[dara]

Stiu concret exemple de tarife 60-80 lei, mai putin intr-adevar nu am auzit. Din acestia daca 20-30 raman psihoterapeutului e chiar bine, restul se duc la clinica, care are cheltuieli cu impozite pe profit, dividende, impozite pe salarii, contabil, taxe la colegiul psihologilor, curent, apa, chirie, etc.. Prietena medic de care vorbeam ia la vreo 30 de oameni pe luna 700 ron (7 milioane). Este un venit foarte 'dragut' pentru un medic care invata continuu. Tanti care face curat la noi pe scara are cam tot atat pe luna si nu se duce la congrese de specializare, nu isi plateste cursuri unde sa se tina la curent, nu invata continuu 'cum sa dau mai bine cu matura' . Adica prietenei mele ii raman 25 lei pt fiecare om. [Are 2 copii mici, gemeni, acasa si zice merci ca si sotul castiga niste bani ca altfel n-ar avea cu ce sa ii creasca. Sot care e medic veterinar, dar s-a axat pe vanzari de medicamente veterinare ca sa aduca un ban acasa.]

"poate ca daca greutatea corpului ar fi f mica, iar omul ar reusi sa sara cu o forta suficienta incat sa nu apuce sa fie tras in jos de gravitatie, ar reusi" pai vorbeam de ce se intampla acum si la greutati normale, gravitatie actuala...frustrarea ca nu poate sa sara e de acelasi tip cu frustrarea 'de ce nu am 4 maini, de ce n-are ziua 72 de ore, de ce nu pot sa zbor, de ce m-am nascut pe Terra si nu in alta galaxie si tot asa. Desigur, daca omul vrea sa isi pastreze frustrarile acestea, e liber sa aleaga sa o faca, nu-l obliga nimeni sa si le schimbe. Ce spun eu este valabil pentru cine isi propune sa nu mai sufere din astfel de motive sau sa nu mai fie frustrat. Daca nu isi propune si doreste sa fie frustrat in continuare, este dreptul lui si nu i-l ia nimeni.

Pe un psiholog nu-l intereseaza sa isi impuna propriile ganduri, ci ca omul respectiv sa si le constientizeze pe ale lui si sa aleaga daca le pastreaza sau nu, in functie de cat de mult rau sau bine ii fac, daca il duc la comportamente exagerate. Desigur ca cine alege sa si le pastreze indiferent de verificarea cu realitatea, logica si utilitatea pentru el insusi, este liber sa o faca. Daca vine o persoana care-si da cu ciocanul in cap, este ajutata sa afle cum de face acel lucru, in baza caror conceptii de viata, daca o ajuta sa faca asa si daca doreste sa-si pastreze acel comportament. Daca doreste sa-l pastreze dupa ce a constientizat mai multe, nu o opreste nimeni. Daca doreste sa inceteze sa-si mai dea cu ciocanul in cap (poate-i place durerea si poate durerea e placerea sa) este ajutata sa schimbe acest comportament. Insa libertatea de a alege daca vrea sa schimbe pocnitul in cap ii ramane. Nu ii pune nimeni pistolul la tampla sa schimbe acel lucru.
Si nu vorbesc de psihiatrie, de declarat persoana ca neavand discernamant (de obicei la cererea familiei), acolo-s alte cazuri si e nevoie de mai mult decat de psihoterapie. Ca na, poate placerea omului e sa se sinucida si atunci apare problema daca-l lasi sau nu sa o faca, poate sufera de ceva si actioneaza in baza bolii. La unele boli chiar exista deficite de substante care ii pot tulbura judecata, nu ma refer la toate aceste cazuri.

Cand ma refer la logica ma refer chiar la logica elementara, cea demonstrabila cum s-ar zice matematic, tip 1+1=2 si 1+1 nu este egal cu 3. Exista chiar o materie stiintifica numita logica, care se face la unele licee (din cate stiu nu la toate), care se ocupa de deductii logice si altele asemenea. Nu ma refer la chestii de tipul ca decreteaza cineva 'asta e bine' si 'asta e rau'.

"Incearca psihologul sa ma depersonalize ?" nu, nu acesta este obiectivul unui psihoterapeut, dupa cum am detaliat mai sus.

