[happygirldiana]

Anterior postat de rozica1965

Draga mea Diana,mi-a placut povestea ta...va urez sa fiti fericiti impreuna si poate ma inviti la nunta...

multumesc frumos Rozel scump daca esti dispusa sa vii,te asteptam cu cel mai mare drag!te anunt eu cand o stabilim,mai asteptam un pic

[rozica1965]

Anterior postat de happygirldiana

multumesc frumos Rozel scump daca esti dispusa sa vii,te asteptam cu cel mai mare drag!te anunt eu cand o stabilim,mai asteptam un pic

De ce sa nu vin?...doar sunt mama ta de pe net......nu trebuie sa ai toate mamele la nunta?

[happygirldiana]

Anterior postat de rozica1965

De ce sa nu vin?...doar sunt mama ta de pe net......nu trebuie sa ai toate mamele la nunta?

ma bucur Rozeldap,ai dreptate,toate mamele trebuie sa fie prezente:-

[dr jekil]

Anterior postat de jessik

super. hahah sa zic si eu.. ca si pov mea e interesanta..
cum eram pustoaica prin clasa a 11 a, aveam boala internetului, pe atunci mirc, retea de socializare, ce mess nu era/
chiuleam del a ore si fugeam la internet cafe, sa ma mai relaxez, si sa vb cu persoane necunoscute.
asa am dat de stranger, nikul lui.
prima data numai ne salutam. nu stiam nimic de el.
apoi incet incet, am mai vb asa doar ca amici.
a doua zi de craciun, eu eram la internet. imi doream mult sa am un prieten,( mai avusesem unul ,dar ma vizita f rar, si ne plimbam cateva ore, si gata, m-a sarutat numai f putin, semi sarut ca sa zic asa..si apoi am suferit, bla bla)
deci melancolica fiind, i-am zis ca vreau sa ne intalnim ca e frumos afara ningea,
ok, m-am dus acasa, si am luat bani de maxi, si fraiera am fost ca i-am zis surorei mele ca ma duc la intalnire. ea vai ca te zic lu mama, practic am fugit sa ma duc in alt cartier seara, sa ma intalnesc cu el.
nu ne stiam nici in poze, doar prin descriere. si ne-am vazut intr-o statie de autobuz/maxi
era noapte, am inceput sa vb timizi, ne-am plimbat, si cam in max 2 ore eram acasa, fara macar sa imi ceara numarul de tel.
era dezamagita, am zis ca nu ma place, si ca nici nu mi-a cerut numarul.
dupa 2 sapt, il vad iar pe net.
i-am zis sa vina la mine in cartier sa ne plimbam, ca e zapada mare si faina..
bun.. a venit, ne-am plimbat, ne tineam de mana, dar nu indrazneam nici unul sa ne pupam..
tot asa, o data pe sapt ne vedeam, si el ma intreba daca mai vreau sa ne vedem, ca el nu are bani , nici masina, nici bani sa ma scoata in oras.
ne vedeam numai in parcuri, si inghetam de frig.
mama tot ma certa, nu te indragosti.. bla bla. eu nuu, doar asa d eplictiseala. nici nu imi placea asa tare.
o data nu avenit la intalnire. si aveam centi numai pt mesaje, i-am zis ca s-a terminat ca e neserios.
apoi si-a cerut scuze , ca cica a adormit( de fapt nu avea bani de maxi, si ac de multe ori venea pe jos, asta fiind vreo 4 km iarna) ( am aflat dupa mult timp)
in sf ne-am impacat..
si tot asa, pana ne=am indragostit. a fost o perioada f frumoasa, eu la liceu, el prima data nu lucra, amandoi saraci,ne plimbam prin oras, si imparteam o prajitura,sau ceva bun..
apoi cand avea el ceva bani, tot asa ne cumparam cateceva si mancam in parc.
avea la subsol, amenajat ca o sala, si ne mai pupam acolo, in blocul lui.. hahah
si mama ma intreba unde ai fost pe frigul asta? eu la cafeaa.. cu el. hahaha
in sfasit si-a facut curaj sa ma prezinte la ai lui dupa vreo 3 luni,
si steam la el, deja fam lui ma stia. dar nu si fam mea pe el.
mutli ziceau ca e prea mare pt mine, ca eu is minora, el avea 24 eu 17 ( aprox 6,5 ani intre noi)
prieteni de ai lui se uitau ciudat la mine, eu eram cumintica, mica( virgina)
si daca ma intreba careva cati ani am trebuias a zic ca am 18. hahahaha
pana intr-o zi, el mi-a zis ca pleaca in canada, si ca nu mai putem fi impreuna, eu bocete plansete..
a mai durat un an pana a plecat, mai comunicam noi, si eu suferam mult, ca el nu mai venea. desi zicea ca o sa vina dupa mine..
dupa perioada asta grea.. dupa un an jumate a venit sa ma ia de nevasta
eram f fericita, toti ai mei, fericiti, desi nimeni nu credea ca mai vine..sa se insoare cu mine..
a stat o sapt/.. eu am facut actele inainte.. cu pile,.. alea alea
si el a semnat cu o zi inainte de cas, primele acte
a fost frumos momentul..
apoi a plecat.. imi parea f rau dupa el, si mai ales ca eram proaspata nevasta.
toti intrebau unde e sotul?eu e plecat..
nu am facut nunta, doar cununia civila, si o masa la restaurant cu fam si prietenii.( am avut 2 zile de luan de miere la munte, era si noiembrie.. nahspa.
poate intr-o zi o sa fac nunta
apoi a trebuit sa imi faca mie actele.. si dupa alte 9 luni am ajuns si eu in canada..
de un an jumate traim fericiti impreuna. si avem 7 ani de cand ne cunoastem.
sper sa am o nunta mica.. cu rochie de mireasa, si sa facem copii in 2012.
cam asta e povestea mea pe scurt..
am f multe amintiri, si poze de cand eram mici, si ne amuzam unul de altul..au trecut repede 7 ani..

