forum.slabute.ro

forum.slabute.ro (http://forum.slabute.ro/)
-   Despre noi, ... femeile (http://forum.slabute.ro/despre-noi-femeile/)
-   -   Divort: da sau nu? (http://forum.slabute.ro/despre-noi-femeile/divort-da-sau-nu-4467.html)

Slabuta 13 iul 2010 14:52:33
Divort: da sau nu?
 
Slabutelor, ce parere aveti despre divort?
Ati divorta daca nu va intelegeti cu jumatatea sau ati ramane impreuna din anumite cauze (obisnuinta, copii, etc)?

deadcountess 13 iul 2010 14:58:35
Re: Divort: da sau nu?
 
Citat:
Anterior postat de slabuta (Post 251925)
Slabutelor, ce parere aveti despre divort?
Ati divorta daca nu va intelegeti cu jumatatea sau ati ramane impreuna din anumite cauze (obisnuinta, copii, etc)?
Cred ca as divorta daca nu ar mai merge. Pt copii cred ca e destul de stresant sa-si vada parintii certandu-se non-stop, nu cred ca ar fi mai rau daca ar petrece doar weekendurile cu unul din ei.

VentoFreddo 13 iul 2010 15:05:59
Re: Divort: da sau nu?
 
Categoric divort

LicuriciColorat 13 iul 2010 15:35:09
Re: Divort: da sau nu?
 
din punctu de vedere al femeii maritate as merge spre divort(mi se pare aiurea sa stai cu cineva pt copii,sau pt situatia materiala care ti-o ofera)
din punctu de vedere al copilului tot divortu parintilor l-as alege,daca ai mei nu s-ar m-ai intelege as vrea sa divorteze,tocmai fiindca ii iubesc si vreau sa fie fericiti(chiar daca fericirea fiecaruia ar insemna destramarea familiei)

ianna 13 iul 2010 15:41:53
Re: Divort: da sau nu?
 
e mai complicat..depinde de la caz la caz

fara copil..divort categoric

cu copil..se incearca impacarea..daca nu si nu...atunci divort

ali_lumi 13 iul 2010 16:15:00
Re: Divort: da sau nu?
 
Probabil , cum zice si Ianna, daca e implicat un copil mai incerci sa repari poate poate.
Eu am parintii divortati de cand aveam 4 ani , si nu e un sentiment foarte placut sa cresti fara ambii.
Asa ca daca as trece vrodata prin asa ceva, as gandii de doua ori inainte sa fac pasul cel mare.

ony onyx 13 iul 2010 19:35:38
Re: Divort: da sau nu?
 
Buna slabutelor,

uite ca ma aflu exact in situatia in care cantaresc pro si contra pentru divort. Nu ma incanta deloc ideea mai ales ca am doi copilasi de crescut, dar sincer.... nu stiu daca mai pot continua, nu cred ca mai merita sa ne complacem in situatia asta si sa sufere si copiii degeaba.

Slabuta 13 iul 2010 19:40:30
Re: Divort: da sau nu?
 
Citat:
Anterior postat de ony onyx (Post 252339)
Buna slabutelor,

uite ca ma aflu exact in situatia in care cantaresc pro si contra pentru divort. Nu ma incanta deloc ideea mai ales ca am doi copilasi de crescut, dar sincer.... nu stiu daca mai pot continua, nu cred ca mai merita sa ne complacem in situatia asta si sa sufere si copiii degeaba.
Buna Onyx si bine ai venit :)

Imi pare rau pentru situatia prin care treci. :(
Mai ales ca aveti si copii. :(

Sper sa iei o decizie care sa fie buna si pentru tine, si pentru copii tai>:D<

VAmedeea 13 iul 2010 22:19:32
Re: Divort: da sau nu?
 
Slabu, cand toate merg ok intr-o relatie si esti intrebat ce ai face intr-o situatie viitoare de genul, raspunzi categoric divort.
Dar cand vine momentul sa iei o hotarare, cu sau fara copii, iti vine foarte greu. Si de obicei se amana momentul cat se poate de mult, mai ales daca nu sunt probleme de violenta fizica sau verbala. Cand e vb doar de stingerea sentimentelor, de monotonie si lipsa atractiei. Cred ca atunci fiecare ar face tot posibilul sa gaseasca o cale sa repare ce s-a stricat. Din pacate nu cred ca se poate repara decat daca la baza casniciei a fost o dragoste adevarata. Iar daca sunt si copii, de obicei se ramane impreuna pt cei mici. Si asa se ajunge la adulter, dormit separat si comportat ca si doi colegi de apartament care impart un lucru comun, si anume copiii.
Ce as face eu? Nu stiu, probabil nu m-as da batuta, as lupta pana as fi sigura ca nu mai e nimic de facut. De un lucru sunt sigura, cu sau fara copii, daca as ajunge la concluzia ca s-a terminat, as divorta. Dar mai sunt sigura de un alt lucru, mi-ar lua foarte mult timp sa ma hotarasc.

mvthebest 13 iul 2010 22:55:06
Re: Divort: da sau nu?
 
Sunt de aceasi parere ca si VAmedeea.