"Ca pana la urma tot una e, daca eu asa sunt facuta sa-mi placa de exemplu nu stiu ce, de ce sa nu am acel lucru ?" Depinde de consecintele acelui lucru, pot veni persoane carora le plac drogurile sau alcoolul, nu cred ca-s facuti din nastere sa le placa, este un comportament invatat ulterior si le face rau. Scopul acesta este, sa ajuti omul sa nu-si mai faca rau singur. Multe persoane vin la psihoterapie pentru ca isi dau seama ca-si fac singure rau sau ca un comportament al lor are consecinte negative pentru propria lor sanatate, insa acele persoane percep ca nu se pot opri, desi isi doresc s-o faca. Iar psihoterapeutul ii ajuta conform acestei dorinte a lor. Insa la anumite boli, daca persoanele nu isi iau si tratamentul medicamentos, psihoterapia singura nu prea are ce sa faca.

Daca o persoana se auto-mutileaza, de exemplu, se taie pe maini sau se inteapa sau planuieste sa se sinucida, insa nu isi doreste sa fie ajutata sa se opreasca, acolo intram in domeniul psihiatriei in plus fata de psihoterapia la care fac eu referire si este alta discutie.

"Vad ca asta urmareste psihologia, sa ne faca as nu mai vrem nimic." cand avem anumite convingeri foarte puternice, putem interpreta orice virgula ca o dovada ca avem dreptate si putem vedea numai ce dorim sa vedem care sa ne intareasca acea convingere. Atunci cand avem o anumita conceptie cautam in realitate numai exemplele care ne-o intaresc ("stiam eu ca asa e!!!"), nu si pe cele care o infirma. Nici nu le mai vedem pe acelea. De exemplu, daca as avea convingeri xenofobe, as vedea in jur numai faptele rele comise de straini si le-as ignora pe cele bune, re-intarindu-mi la nesfarsit convingerea. Pana si persoanele anxioase nu mai vad in jur decat ce se intampla rau si se pregatesc pentru asta, iar ce se intampla bun considera o exceptie, un noroc, nimic de luat in calcul.

"...oamenii...sa munceasca mai mult. Nu vrei sa recunosti, dar stii ca asa este." Nu mi-am propus sa nu recunosc ceva. Tocmai am recunoscut mai sus limitele psihoterapiei in unele tulburari cand nu se instituie si tratamentul medicamentos, cand nu am stiut ceva am spus 'nu stiu' si te-am intrebat cum sta treaba. Pur si simplu nu cred ca vrea cineva ca eu sa muncesc mai mult, sunt pe cont propriu si muncesc cat vreau eu. A, da, recunosc ca am nevoie de bani, alternativa ar fi sa fie cineva obligat sa mi-i ofere ca sa nu muncesc. Chiar si daca as lua pensie de boala de la stat sau alt fel de ajutor, banii aceia vin de la alti oameni care platesc impozite, practic i-as chinui pe ei mai mult sa ma tina pe mine, ma refer la cazul in care sunt capabila sa muncesc, nu am vreun retard de dezvoltare, imi pot folosi mainile, picioarele, mintea, nu vad de ce n-as munci. Daca eu nu muncesc, cineva trebuie sa munceasca pentru mine, chit ca indirect (platind la stat contributii iar eu beneficiind de acele contributii platite de ceilalti oameni ca eu sa stau degeaba). Repet, ma refer la cazul in care pot munci (macar unele feluri de munca macar), nu la persoanele care chiar nu pot sub nicio forma.

Am si spus ca daca la nivelul unor organizatii mici este in natura unor persoane sa incerce sa profite de pe urma celorlalti, stand degeaba sau gandind cum sa faca bani fara sa munceasca, se poate deduce ca aceste lucruri sunt posibile si la nivel mai mare. Asa cum exista hoti, atacatori, etc. la nivel 'mic', in jurul nostru, probabil ca exista si la nivel mare. Chestia asta pare in firea omului de cand lumea, profitori exista, probabil si la mine in bloc, si in blocul vecin...dar nu cred ca ei conspira impotriva mea, ci doar isi urmaresc obiectivele lor. Asa cum tu te gandesti 'asa sunt eu facuta, nu vreau sa ma schimb, mancarea e placerea mea' poate asa si ei se gandesc 'asa sunt eu facut si nu vreau sa ma schimb, vreau sa profit de altii ca asa imi place mie, iar banul este placerea mea, daca se poate obtinut fara munca'. Poate altuia ii plac drogurile, sunt placerea lui si nu vrea sa renunte la ele si atunci se inroleaza in domeniul asta ca sa si le procure si pentru a avea f. multi bani, ca nu ii ajung cei dintr-un salariu obisnuit.

