[aussie_girl]

Poofy imi inspiri maturitate, inteligenta..frumusete..Nu te cunosc si nu ti-am citit pana acum jurnalul dar clar imi inspiri o tanara speciala "a keeper" cum ar spune canadienii astia intre care traiesc.. De obicei citesc povestile fetelor de varsta ta si ..off Doamne imi cer iertare fata de acele fete dar tare mi se par copilaresti si ..puerile.
AM citit ce ai scris tu si e asa de ..uff de simplu dar profund scris incat m-ai lasat fara cuvinte..prea multe

Draga mea draga, esti o fata desteapta..asa simt eu din ce citesc la tine aici acasa, esti si frumoasa...stiu sigur si ai un suflet exceptional. Capul sus iubita totul o sa fie bine. Cel care e jumatatea ta o sa apara si tu ai sa stii lucrul asta... dar cel mai important ELL VA STI CA TU ESTI "A KEEPER" si nu te va lasa sa-i scapi.

Despre slabit..iti tin pumnii sa fii puternica si sa nu te mai opresti din "Aruncat" cu kilogramele decat atunci cand ai sa te simti fericita si "in piele ta".
te pup cu drag si am sa mai trec sa iti citesc gandurile.

[Animis23]

Anterior postat de Poofy Girl

Back to 86.8 again... and not stopping...

Felicitari. Da-i inainte, nu te opri! Esti bine in rest?

[andra_aly]

Jurnal activat

Bine ai revenit
Si la multi ani

[Poofy Girl]

Vă scriu de pe patul de suferinţă.. bine, v-am minţit de la calculator, dar tot în suferinţă mi-s, fizică, aprigă, mult prea cunoscuta: FEBRĂ MUSCULARĂ.

A trecut o kilotonă de timp de când n-am mai scris. Cam tot atît am ajuns să cântăresc şi eu. O să fiu scurtă, că mi-i somn, dar tot cred că va trebui să daţi 1-2 scrolluri până la sfârşit.

S-a mai dus o iarnă, am constatat încă o dată că am un ciclu ciudat de a acumula kilograme ca niciodată în perioada de iarnă. Başca mutatul meu la începutul toamnei într-un apartament neîncălzit care n-a cunoscut niciodată mai mult de 17 grade cu aragazul pornit pe toate ochiurile. Frigul şi sedentarismul şi oboseala mea cronică + depresia mea în valuri m-a făcut să mănânc şi câte o sacoşă plină cu chipsuri, snacksuri, sărături din astea şi cola / seară. Plus o relaţie nouă, reluat din nou obiceiul de a mânca cot la cot cu perechea diverse mâncări gătite în casă, cu exces de ulei şi toate cele.

Dar. Ca iarna asta, niciodată.

Ajunsă şi obişnuită să mă învârt în jurul a 87-88 kilograme (am 1,75 m), în 5 luni am reuşit să ajung la 102 kilograme. OSUTĂDOO! Vă imaginaţi cam ce vergeturi am şi pe unde.

Pe data de 20 februarie am început să ţin, în tandem cu o colegă de serviciu mămică de 9 luni şi cu maică-mea, şi ea colegă de serviciu cu mine, drăguţa dietă Dukan. Zic drăguţă pentru că imediat a dat rezultate. Puneţi, rog, al socoteală că n-aveam niciun chef să mă apuc de vreo dietă acum, eram aşa.. legumiţă. Dar m-am gândit: când mai prind eu vreun moment în care să cad de-acord cu maică-mea asupra unei diete bazată pe carneeeee? Aşa că m-am apucat. Reluctantly.