Ce frumos!!Mi s-a facut pielea de gaina citind!!Superb!

[pinksirena]

Povestea mea tot pe mirc a inceput,aveam 17 ani,plina de viata si dupa nici jum de ora de vb ne-am intalnit.rezultatul:el s-a indragostit la prima vedere,eu nu,la mine a venit dupa dragostea.Nici nu credeam k am sa raman cu el,insa acum avem un copil impreuna de 4 ani.

[jess]

mai postati va roge mai fain decat sa urmaresti o telenovela,macar stim ca sunt adevarate intamplarile

[PinkFuneral]

Am citit povestile voastre frumoase, mi-a facut mare placere, mai ales ca sunt intr-o situatie mai dificila acum..
Povestea mea e foarte complicata, nici nu stiu daca se incadreaza bine in topicul asta ca nu stiu daca sa-i mai spun "iubitul meu" sau "fostul meu iubit"..
Sper ca macar scriind despre asta, imi voi pune gandurile in ordine si voi primi de la voi un sprijin..
L-am cunoscut acum 4 ani pe un chat, stiti cum e cu netul, cu messul. El pe chatul acela era altfel, nu spunea nimic stupid, mi-a placut asta. Era foarte amuzant, si ne intelegeam bine pentru ca spuneam aceleasi glume si tot asa. Intr-o zi mi-a cerut id-ul de mess iar eu i l-am dat. Nu intra tot timpul pentru ca nu avea internet acasa, dar de cate ori apuca, la scoala, la sora lui acasa, intra sa vorbeasca cu mine(asta am aflat eventual), petreceam si noptile pe mess vorbind cu aceasta persoana pe care n-o vazusem in viata mea, nici macar in poza. Nu era nimic intre noi, era o foarte buna prietenie, o gluma continua, un joc. Imi placea, ma intriga, de cate ori ii vedeam id-ul in coltul din dreapta jos a monitorului tresaream. Eu pe atunci aveam o relatie, care s-a terminat dupa 8 luni cu clasica replica din partea lui: "Daca ma parasesti, ma omor, ma arunc in fata masinii. etc". El m-a ajutat sa pun capat acestei relatii, m-a ajutat sa trec peste tot. Toate astea se intamplau prin vara lui 2007 cand eu am mers in Romania in vacanta. In timpul vacantei ne trimiteam mesaje tot timpul, vorbeam despre orice, despre lucruri stupide. Cand m-am intors in Italia, el isi bagase internet acasa, si stateam tot timpul pe net. Apoi s-a intamplat: intr-o zi a citit un comentariu pe hi5 de la un prieten si a devenit foarte gelos, eu nu-mi explicam reactia lui, si atunci mi-a spus ca ma iubeste, ca nu-si explica cum s-a intamplat asta.. Si eu simteam ceva pentru el, dar nu-l vazusem niciodata, nu-mi trimisese nici macar o poza; la un momentdat asta chiar n-a mai contat pentru mine.. Eventual mi-a trimis si o poza si am reusit sa-l vad si continuam relatia asta ciudata, dar era speciala, totul era real. Eram si foarte mici, imaturi, eu avand 16 ani si el 18.. Am facut multe greseli amandoi, de mici si imaturi ce eram, cea mai mare fiind faptul ca nu stiam cum sa ne vedem. El fiind foarte timid, nu vroia sa vina aici in vacanta pentru ca nu-mi cunostea nici parinitii si era asa ciudat. Eu pe alta parte, va dati seama ca la 16 ani nu ma apucam sa merg singura in Romania sa ma intalnesc cu un baiat de pe internet, mama nu m-ar fi lasat in vecii vecilor dar nici eu nu as fi fost de acord. Si au inceput discutiile pe tema asta, vesnicile discutii. In martie 2010, cand am implinit 18 ani, mama, careia ii povestisem despre el, mi-a facut o surpriza si i-a cumparat un bilet de avion sa vina aici. Cand l-am vazut.. am crezut ca nu e real, am crezut ca visez, era in fata mea, era un strain, si totusi il cunosteam mai bine decat oricine. Eram foarte timizi amandoi, dar pana la urma am reusit sa discutam cum o faceam de obicei si pe mess. A plecat, am plans o gramada, el isi facea deja planuri sa vina in vara. A venit, am mers la mare, a fost superb, 2 saptamani impreuna, au fost divine. Apoi am inceput sa ne certam, pentru ca numai el venea la