" iar noi nu avem dreptul nici sa mancam cum ca suportam nu stiu ce aberante de consecinte, e chair frustrant rau de tot." Pai consencintele de care vorbeam nu sunt impuse de cineva ca niste sanctiuni, ci vorbesc de procese fiziologice, nu cred ca daca mananc mult imi impune cineva sa ma ingras sau abate cineva intentionat aceasta consecinta asupra mea, cred ca organismul meu stocheaza depozite de grasime conform fiziologiei umane obisnuite (minus exceptiile de care vorbeam, hipertiroidie, malabsorbtie, metabolism super activ, etc.), nu conform dorintei altcuiva. Daca-mi dau cu ceva in cap cred ca o sa ma doara conform naturii organismului meu, nu pentru ca cineva impune aceasta consecinta asupra mea. Daca bag mana in foc ma arde nu pentru ca cineva urmareste sa ma arda pe mine focul, ci pentru ca asa se intampla natural la temperaturi ridicate. Bineinteles ca exista exceptii, dar cat nu-s o exceptie (n-am invatat sa merg pe carbuni incinsi, nu am insensibilitate la durere) ma conformez regulii ca sa nu suport consecintele...sa nu am pielea arsa, sa nu imi sparg capul, sa nu ma ingras.

"Atunci de ce naiba mai traim ?!" pai eu nici nu vreau sa traiesc ca sa mananc in exces, nu mi-ar mai placea de mine ca acesta sa fie scopul meu in viata, sa-mi tot stea gandul la mancare si sa ratez atatea si atatea alte experiente obsedandu.-ma mancarea si in plus sa ma mai si ingras si sa dau in alte probleme din cauza asta. Sau chiar si numai sa imi suprasolicit sistemul digestiv. Toate acestea nu fac parte din obiectivele mele in viata.

Nici nu am afirmat ca ai spus tu ca e Depakine antidepresiv, am afirmat doar ca eu m-am referit numai la antidepresive ca ajutor in tulburarea binge eating.

"Cum la Wellbutrin si Cipralex nu ai vazut ?!" nu am vazut, am citit capitolul de Reactii adverse din prospecte si nu am gasit acolo perturbari ale glicemiei sau pancreatice, de care vorbeai tu.

Asa stiu si eu ca Zoloft a avut rezultate favorabile la binge eating si night eating.

"Aia cu detinutii americani, vrei sa se spuna undeva?" intrebam de surse, poate-s ONG-uri care au descoperit experimente facute pe detinuti, persoanele de la care zici tu ca ai aflat, de unde stiu? Tre' sa stie de undeva si intrebam de unde. Asa cunosc si eu o persoana care crede ca vecinii ii baga substante in casa prin pompite din pereti sau stiu alta persoana care crede ca ei personal la un restaurant unde se opreste intamplator pe drum i se pune praf de cancer in mancare la bucataria restaurantului, ce sa fac? Sa cred aceste persoane pur si simplu, pentru ca spun ele ca asa se intampla?