Ca niciodată, m-am ţinut 2 săptămâni fix, fără să calc pe alături. Am scăzut de la 100.8 cât aveam când m-am apucat, la 94.8. Victorie? Eh... nu. Am început să calc pe lângă. La început câte puţin, cu multe procese de conştiinţă, apoi având episoade de binge-eating.. dar măcar cu mâncare dietetică. Am avut şi încă am parte la serviciu de stres din partea colegelor. Mama mea a slăbit însă nu foarte vizibil, iar colega mea cealaltă a dat jos cu ea în o lună şi un pic aproape 11 kile şi o ţine strict. Toată lumea mă compară cu ea. Ea a slăbit foarte frumos şi vizibil, i s-a dus burtica, lumea o laudă şi o complimentează chiar şi când nu e de faţă.. în timp ce pe mine mă întreabă: "Da'... tu mai ţii dieta aia? Da? Aha. Da, parcă te-ai mai tras puţin la faţă." E EXTREM de descurajator pentru mine, care-s o cârpiţă foarte influenţabilă. Când i-am zis maică-mii că am tot mai des atacuri de panică şi crize de plâns şi tremur şi sufăr din cauza lipsei de vitamine şi că aş trece pe altceva, mi-a reproşat că n-am voinţă şi că n-am decât să rămân grasa firmei. Dacă X a putut eu de ce nu pot? Şi că nu mă susţine deloc. Şi uite-aşa mă toacă în fiecare zi la cap, de simt că nu mai pot lua singură decizii pentru mine. Pe lângă ea, toate colegele mele sunt skinny (fat-skinny, n-au masă musculară, dar asta e altceva) şi se uită toate la ce mănânc şi sar cu sfaturi bine-intenţionate de câte ori bag ceva în gură. Cum ar fi, dacă-mi fac un bol imens de salată verde cu ceapă şi oţet, fără ulei, îmi spun că e prea mult şi că mi-ar fi numai bine cu jumătate din salata aia, că un castron aşa de mare trebuie că are multe calorii. x(

M-am hotărât să schimb dieta fără să le zic maică-mii sau colegelor. M-am lovit de altceva: am dezvoltat o fobie faţă de fructe. Pe care TREBUIE să o depăşesc cumva. Şi o să citiţi mai jos cum.

Bottom line legat de Dukan: renunţ la ea, dar e una din cele mai faine şi mai promiţătoare diete pe care le-am ţinut, alături de South Beach şi Scarsdale, totodată şi cea de care am reuşit să mă ţin cel mai mult (s-a potrivit cumva cu ce-mi place mie să mănânc). O voi recomanda mai departe!

Partea mai bunuţă în povestea asta e că m_am apucat de sală. Serios! 3 şedinţe pe săptămână, mostly HIIT. De unde suferinţa mea din primele rânduri. Abia acolo îmi găsesc motivaţia care îmi trebuie. Prietena mea (sala e a ei) vine şi se antrenează cu mine şi-mi dă sfaturi, nu-mi dă în cap când greşesc dar mă mustră şi mă pune back on track. Sala e frecventată mai mult de băieţi, însă toţi cei pe care i-am cunoscut acolo au o poveste, toţi au reuşit să slăbească şi să se menţină şi să se modeleze frumos prin sport şi disciplină alimentară.

Când ţipam să mi se redeschidă jurnalul debordam de optimism, însă am trecut de atunci prin nişte crize de plâns şi de băgat picioarele în tot. Acum nu mai debordez, însă nu mi l-am pierdut pe tot. Realizez acum, de fapt, ce greu îmi e, însă totodată şi că e posibil. Aşa că voi căuta să mă ţin de promisiunea pe care am făcut-o la topicul de dezarhivare jurnal: vreau să fiu şi eu "slăbuţă 2013"!

Accelerez acum, pentru că îmi pică ochii în gură de somn, şi chit că au proteine.. mai am nevoie de ei să intru să vă mai citesc.

Azi am mâncat porcării, mai mult ca să scap de ele de prin frigider... şi pentru că pretenu' şi-a uitat 7 daysu' la mine pe pat.

De mâine-s pe detox cu portocale, gref şi lămâie. Cât m-o ţine. Îmi propun 3 zile pentru început. Să mă satur naibii de vitamine şi să o iau razna de fericire şi de vitamina C înainte de altă perioadă de deprivare.

