorii"
si miscare...off, miscarea e un chin pentru mine din mai multe motive. dar astazi pot sa ma laud ca am mers mai mult de jumatate de ora. stiu ca chestia asta nu ma va slabi, dar sper macar ca ma va mentine cat de cat. multumesc mult, si eu iti tin pumnii, desi nu ma indoiesc ca vei reusi sa ajungi la greutatea dorita.:)
alina, imi pare rau...stiu cum e sa te simti atat de rau incat doar mancarea sa-ti mai poata ameliora starea...si eu tot asa, doar in cateva luni-un an m-am ingrasat in jur de 20 de kg. felicitari pentru kilogramul pierdut care se pare ca a plecat in vacanta inaintea ta. dar el sa nu se mai intoarca!:)
sfarsitul mesajului m-a facut sa zambesc. :)multumesc de incurajare. si sa te distrezi o gramada in vacanta.

Re: Jurnalul emei (ilse)
 

Nu trebuie sa mananci 1200 de kcal din prima. Poti sa incepi sa scazi treptat. Mananca intr-o zi cum te taie capul, dar cantareste si pune in calculatorul nutritional, ca sa vezi ce si cat mananci. S-ar putea sa te sperii, sau s-ar putea sa iti dai seama ca mananci mai putin decat credeai, numai ca nu faci alegerile sau combinatiile potrivite.

Nu trebuie sa incepi sa slabesti peste noapte. Trebuie sa iti acomodezi mintea si corpul cu ceea ce urmeaza sa se intample. Pana nu esti pregatita si motivata si convinsa ca o sa reusesti, nu o sa reusesti. Eu la 12 ani aveam deja 60 de kg. Iti dai seama ca in astia aproape 10 ani am tot incercat sa slabesc, am reusit, apoi am pus mai mult la loc, apoi iar am incercat, iar am reusit ceva, iar am pus mai mult la loc. Si tind sa cred ca asta numai pentru ca tineam dieta fara sa ma gandesc daca : ma simt bine, am tot ce imi trebuie ca sa reusesc, daca sunt eu pregatita sa fac pasul asta sau doar o fac pentru ca s-a luat unu de mine pe strada sau mi-ar placea sa imi vina nu stiu ce.

Acum, cand vorbesc cu prieteni care ma cunosc de multa vreme, toata lumea imi zice ca am complet alta atitudine fata de alte dati, si cred ca de-asta imi si este usor sa slabesc si sa ma tin de treaba. Ieri am fost la restaurant, am mancat de toate. NU E NICIO PROBLEMA. Stiu ca in rest sunt cuminte si merit si un premiu din cand in cand pentru treaba buna pe care o fac pentru mine :D

Trebuie sa gasesti momentul tau si sa fii pregatita si inarmata cu rabdare. Sau sa ai un soc destul de puternic, care sa te zgaltaie din toate partile, cum am avut eu, ca sa te trezesti la realitate si sa iti dai seama ca nu se mai poate asa!