mine, eu nu m-am dus niciodata acolo, din motivele de mai sus, plus ca mama mereu imi zicea ca accepta cu cea mai mare placere ca el sa vina aici, dar eu nu pot merge, si nu pentru ca cine stie ce isi imagina mama ca mi se intampla cu el, ci pentru ca nu are increderea in lumea din Romania.. ma rog. In august trebuia sa merg cu ai mei in Romania sa rezolvam niste probleme cu actele, va dati seama ca nu aveam timp sa stau la el, orasele noastre sunt si departate. El s-a suparat foarte tare pe mine, am trait atunci niste zile in care imi venea sa ma dau cu capul de pereti, pentru ca nu intelegea nimic, pentru ca nu-l mai recunosteam, nu intelegeam de ce reactioneaza asa. L-am convins pe tata sa trecem prin orasul lui la dus, am petrecut o noapte la el acasa, apoi ne-am vazut de drum. In octombrie a venit iar la mine 2 saptamani si iar, totul era superb. In martie 2011 iar a venit o saptamana si a fost si ziua lui, si a sarbatorit`o cu mine, totul a fost asa de frumos. In iulie iar ne-am vazut, dupa o perioada de certuri intense pe aceeasi tema, eu intre timp incepusem sa ma satur de reprosuri si multe alte lucruri, acuzatii despre familia mea, mama mea; era o perioada cand pornise impotriva ei pentru ca nu ma lasa sa ma duc la el, si mi-a zis intr-o zi sa aleg intre el si ea; am crezut ca nu e real ce se intampla, pentru ca el era perfect, cum putea o persoana perfecta sa-mi ceara asta? Multe alte lucruri pe care eu le-am ascuns si m-am prefacut ca nu s-au intamplat mi-au revenit in minte cand a inceput iar cu reprosurile. Incepusem sa urasc calculatorul, messul si toate lucrurile in care era el, pentru ca ma simteam legata de ceva inexistent, ma simteam vinovata cand ieseam in oras si ma intorceam mai tarziu pentru ca el ma astepta de fiecare data. Ma simteam aiurea sa mai ies din casa, din cauza lui, pentru ca eu chiar si-n glumele lui vedeam un adevar, glume de genul "Cu ce gagici ai iesit?" sau "cati ai?", stiu ca erau toate glume, dar eu ma simteam prost.. Niciodata nu i-am spus nimic, nu i-am spus cum ma simteam la anumite faze, nu i-am reprosat nimic niciodata pentru ca stiam cum e sa ti se reproseze ceva, plus ca el e o persoana care se supara extrem de repede, din orice prostie, si nu voiam sa-l supar, pentru ca voiam sa fie totul bine. Dupa ce a plecat, si dupa ce am inceput eu scoala anul asta, fiind ultimul an, am fost foarte stresata, tot ce suportam inainte, n-am mai putut suporta, s-au adunat multe, prea multe, si am explodat. I-am spus ca vreau o pauza, ca vreau sa fiu singura. Bineinteles ca nu a reactionat deloc bine, stiu ca ma iubeste enorm, dar asta pe mine m-a distrus, iubirea asta a lui exagerat de mare, faptul ca ma punea la mijloc in tot ce facea, s-a inchis in el, nu mai iese, prietenii i-a uitat, si toate astea pentru a avea mai mult si mai mult timp sa vorbeasca cu mine. Asa programul lui devenise urmatorul: serviciu, facultate, acasa unde vorbea cu mine in continuu. M-am simtit asa de vinovata dupa, pentru ca el, din disperare sau nu stiu de ce, a inceput sa-mi trimita tot felul de mailuri in care imi zicea ca e bolnav, ca nu mai mananca, ca a stat zile prin spital, ca nu mai are sens sa continue cu viata lui, dar nu m-am lasat coplesita de asta, am zis ca trebuie sa fiu puternica si sa ma gandesc la mine pentru prima oara in viata mea, vreau sa ma gandesc numai la ce vreau eu acum, si eu acum nu mai vreau o relatie, pentru ca astia 3 ani cat am fost cu el, m-au schimbat enorm ca persoana. Eu eram atat de inocenta.. credeam ca tot ce zboara se mananca, iar in ultimul timp am strans in mine o furie si o suparare care m-a adus in pragul stresului. Trebuie sa inceteze.
Doamne cat am scris, imi cer scuze, trebuia sa ma descarc.