Eu cred ca te referi la rezistenta la leptina, adica acele 1 din 6 persoane cu gena au deficienta, insa restul dezvolta rezistenta la leptina, asa cum se dezvolta si rezistenta la insulina. Ele se secreta, insa receptorii nu sesizeaza.
Foarte multi dintre noi avem mici defectiuni genetice. Poate unii sunt predispusi la boli cardiovasculare si atunci ce sa faca? Sa isi faca de cap cu mancat mult, fumat, sedentarism ca nu e vina lor si au predispozitia? Sau le-ar ajuta mai mult sa nu intareasca predispozitia pana se descopera tratamente care se repare defectiunile de la gene? De-asta spuneam ca uneori poate ne putem gandi si la ce ne este util, ce ne face bine sau nu.
Si da, asa cum cei cu predispozitii pentru boli cardiovasculare sau diabet pot avea grija la stilul de viata ca sa nu faca acele boli, asa si persoanele cu predispozitii de ingrasare pot avea grija de corpul lor daca aleg sa o faca. Poate nu vor ajunge manechine, dar vor ramane mult mai sanatoase decat daca-si dau frau liber. Eu cel putin aleg sa fac asta, sa am grija de mine cat pot demult si imi propun sa pot si mai mult, nu sa fiu mioritico-fatalista si sa ma las in voia sortii gandind ca nu am ce face. Am ce face din moment ce am reusit sa slabesc 51 kg si sa le mentin. Mi-am dovedit singura ca pot. A, da, nu mi-a fost usor si am facut eforturi considerabile, dar nu cred ca atunci cand ne nastem exista vreun contract cum ca viata va fi usoara si fara eforturi. Si animalele au probleme in natura si plantele au probleme in natura si viata nu este usoara pentru toate animalele si toti copacii, de ce ar fi pentru oameni? Si ma refer la modificari ale organismelor care nu-s rezultatul actiunii intentionate a omului in directia lor pentru a le face rau.

"DA ! Vreau sa mananc identic ce-mi place si sa fiu ca ei" pai succes in atingerea obiectivului tau si iti urez sa nu ai probleme cu el. Inteleg ca oricum in afara ca ai fi suspecta de malabsorbtie sau ca ti s-a spus ca ai sindrom hipoanabolic, compensezi oricum mult la sala, consumi caloriile, deci inteleg ca deja iti iese obiectivul si consideri ca este un obiectiv sanatos si de dorit pentru tine, in viata iti doresti sa mananci mult si nu consideri ca exista consecinte nedorite pentru tine. Sincer, nu prea ma prind, daca toate-s bune si frumoase, ce faci pe un forum unde fetele au alte obiective. Nu ca nu ai fi binevenita, nu ma intelege gresit, incerc doar sa inteleg logica.
Recunosc ca eu am alte obiective in viata, nu sa imi pot permite sa mananc in exces. Consider ca asta ar fi ca si cum mi-as dori sa ma droghez sau sa beau alcool in exces si astea ar fi obiectivele mele in viata. Ale mele arata putin altfel, imi doresc in viata sa pot fi stapana propriului meu comportament, iar acesta sa nu ma conduca, ci sa il controlez eu pe el, sa pot fi stapana propriilor ganduri, iar gandurile mele sa nu se transforme in obsesii care sa ma manipuleze sa am comportamente pe care nu mi le doresc ( a manca in exces), sa nu ma ia propriile emotii pe sus, ci sa detin eu controlul, sa nu ma controleze ele pe mine, sa imi respect corpul si sa nu il suprasolicit, sa nu il fortez dandu-i sa digere cantitati industriale de mancare, iar apoi sa fiu nevoita sa compensez la sala excesiv, ci sa fac miscare de placere, sa joc tenis, sa urc in munti, sa patinez, sa joc baschet, sa ma dau cu rolele, nu sa fac sport din nevoia de compensare, ci pentru placerea jocului si a activitatilor cu prietenii, sa am o meserie si o ocupatie care sa ma pasioneze, sa pot fi atenta la cei din jur care mi-s dragi fara ca gandul meu sa se duca spre mancare ca inainte, ci spre ei, spre relatii, spre alte lucruri care sa nu imi para ca un drog sau o anestezie contra frustrarilor, sa descopar cat mai multe din lume si din viata fara ca gandul meu sa 'ma fure' constant spre mancare, iar celelalte sa treaca pe planul doi, cam astea ar fi obiectivele mele, intr-adevar difera de ale tale, dar fiecare e liber in general sa le aiba pe ale lui in mare - mai putin cand obiectivul vreunuia este sa imi fure geanta, atunci posibil sa nu mai fie la fel de liber, dar nu este cazul...dau exemplul contra-generalizarii. A, si nu fac foamea, daca mananc la emotii nu inseamna ca mi-e foame. Iar foama o potoleste si o mancare de legume, nu musai o gogoasa, daca vorbim de foame.