Apoi nu ştiu ce am să fac, îs în cuie cu banii. Şi cred că mi-a expirat şi abonamentul la sală. Dar nu vreau să mai las lipsa banilor să mă alimenteze cu gânduri negre.. şi cu pâine şi parizer.

Mă dor toate muşchele după sesiunea de sport de ieri. Drept pt care am mâncat 75 g ciocolată fără zahăr azi, am luat doo aspirine şi un mydocalm şi o gură bună de speranţă că-mi trece până luni, altfel o să-mi montez cârje lângă pat, lângă birou şi lângă budă, că bară de sprijin pe casa scării am.

Chit că mă mişc cu icnituri, a început să-mi placă mişcarea, şi-i fain să văd că: 1. încep să mă închei mai uşor la papuci, îndoită de brâu, exceptând perioadele astea de auci muscular. 2. reuşesc să stau picior peste picior... ţinându-mă de genunchi, ce-i drept, dar reuşesc. 3. sexul e mai bun. abia aştept să-l fac să devină gimnastic.

Am citit ce-am prins despre keto, însă am găsit şi informaţii care se bat cap în cap. Deşi seamănă vag cu perioada de atac a lui Dukan şi perioada aia m-a disperat, totuşi... am avut rezultate. Îmi voi mai întreba prietena de la sală despre keto, ea are o bază de informaţii mai bine pusă la punct, ea a urmat-o, a slăbit superb şi s-a menţinut since then. Încep să mă autoconving că nu e totul să văd kilo în minus pe cântar, ci că treb'e să elimin grăsimea fără să-mi pierd ţârul de muşchi rămas şi apa din ţesuturi pe care şi aşa o beau cu greu.

Una peste alta, deşi n-am pus niciun emoticon, râd în mine. Mai potolit, dar râd! E de bine! Şi nu e (numai) de la carbo băgaţi în mine de azi, ci chiar simt că o să fie bine până la urmă. urmă care nu vreau să treacă de iulie-august.

I can, (ok scratch that... ok keep that), i must do this!

[Poofy Girl]

N-am poză făcută special "before", însă voi crea un album cu pozele mele din preajma revelionului. Să-mi stea în ochi.. şi în gât, când oi vrea să bag pe gât ceva ce nu-i permis

[Khali]

Nici nu mai trebuie sa repet, ca deja Cami o zisese mai demult, despre tine, you are a keeper. Si prima care trebuie sa-si dea seama de asta esti in primul rand tu. Cand vei crede, crede, crede cu adevarat asta despre tine, parerile celor din jur, chiar si venind din partea celor dragi, nu vor mai putea sa te doboare, ci din contra, iti vor alimenta ambitia de a reusi.

Urmaresc pe diverse site-uri povestile a nenumarate femei si am ajuns, in sfarsit, la credinta ferma ca pana nu ne gasim interiorul si nu ni-l autodefinim, pana nu ne conturam cu adevarat eul interior in asa fel incat sa putem apela la el pentru a gestiona orice situatie din exterior, nimic nu ne va face fericite, oricat de frumos inchegat ar fi exteriorul. Stiu femei frumoase care au motive sa fie multumite de viata lor, si totusi nu sunt, pentru ca viata nu inseamna numai corpul pe care-l avem.

A atinge nr de kilograme dorit nu aduce garantat si fericirea, dar se poate constientiza asta de la inceput ca pe un lucru foarte bun, pentru ca stiindu-l, nu mai pierzi timpul cu lamentari, nu te mai cramponezi de obstacole, si poti aprecia si lupta asta de a atinge nr de kilograme dorit ca pe o calatorie in care vei descoperi si vei cizela inca o mie- pe putin - de lucruri pe care nu le stiai despre tine. Daca nu stii sigur ca vei fi fericita -desi, de fapt, beneficii oricum vor fi - de ce sa nu fii fericita si in timpul procesului in sine?

