[bzzz]

Anterior postat de Deliutza

Întrebare de Radu Gyr

Adanca-i noaptea, orele profunde...
Gemand, spre raftul cartilor mă-ndrum
si-ntreb în soapta fiece volum:
-Tu esti? Si cartea fuge si se-ascunde.

Plangand, intreb portretul ei acum:
-Tu esti? Si nici iubita nu-mi raspunde.
Imi umplu cupa-n vin să mă scufunde,
intreb: -Tu esti? Si cupa piere-n fum.

Si-ntreb si spada mea: -Tu esti? Si tace.
Si, cum mă prabusesc în jilt, infrant,
din zid o umbra alba se desface...

Mă-ntorc spre ea cu sange în cuvant
si-n ochii lui Iisus e numai pace.
Intreb: -Tu esti? Si umbra spune: -Sant.


mi-a placut foarte mult mi se pare profunda poezia si m-am gandit ca va va placea si voua!

Intradevar este frumoasa..

[Ema55]

Buna dimineata slabute iubitoare de frumos!
Minunate sunt poemele postate de voi. Le-am citit, m-am infiorat, m-am inaltat, m-am bucurat si am plans odata cu ele. Felicitari!
Va doresc o sapatamana superba!
Pupici!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

[bzzz]

Anterior postat de Ema55

Buna dimineata slabute iubitoare de frumos!
Minunate sunt poemele postate de voi. Le-am citit, m-am infiorat, m-am inaltat, m-am bucurat si am plans odata cu ele. Felicitari!
Va doresc o sapatamana superba!
Pupici!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

O zi frumoasa si tie Ema...

[Deliutza]

O saptamana de toamna frumoasa si plina de zambete si multe kg pierdute frumos!

[Ema55]

Anterior postat de bzzz

O zi frumoasa si tie Ema...

Multumesc "bzzz"!

[Ema55]

Anterior postat de Deliutza

O saptamana de toamna frumoasa si plina de zambete si multe kg pierdute frumos!

Multumesc, Deliutza!

[Ema55]

Dragele mele, azi e prima zi de lucru dupa concediu.
Incerc sa-mi intru in ritm usor-usor.
Sincera sa fiu, am cam uitat de agiatatia de la birou. Dar crudul adevar m-a adus brusc la realitate.

[Ema55]

pavilioane cu ruj - de Paul Gorban

stăm amândoi în acest oraş şi ni se pare că e cât pământul de mare
asta pentru că avem cinema şi cluburi pentru că la orice oră
o frumoasă roşcată cu sau fără fluturi tatuaţi în polii intimi
ne poate arăta cum e să fii cel mai dorit bărbat sau cum e să fii
tată dacă nu ştii să foloseşti baloane cu epoleţi pe tâmplă

când eram mai tineri aveam visuri legate de cotoarele lui borges
de morţii lui bacovia de cântecele lui saba şi cu femeile lui bukowski
şi ne doream să fim ca ei să adunăm toate cuvintele din lume
să le punem în borcan aşa cum ne-au învăţat bunicii că se pun
castraveţii în oţet şi noaptea când insomnia ne lua chipurile şi le ducea
în alte paturi să îl deschidem şi să mâncăm aşa cum preoţii ştiu
să mănânce la praznic de sufletul mortului aşa cum vatmanii ştiu să
mănânce pe liniile ce leagă toate cartierele din oraş aşa cum păsările
ştiu să mănânce în piaţa unirii boabele cu fildeş aduse de turişti

*

stăm amândoi în acest oraş şi ni se pare că lumea şi-a adus sufletul aici
asta pentru că avem galerii de artă şi biblioteci şi un râu în care pet-urile
înoată în funcţie de cum bate vântul asta pentru că la orice oră există o
salvare cu licurici care cântă unui bolnav doinele cele mai sângerânde
asta pentru că străzile sunt aglomerate cu tălpi care formează un puzzle
al tăcerii noaptea un covor al obsesiilor ziua un nor de carne pentru furnici

când eram îndrăgostiţi aveam pentru iubitele noastre poeme replică la
orice detaliu de exemplu când vedeam soarele pe sub coapsele femeilor
cu picioare de trunchi de copac îl aduceam din atelier pe rilke când deasupra
era albastru printre noi albastru şi dedesubt albastru îl aduceam la micul dejun
pe frank o`hara când femeile ne aruncau ca la păsări priviri iscoditoare
coboram cu ele în infern alături de rimbaud iar acolo fiecare năştea de câte
ori vroia dar acum cerneala noastră a înaintat în grădinile de palmieri ca
îngerii care bâjbâie văpăile sufletelor
*

stăm amândoi în acest oraş ca nişte zei şi ne hrănim cu vinuri şi ţigări îmbălsămate
ascultăm dimineaţa soarele cum loveşte în stâlpii de înaltă tensiune ca la uşa unei
noi iubite ascultăm noaptea cum luna loveşte în cozile pisicilor persane uniforma
pământului şi noi dansăm şi noi iubim femeile crude şi noi râdem când ne privim
în scrumierele pline de ţigări învineţite cu ruj şi aşteptăm locomotiva să treacă pe
bulevard ca un şarpe şi în el să urcăm şi să ne-învăluim cu liniştea neprevăzută
şi să adormim în pavilioanele de lemn tapiţate cu flori cuie şi figuri sfinte

[Deliutza]

Anterior postat de Ema55

Dragele mele, azi e prima zi de lucru dupa concediu.
Incerc sa-mi intru in ritm usor-usor.
Sincera sa fiu, am cam uitat de agiatatia de la birou. Dar crudul adevar m-a adus brusc la realitate.

Tot ce e frumos dureaza putin... trebuie sa ne intoarce si la ale noastre! Sper sa scap si eu cu bine vineri ca daca nu ma vedeti la stirile de la ora 5 atarnata intr-un colt!!!
Servici usor iti doresc! pupici! si eu o sa fac tot posibilul sa te delectez cu poezii frumoase!

[Deliutza]

Mireasa mormântului de Dimitrie Bolintineanu

Fost-a când în noapte aurora luce,
Când se luptă omul cu adâncu-i chin,
Pe atunci când somnul, mincinos şi dulce,
Curmă-al său suspin.

Ea era tăcută, tristă florioară!
Fruntea-i visătoare dulce se-nclina,
’N aurul cosiţei mâna-i albioară
Distractă juca.

Vino mai aproape! dulcea mea,-mi vorbeşte,
Ascunzându-şi ochii plini d-amor ceresc,
Tânăra mea viaţă cursul îşi opreşte,
Pentru totdauna eu te părăsesc.

Şi uitarea tristă mâine o să vie
Cu-ochii plini de lacrimi pe al meu mormânt,
Dorul ce m-apasă nimenea nu-l ştie
Pe acest pământ.

Rara-i frumuseţe arde de splendoare.
Să rugăm! îmi zise, în genunchi căzând.
Ochii plini de moarte şi de lăcrimioare
Se-nălţau la ceruri amoros şi blând.

Când se curmă ruga, dulcea ei cătare
Se-nturna spre mine plină de amor.
Peste ochii-i geana cade cu-ntristare
Consumată-n dor.