"De unde stii tu la cine creierul regleaza enzimele sau nu ? " pai tocmai, nu stiu, si te-am intrebat pe tine sa-mi explici cum se intampla asta, la cine, daca poate fi un proces intentionat, daca eu pot sa fac sa nu mai am enzime, daca pot sa fac in asa fel incat sa nu mai asimilez. Chiar nu stiu si am intrebat care-i faza, nu te-am contrazis. Poate imi poti indica niste surse sa inteleg si eu ce se poate face in directia asta, pentru ca nu stiu ce poate face o persoana, daca e un mecanism natural, etc.

Desigur ca tu poti alege ce vrei, mie nu mi-ar placea sa consider mancatul compulsiv o parte din personalitatea mea, cum nu mi-ar placea sa consider drogatul sau alcoolismul o parte din personalitatea mea. Personalitatea pana la urma este o suma de comportamente pe care le repetam foarte des, iar mancatul compulsiv pentru mine nu este decat o dependenta, ca si drogurile sau alcoolul, difera doar substanta, mai ales cand depaseste niste limite naturale, necesarul organismului, nu pot sa spun ca organismul meu de om obisnuit are mare nevoie de o gogoasa. Nici nu existau gogosi pana sa se descopere cerealele si nici imediat dupa, pana pe la faina fin macinata, asa ca nu cred ca este ceva natural. Iar daca o iau dupa criteriul placerii, probabil si pentru drogat sau alcoolic drogurile sau alcoolul sunt placerea lor, a carei indeplinire le aduce satisfactie, insa eu nu imi doresc sa fiu asa.

Inteleg ca pentru tine este un motiv de mandrie si de multumire de sine, ce nu inteleg este, in cazul acesta, ce doresti sa le transmiti fetelor de pe forum?

[adnanan]

buna dara!

[adnanan]

buna dara

sunt intru totul de acord cu tine la ce ai scris la mesajele anterioare.as vrea sa adaug doar faptul ca ,dupa parerea mea ,strict opinia mea,mai exista si explicatia pe baza religiei.
`dumnezeu a lasat multe roade pe acest pamant ,insa nu toate sunt de folos~ ceea ce ne indeamna la cumpatare.

iar eu inteleg prin cumpatare ,echilibru in tot ceea ce facem inclusiv in alimentatie

legat de psihoterapeuti,parerea mea si fapt concret ma refer la mine din propria mea experienta.eu am devenit la un moment dat foarte nervoasa,impulsiva si mancam enorm de mult si mi-am dat seama ca in jurul meu sufera copii mei,sotul meu care ma iubeste enorm si nu am reusit sa ma schimb si am intrat in depresie si sufeream mai mult ,mancam tot mai mult.... am ajuns de mi-am pierdut ultima speranta de viata ,am devenit un haos...si am ajuns la psihoterapeut

daca psihoterapeutul impreuna cu psihiatrul au reusit sa-mi redea speranta de viata,sa-mi vad copii in jurul meu si sa-i pot face fericiti,inseamna ca mi-au spalat creierul?
cum poti sa fi fericita sa mananci 9000kcal?eu stiu ca asta nu este normal,pentru ca nu asa a fost creat corpul nostru,de ce sa-mi doresc sa mananc asa?
daca sufeream de foame dupa ce mancam 2 ore in continuu,iar gandurile mele erau doar legate de mancare si mancam 9000 kcal la o masa si eram frustrata ca nu m-am saturat si nu mai intra in stomac mancare, iar acum am inlocuit gandurile si ma gandesc cum sa-mi petrec timpul cu familia mea,nu mancand,si asa sunt fericita,inseamna ca psihoterapeuta mi-a bagat in cap prostii,pentru ca eu doar cu ajutorul ei am reusit ...si ce daca am medicatie,welbutrin,ca tot a pomenit rodica de el,daca eu ma sint bine,si fac bine in jurul meu ,nu-i mai fac sa sufere pe cei dragi,inseamna ca medicamentul ala imi spala creierul sau ma face leguma?daca mi-am gasit linistea,rabdarea si calmul si sensul vietii poate fi rau?

ea nici macar nu a fost la un psihoterapeut si isi da cu parerea ,sa ma scuze dar nu vreau sa o jignesc si nici sa intru in contradictoriu cu ea,eu ma adresez tie dara si astept o conversatie cu tine pentru ca si tu m-ai ajutat enorm de mult la comportamentul meu legat de mancare

eram obsedata ca nu pot sa schimb lumea,eram frustrata ca nu exista perfectiune,eram sigura ca nu exista fericire si nu intelegeam de ce m-am nascut si am ajuns sa simt ca acum m-am nascut,imi fac copii si sotul fericiti,merita sa traiesc,vad viata frumoasa,sunt calma ,am rabdare....eu zic ca asta e fericire pentru mine...vad partea pozitiva in tot ce se intampla in jur si nu afirm eu ca sunt bine ci sotul si copiii si toti din jurul meu

toate astea am reusit pentru ca m-au ajutat psihoterapeuta si psihiatra

[adnanan]

buna dara!