Comparison is the thief of joy, asa se spune si asa este. NU te mai compara cu nimeni din jur. Eu muncesc de cativa ani sa ajung unde mi-am propus si nu am ajuns inca, dar pur si simplu nu ma opresc si muncesc din greu, pur si simplu stiu ca sunt mai puternica decat corpul meu, insa cea mai grea lupta s-a purtat cu a-mi convinge mintea ca da, si eu merit altceva si merit sa nu ma mai recompensez cu mancare.

Cauta mereu sa afli ce functioneaza la tine si ce nu, ca nu toti ne lasam ghidati de aceiasi stimuli. Nu te mai concentra pe termene gen slabuta 2013 daca simti cumva ca ele iti creeaza o presiune nefasta, in loc sa te ajute. Ai avut ani in care ai avut o greutate mare si ai rezistat, daca te tii de ce trebuie, care-i graba...

Si asta cu mancatul porcariilor din frigider, hmmm…been there, done that, dar stii ca e ceva de genul : ia sa scap eu de junk food-ul asta aruncandu-l in stomacul meu, pe care il transform in cosul meu de gunoi…mda.

Cauta sa afli ce te-ar putea face pe tine sa constientizezi cat de rea este mancarea proasta si cat de buna este cea sanatoasa. Cei care spun ca vor sa isi schimbe viata cu adevarat pentru ca stiu ce beneficii le aduce, insa asteapta mereu prima ocazie de a manca orice, nu sunt convinsi cu adevarat de principiile unei vieti sanatoase, doar le iau teoretic in considerare ca metoda pentru a atinge scopul slabirii si atat. Efort absolut inutil daca apoi nu se vor putea mentine.

La emisiunea aia, Ajutor, vreau sa slabesc, nutritionista ii pune pe subiecti sa vizualizeze efectul nociv al amestecurilor cand toarna peste portia de paste/ cartofi prajiti/carne/ si niste deserturi si sucuri…organismul nu poate face fata sa digere atat, dar tot noi ne suparam ca nu slabim cand depunem niste eforturi minime. Trebuie sa intelegem ca anii de dezechilibre oraganismul nu-i poate rezolva batand din palme doar fiindca poruncim noi. Stiu ca gustul e bun pe limba, dar oare, cand ne gandim ce se intampla mai apoi, chiar merita?

Vor veni si momentele in care vei avea impresia ca mancarurile nocive sunt atat de sexy incat ai nevoie sa pui those sexy things in stomacul tau…aminteste-ti mereu ca aceasta sexosenie nu e transmisibila decat daca mancam alimentele naturale.
Dap, alea pe care cineva cam analfabet, care nu stia prea multe despre stiinta producerii alimentelor in fabrica (carora mamaie nici nu le-ar putea citi ingredientele) a facut ca tocmai alea, simple, colorate viu fix de mama natura, nu de tata "identic natural", sa fie cel mai usor de asimilat de afurisitul asta de organism care nu vrea si nu vrea sa accepte sa fie rapid nicicum daca ii dam suturi de produse ieftine si artificiale.

Tine de pe acum minte ca vor veni in mod sigur momentele de mai sus, nimeni nu vrea sa fie perfect, asa ca nu ne place sa mancam perfect, insa mobilizeaza-te mental de pe acum, blindeaza-te si mai ales, programeaza-te ca zilele acelea sa nu devina permanente, sa te aduni singura la un moment dat si sa reincepi sa faci ceea ce trebuie. Obisnuinta de a-ti pastra in viata obiceiuri sanatoase e cea care trebuie introdusa treptat in viata, motivatia nu arde continuu.