[ras_cristalin]

Draga Pink, iti vorbesc dintr-o experienta foarte asemanatoare cu a ta. Principala problema in tipul acesta de relatie este ca tu vorbesti cu un monitor si nu ai ocazia sa iti creezi o imagine reala despre persoana cu care vorbesti. Nu ii vezi gesturile, mimica, raspunsurile sincere... vezi doar ce vrea el sa transmita, cuvinte slefuite si gandite indelung. Astfel incat imaginea ta despre el este una pe care tu insati ti-ai format-o, o imagine ideala, il vezi asa cum ti-ai dori sa fie. In momentul in care relatia ajunge intr-un punct mort, din diverse motive, el se supara, se simte tradat si asa mai departe. Eu sunt de parere ca asemenea relatii trebuie oprite inainte sa inceapa, mai ales daca vezi ca nu au sanse de viitor. In experienta mea, eu eram in Romania, el in Germania... am vorbit doi ani, dragoste mare, eu oarba in mod voit. Dupa cei doi ani, am aflat ca e insurat. Dupa inca doua luni am aflat ca locuieste cu sotia. Nu mai bine imi traiam eu anii aceia linistita, cu ocupatii mai potrivite varstei?
Iti doresc multa fericire si putere sa discerni ce e real de ce e vis.

[PinkFuneral]

In cazul meu nu este chiar asa, eu ii cunosc gesturile, stiu cu cine vorbesc, ne-am vazut de atatea ori, poate suna ciudat dar de atata timp, eu am ajuns sa-l cunosc si dupa cum scrie, stiu cand se supara, vad tot.
Numai ca am ajuns la punctul in care trebuie luata o decizie. Eu anul asta termin scoala, el vroia sa ma duc in Romania sa dau la facultate, desi nu eram convinsa de asta. Mi-am facut un viitor aici, am invatat o gramada, si a fost greu, foarte greu. Nu ma indur sa dau cu piciorul la tot ce am muncit. La inceput nu intelegea si se supara pe mine, acuzandu-ma ca nu-l iubesc suficient de mult. Apoi cand a vazut ca nu-mi schimb ideea, a inceput sa-mi spuna ca vine el aici, ca lasa serviciu, facultate. Eu nu vreau asta pentru el, a muncit la fel de mult ca mine, poate mai mult sa ajunga unde e acum. Eu atunci mi-am dat seama ca nu stiu ce vreau de la relatia asta si nu vreau sa iau decizii asa importante la varsta asta, nu vreau pur si simplu. Si uite asa m-am trezit in situatia asta, in care eu vreau sa uit de tot, sa traiesc linistita, dar in acelasi timp ma bantuie gandul ca l-am facut sa sufere..

[ras_cristalin]

Anterior postat de PinkFuneral

In cazul meu nu este chiar asa, eu ii cunosc gesturile, stiu cu cine vorbesc, ne-am vazut de atatea ori, poate suna ciudat dar de atata timp, eu am ajuns sa-l cunosc si dupa cum scrie, stiu cand se supara, vad tot.
Numai ca am ajuns la punctul in care trebuie luata o decizie. Eu anul asta termin scoala, el vroia sa ma duc in Romania sa dau la facultate, desi nu eram convinsa de asta. Mi-am facut un viitor aici, am invatat o gramada, si a fost greu, foarte greu. Nu ma indur sa dau cu piciorul la tot ce am muncit. La inceput nu intelegea si se supara pe mine, acuzandu-ma ca nu-l iubesc suficient de mult. Apoi cand a vazut ca nu-mi schimb ideea, a inceput sa-mi spuna ca vine el aici, ca lasa serviciu, facultate. Eu nu vreau asta pentru el, a muncit la fel de mult ca mine, poate mai mult sa ajunga unde e acum. Eu atunci mi-am dat seama ca nu stiu ce vreau de la relatia asta si nu vreau sa iau decizii asa importante la varsta asta, nu vreau pur si simplu. Si uite asa m-am trezit in situatia asta, in care eu vreau sa uit de tot, sa traiesc linistita, dar in acelasi timp ma bantuie gandul ca l-am facut sa sufere..

Aveam si eu webcam, il vedeam, il cunosteam dupa cum scrie... exact ce ziceam, si eu m-am priceput de minune sa-l cunosc, dar tot il vedeam cum voiam eu.
Bine ca esti hotarata ce vei face, el e baiat mare, se descurca. Nu l-ai atras tu in relatie, singur s-a bagat.