[adnanan]

oare s-a intamplat ceva cu tine?
de ce nu ne mai raspunzi?
iti doresc numai bine si sa revii la jurnal! sanatate si te pup

[adnanan]

as vrea sa impartasesc cu tine sentimentele care ma napadesc in momentul asta.
ma simt destul de rau ,mi-e sila,greata de tot ce ma inconjoara si cred ca toate astea se datoreaza faptului ca nu reusesc sa -mi fac un program la mancare si nu reusesc sa ma abtin de la mancare si de fapt tot un haos este in alimentatia mea.

nu mai am putere sa lupt cu dorinta de a deveni mai supla,simt ca nu o sa reusesc si gandurile astea ma duc intr-o stare de rahat

scrie-mi ceva te rog ,pentru ca tu ma ajuti foarte mult.ma agat de orice ca sa-mi revin si sa reusesc sa am o viata normala legata de alimentatie.
la momentul asta e tot ce imi doresc,sunt frustrata de faptul ca nu pot sa imi fac un program de alimentatie si sa-l respect si asta ma duce la un mancat mai haotic si la o stare mai proasta

[dara]

Buna Adnana

imi pare rau ca nu mai apuc sa raspund, am probleme legate de lipsa timpului.

In perioadele stresante nu e neaparat nevoie de programul perfect, dieta perfecta, nu-i nevoie sa tinesti sa mearga snur, e important si sa reusesti sa nu faci excese sau sa le raresti, absolut orice progres e important, oricat de mic. Iar unul mic poti face in orice situatie. Chit ca reduce un 'binge' de 2000 de calorii la unul de 1500 de calorii.
Adu-ti aminte de 'lucrurile perfecte' si dorinta de a schimba tot. De-acolo vine sentimentul de neputinta, de la a vrea sa schimbi sau sa reusesti prea mult. Cand nu faci pasi mici mititei sau nu esti multumita de ei.

Practic ce vrei tu, program ok, este fix opusul, extrema binge-ului si e greu si rar realizabil. Adica pe o scala, binge e intr-un capat, programul pe care-l vrei tu e in capatul celalalt si tu ai nevoie sa te orientezi la progrese treptate care sa te duca acolo, nu sa iti doresti musai un salt, de la 'rau' la 'bine'. Practic stii ca mai stam prin extreme pentru ca nu toleram incertitudinea unor pasi intermediari, care nu ating nivelul ideal...iar asta e un exercitiu foarte util, sa tolerezi mici imbunatatiri in alimentatia ta si sa le faci mai mari incet incet, mai reducand cateva calorii, mai inlocuind un aliment cu altul si tot asa.

Si nu uita ca mereu monitorizarile si gandurile alternative te vor scoate din impas (mai ales ca tu stii sa le faci), daca 'practici' cu tarie chestia asta. Si nu renunti de tot. Ai ajuns pana aici, ai muncit mult, ai avut rezultate unde altii nu fac nimic, nici curajul sa ceara ajutor nu il au (tu l-ai avut si ai si muncit, nu gluma, sa te ridici), de ce sa te opresti, deocamdata e suficient un pas mic, mai incolo vei mai decide inca unul si tot asa.

Multa baftutza!

[adnanan]

multumesc mult dara

[amirah]

buna seara ..... am citit cam 14 pagini ,....si pot spune felitari Dara.... e fff interesant ... eu , una ma inscriu in aceasta categorie ... dar am inceput sa iau masuri

[dara]

Buna,
foarte bine ca iei masuri si daca nu renunti la ele n-ai cum sa nu reusesti. Nu reusim doar atunci cand renuntam. In plus cand ceva nu mai merge, incearca altceva (sanatos), fa o schimbare si sigur vei avea succes.

Multa baftuta!