Te felicit pentru sport si pentru tot ceea ce faci ca sa devii o versiune si mai buna de-a ta. Eu una te citesc si te incurajez din toata inima.
Sa nu uiti ca febra musculara e o inca o prietena buna care iti aminteste cat de bine te-ai purtat cu corpul tau in acea zi…multumirile si castigul vin mai tarziu, ca la o nunta, mai intai au loc haosul, scosul perilor din cap de nervi -ocazional- si dansul

[GCM]

Tu lokita te compatimesc ca lucri cu mami in the same place!!!bine ca nu tre sa impartiti si locuinta....hate this!da nu ma fac eu mare!!!! ))
Ai grija cu juice-urile sa nu te .... la stomac! In rest, nu baga in seama gurile rele, stii vb aia ca cei ce te critica, vor sa te faca sa nu vezi defectele lor!!!
Da-i inainte cu tuper!!Noi suntem here!

[Poofy Girl]

Anterior postat de Khali

A atinge nr de kilograme dorit nu aduce garantat si fericirea, dar se poate constientiza asta de la inceput ca pe un lucru foarte bun, pentru ca stiindu-l, nu mai pierzi timpul cu lamentari, nu te mai cramponezi de obstacole, si poti aprecia si lupta asta de a atinge nr de kilograme dorit ca pe o calatorie in care vei descoperi si vei cizela inca o mie- pe putin - de lucruri pe care nu le stiai despre tine. Daca nu stii sigur ca vei fi fericita -desi, de fapt, beneficii oricum vor fi - de ce sa nu fii fericita si in timpul procesului in sine?
.....

Si asta cu mancatul porcariilor din frigider, hmmm…been there, done that, dar stii ca e ceva de genul : ia sa scap eu de junk food-ul asta aruncandu-l in stomacul meu, pe care il transform in cosul meu de gunoi…mda.

Cauta sa afli ce te-ar putea face pe tine sa constientizezi cat de rea este mancarea proasta si cat de buna este cea sanatoasa. Cei care spun ca vor sa isi schimbe viata cu adevarat pentru ca stiu ce beneficii le aduce, insa asteapta mereu prima ocazie de a manca orice, nu sunt convinsi cu adevarat de principiile unei vieti sanatoase, doar le iau teoretic in considerare ca metoda pentru a atinge scopul slabirii si atat. Efort absolut inutil daca apoi nu se vor putea mentine.
....

Tine de pe acum minte ca vor veni in mod sigur momentele de mai sus, nimeni nu vrea sa fie perfect, asa ca nu ne place sa mancam perfect, insa mobilizeaza-te mental de pe acum, blindeaza-te si mai ales, programeaza-te ca zilele acelea sa nu devina permanente, sa te aduni singura la un moment dat si sa reincepi sa faci ceea ce trebuie. Obisnuinta de a-ti pastra in viata obiceiuri sanatoase e cea care trebuie introdusa treptat in viata, motivatia nu arde continuu.

Te felicit pentru sport si pentru tot ceea ce faci ca sa devii o versiune si mai buna de-a ta. Eu una te citesc si te incurajez din toata inima.
Sa nu uiti ca febra musculara e o inca o prietena buna care iti aminteste cat de bine te-ai purtat cu corpul tau in acea zi…multumirile si castigul vin mai tarziu, ca la o nunta, mai intai au loc haosul, scosul perilor din cap de nervi -ocazional- si dansul

Khali, fată frumoasă, dragă şi foarte pândită de către mine, aici şi pe facebook Îmi pare rău că nu ţi-am răspuns până acum dar, nici când am citit prima oară, nici acum nu găsesc decât puţine cuvinte şi sărăcuţe. Însă intru cam o dată pe zi aici şi recitesc ce mi-ai scris şi mă simt ridicată pe sus de un vântişor din ăla cu frunzuliţe albastre a la transformare, ca în desenele animate, de fiecare dată. YOU are a keeper! Pari genul acela de fată pe care mă aştept s-o văd vorbind la conferinţele TEDx. Ştii ce spui, argumentezi, motivezi pe ceilalţi şi dai o stare de bine fantastică!!
Să ştii că am mai călcat şi strâmb. Şi grav. Şi iar veneam aici şi parcă mă ruşinam aşa de mine. Citind ce mi-ai scris... mi se pare că adevărul stă în faţa mea acum, just need to reach out and grab it, şi totuşi parcă orbecăi prosteşte în jurul lui, deşi e negru pe alb, aici. I'll keep that in mind for the next time I feel the urge to stuff meeself with junks. Te rog frumos, mai stai pe-aproape, şi vin' şi mă scutură când şi când. Intră şi scrie doar "buzz" să mă dezmeticesc şi să scap de sentimentul care mă-ncearcă uneori, firav, dar urât şi nedrept, că aş fi singură pe acest drum al perfecţionării de sine. Când uite ce oameni frumoşi sunt CU mine, chiar dacă nu sunt LÂNGĂ mine
Mulțumesc, te iubesc!

Anterior postat de GCM

Tu lokita te compatimesc ca lucri cu mami in the same place!!!bine ca nu tre sa impartiti si locuinta....hate this!da nu ma fac eu mare!!!! ))
Ai grija cu juice-urile sa nu te .... la stomac! In rest, nu baga in seama gurile rele, stii vb aia ca cei ce te critica, vor sa te faca sa nu vezi defectele lor!!!
Da-i inainte cu tuper!!Noi suntem here!

Băi, mă cam chinui să stau în chirie, dar e neprețuit pentru pacea minții pe care mi-o oferă locuitul singură no, e doar cazul meu, cu mămic'mea dificilă. Uite, chiar mai devreme am venit de la ea, mi-a dat să pap o invenţie de-a ei tip Dukan ea încă mai ţine Dukan. Şi a fost bun. Azi nu s-a luat de mine şi a fost pace şi frumos De-ar fi aşa mereu... dar NU e aşa mereu. lol

Ai dreptate. Deşi... nu cred că vor intenţionat să se ascundă pe ei ţipându-ţi ţie în faţă ce nu le convine (n-am întâlnit astfel de oameni încă, sau nu-i văd eu, dar dacă există... oh mee god, câtă răutate! :o eu încă-s în faza în care cred că toţi oamenii sunt buni dar mai au scăpări ). Cei care te critică de fapt, în mod inconştient sunt nemulţumiţi de ei înşişi. Cică aşa ar fi: tindem să vedem în alţii ca defecte tocmai ce nu ne place la noi înşine. Bine, eu, una, n-am nimic cu oamenii graşi poate şi din cauză că eu nu mă văd ATÂT de mare pe cât sunt de fapt. doar când mă văd în vreo poză care nu ştiu când mi-a fost făcută.. şi atunci mă duc să plâng u capul într-o pungă de chipsuri. Meh.
Ah, ştii ceva? Când se mai ia câte cineva de mine, sau când se şuşoteşte până când apar eu undeva şi se face linişte, nu mai izbucnesc în lacrimi ca în alte dăţi.. rămân rece şi-mi vine în minte următoarea chestie: "Dacă mă vorbeşti pe la spate, înseamnă că sunt de mult... în faţa ta!" Sounds familliar? Hehe... Îţi mulţumesc! :*

------
CezaraCezarului, my love, îţi răspund aici la tot ce-am mai vorbit noi pe alte căi. Şi astfel mai updatez şi eu giurnalu'
Răspuns: NU m-am apucat încă de keto. Sunt la pământ din punct de vedere financiar, şi cu câţi bani mi-au mai rămas pentru următoarea lună mă gândesc serios să-mi cumpăr un sac de cartofi din care să mănânc, fierţi, cam jumătate de kilogram pe zi. Ca să subzist (Nu, cel mai probabil n-am să fac asta, probabil am să-mi iau ţigări, şi după ce le voi termina, o să vin să las aici un mesaj de adios amigas, în chinuri groaznice de sevraj). (Nu, cel mai probabil nici asta n-o să fac).

Tot ce-am reuşit să fac e să mănânc proteic şi gras dar cu încă destul de mulţi carbohidraţi pe zi (dar net mai puţini decât atunci când mâncam haotic). Din păcate, nici pe la sală n-am mai dat de vreo săptămână şi jumătate, m-am mai prostit acasă cu Callanetics. Am avut un program dat peste cap destul de aiurea. Nişte dobihoţi s-au gândit ei aşa să spargă miercuri noaptea firma la care lucrez. Ne-au făcut ceva pagube. De atunci, muncim pe rupte să recuperăm, stăm peste program, ajung acasă stoarsă şi fără chef de nic.

Rezultatul: după zile de mâncat şunci şi cefe şi smântâni şi caşcavaluri, ouă prăjite în ulei, fără sport şi cu câte un miniepisod de binge cu carbohidraţi după care deveneam brusc conştiincioasă şi-mi făceam caloriile pe zi (binge-binge, dar hai să nu depăşim 1500 cal pe zi ) ... m-am menţinut! Am acum 93.5 kile. Mai puţin cu 8,5 kilograme de acum 2 luni. Bă, ştii ceva? Sunt MEGA bucuroasă!

Dar nu-i suficient atât. Trebuie să devin mai conştiincioasă

Mă duc să fac curat şi să spăl o rufă (vecinii mei cred că-s convinşi că-s adventistă de ziua a Şaptea... sâmbăta nu mişc niciun deget, duminica hurui şi trântesc şi storc rufe, lol), iar de mâine, luni, 08.04, Diana bagă-ţi bine în cap asta, Diana adică eu, că şi eu sunt Diana , până reînnoiesc abonamentul la sală, voi face L-Mi-V Callanetics câte o oră, iar Ma-J "Slim in 6", prima etapă, 25 de minute. Aşa, ştiţi voi, să-mi ies din formă. Unde rotund e o formă

Am pus nişte poze mai noi.
Şi ca motivaţie nouă: dă-o naibii de treabă, Diana, Diana eu adică. Ai slăbit aproape noo kile şi nu te-ai chinuit prea tare. Cât ţi-e să ajungi sub 90! HAI!

[Poofy Girl]

This is a short update. (Sort of note to self.)
Din săptămâna trecută, din toate zilele propuse, am bifat doar 3 ca la carte. DAAAAR în altă zi m-a mobilizat maică-mea să o iau la pas cu ea prin oraş la 5 dimineaţa Avem un muntişor mic cu pârtie de ski aici în oraş. Nu mai urcase pe el de vreo 15 ani. Am urcat cu ea, am coborât rapid că trebuia să ajungă la timp la serviciu... şi a doua zi aveam amândouă o febră muscularăăăă, ea avea senzaţii noi peste tot, eu febră în locuri pe care nu le descoperisem încă la sală cum ar fi fix în mijlocul fiecărei buci.
În rest, curăţenie de primăvară. Am o casă de rânit şi o pisică cu purici. Scăpăm noi de toate.
Cântarul arată 93 fix. Metrul de croitorie îmi zice că am slăbit la gambă şi la antebraţ, dar că am burta mai mare. Screw him.
Nu ştiu ce să îmi mai propun pentru săptămâna asta, mi-i că n-o să mă pot ţine de nimic, cu schimbările mele de program.
N-am niciun chior în buzunar.
Şi spre seară o să mă mai adun să dau un mic raport şi în concursul cu slăbuţe într-o lună-două.
Am postat un album în are am turnat toate pozele mele din ultimii 7 ani, la toate greutăţile mele. Chiar NU mai am de unde posta alte poze astea-s toate. Mă uit că, oricare 2 poze alăturate aş alege, nu văd mai nicio diferenţă (decât, să zic, într-una am guşă, în cealaltă n-am... sau într-una am sânii mari, în cealaltă am doi pepeni sub tricou). Dar dacă mă uit la primele în comparaţie cu cele mai recente... oi mamă! Tre să-mi dau un pumn în cap şi-un cap în gură.
Vă pup, cu o poză de acum nişte seri, când mi-a venit poftă să mă chiorăsc singură cu bliţu'.

[rozica1965]

Anterior postat de Poofy Girl

...ştiu că asta aduce varice. Dar vreau să pot! Şi-i bun că am început cu "vreau!"

Deci, ăsta să-mi fie jurnal. Prea multe n-am să scriu acum, că mă tot şutui singură de vreo doo ceasuri să mă bag în pat, dar recuperez mâine.

În principiu, Diana mă cheamă, am vârsta simetrică de 22 de ierni (cine-i născut în deceeembrie? Isus, Isus, Isus....şi cu mine), scriu foarte haotic şi tip live chat, presărat cu accente moldovineşti, că de! Rădăşinile...

N-am chef să fiu mereu simpatică, de cele mai multe ori nu sunt nici când vreau, metoda mea de deplasare este prin rostogolire, şi idealul meu e să pot păşi din nou ca barza (fără implicaţii legate de sarcină, ci doar de subţirimea picioroangelor). Şi să-mi încrucişez picioarele. Ştii cum e, niciodată nu apreciezi ceva la adevărata valoare până nu pierzi acel ceva. Ceva-ul meu este să pot sta picior peste picior. Şi să pot alerga. Şi să pot respira fără să transpir găleţi de sudoare! Şi să pot purta şi altceva decât pantaloni lungi negri şi tricouri care mă fac să arăt ca un tub. Şi mai sunt...

În decembrie aveam 92 de kile şi nu realizam cât de mare am "crescut" -> vezi albumu' meu personal. Am ajuns (habar nu am cum!) la 84 kg, cel puţin aşa mă minte frumos aparatul dubios-looking de la sala de sport. Diferenţa nu este extraordinar de vizibilă, mai am multe kile de pierdut pe drum. Şi, contrar altor păreri, abia aştept ca, prin slăbire, să mă descotorosesc de cel puţin jumate din gabaritul sânilor mei de acum. Sunt hidos de mari. Şi de incomozi.

De felu-mi sunt cam neconştiincioasă şi delăsătoare, dar am să-mi pun un memento pe telefon să postez aici. Dacă nu, bunghiţi-mă, merit fiecare urecheală!

Am cochetat prin aprilie cu dieta Scarsdale, pe care n-am reuşit s-o termin din motive financiare, dar care a contribuit la pierderea mea în greutate cu vreo două kilograme. Bun şi-atât! Dacă n-am terminat-o, cel puţin am recomandat-o mai departe unor prietene (viitoare miresici), care au slăbit tare frumos şi îmi umblă prin faţa ochilor ca exemple vii, neretuşate digital.

Acum m-a pocnit dieta disociată. Să vedem cât m-o ţine.

Recapitulez cu bonul de la cântarul dubios în faţă:

03.08.2010

Greutate: 83,6 kg
Înălţime: 1,72 m (2cm fiind cred tălpile de la adidaşi, dacă nu cumva m-a pocnit vreo creştere târzie)
Estimarea grăsimii corporale:
- Indexul de grăsime: 29,3%
- Cantitatea de grăsime: 24,4 kg
- Greutatea netă: 59,2 kg

Greutatea Dvs ideală este cuprinsă între 56,0 kg-75,4kg
Indexul Greutăţii Corporale actuale este 27,6. Valoarea normală a IGC este cuprinsă între 19,5-24,9

Astea fiind zise, mă mai cântăresc după o săptămână de disociată (dar-ar Domnu' voinţă să mă ţin de ea), şi mai torn aici.

Ne mai citim! Îmi trag un ultim şut în derriere în direcţia pat.

Cu prietenie,
Dia

Servus Diana!!!!!! Acum fac cunostinta cu tine si cu jurnalul tau!!!!!!