Eu am crescut doar cu mama,pe tatal meu nu-l cunosc iar acest lucru m-a facut sa ma maturizez mai devreme decat alti copii. In schimb am primit destula iubire de la mami si buni incat sa nu duc lipsa unui tata.

Cand iubesti o persoana, traiesti ani de zile cu ea si da-ti viata unui bebelas(sau mai multi) din rodul iubiri voastre este mai greu sa te gandesti din start la divort. Inainte incerci multe alte variante ca sa mearga bine
Dar si daca nu se mai poate face nimic clar divortul este solutia.

sakura 14 iul 2010 07:29:23
Re: Divort: da sau nu?
 
eu zic ca depinde...
parerea mea e ca orice problema, cearta sau situatie neplacuta poate fi rezolvata cu un dram de maturitate. e absurd sa divortezi ca el face mofturi la mancare sau ca iese la bere. singurul lucru care il condamn este violenta.atunci as divorta cu siguranta.dar in celelalte situatii as incerca sa vad pe toate partile.
aici depinde si cine de cine divorteaza. daca el inseala de ex...voi divortati nu? dar daca inselati voi din greseala acceptati divortul?
nu tot priviti divortul ca pe situatie provocata de barbat.nu numai el este de vina. si voi puteti insela, iesi la bere, si multe altele.

eu vreau sa ma casatoresc 1 data in viata. si cred ca orice problema se poate rezolva.daca cele mici se rezolva nu se ajunge la cele mari. si nu voi permite sa se ajunga.

deadcountess 14 iul 2010 09:33:56
Re: Divort: da sau nu?
 
Citat:
Anterior postat de VAmedeea (Post 252531)
Slabu, cand toate merg ok intr-o relatie si esti intrebat ce ai face intr-o situatie viitoare de genul, raspunzi categoric divort.
Dar cand vine momentul sa iei o hotarare, cu sau fara copii, iti vine foarte greu. Si de obicei se amana momentul cat se poate de mult, mai ales daca nu sunt probleme de violenta fizica sau verbala. Cand e vb doar de stingerea sentimentelor, de monotonie si lipsa atractiei. Cred ca atunci fiecare ar face tot posibilul sa gaseasca o cale sa repare ce s-a stricat. Din pacate nu cred ca se poate repara decat daca la baza casniciei a fost o dragoste adevarata. Iar daca sunt si copii, de obicei se ramane impreuna pt cei mici. Si asa se ajunge la adulter, dormit separat si comportat ca si doi colegi de apartament care impart un lucru comun, si anume copiii.
Ce as face eu? Nu stiu, probabil nu m-as da batuta, as lupta pana as fi sigura ca nu mai e nimic de facut. De un lucru sunt sigura, cu sau fara copii, daca as ajunge la concluzia ca s-a terminat, as divorta. Dar mai sunt sigura de un alt lucru, mi-ar lua foarte mult timp sa ma hotarasc.
Bine, eu m-am referit la situatia cand apar certuri zilnice, nu la oameni care nu au nici o problema in afara de faptul ca nu se mai iubesc ca in prima zi :)) Evident ca acestia pot ramane bine-mersi impreuna daca au o relatie prieteneasca (probabil fiecare cu escapadele lui) mai ales daca au si copii.

Citat:
Probabil , cum zice si Ianna, daca e implicat un copil mai incerci sa repari poate poate.
Eu am parintii divortati de cand aveam 4 ani , si nu e un sentiment foarte placut sa cresti fara ambii.
Citat:
Asa ca daca as trece vrodata prin asa ceva, as gandii de doua ori inainte sa fac pasul cel mare.
Ali, imi pare rau ca ai trecut prin asta, dar gandeste-te ca poate asa a fost mai bine pentru ei. Crezi ca ti-ar fi fost mai bine sa cresti intr-o atmosfera de certuri permanente?

Sakura, probabil ca nu as divorta din cauza infidelitatii decat daca as vrea sa ma recasatoresc.

diagio 14 iul 2010 13:33:32
Re: Divort: da sau nu?
 
Citat:
Anterior postat de sakura (Post 252932)
eu zic ca depinde...
parerea mea e ca orice problema, cearta sau situatie neplacuta poate fi rezolvata cu un dram de maturitate. e absurd sa divortezi ca el face mofturi la mancare sau ca iese la bere. singurul lucru care il condamn este violenta.atunci as divorta cu siguranta.dar in celelalte situatii as incerca sa vad pe toate partile.
aici depinde si cine de cine divorteaza. daca el inseala de ex...voi divortati nu? dar daca inselati voi din greseala acceptati divortul?
nu tot priviti divortul ca pe situatie provocata de barbat.nu numai el este de vina. si voi puteti insela, iesi la bere, si multe altele.

eu vreau sa ma casatoresc 1 data in viata. si cred ca orice problema se poate rezolva.daca cele mici se rezolva nu se ajunge la cele mari. si nu voi permite sa se ajunga.

hello,

iti spun ca e visul oricarei femei sa se casatoreasca o data in viata, insa nimeni si nimic nu iti va oferi aceasta garantie. Viata e plina de surprize. Am vazut oameni divortati dupa 30 de ani.
Si evident, cand se ajunge la divortz, nu inseamna ca este exclusv vina barbatului. Un cuplu e format din doi oameni, si dupa parerea mea fiecare are partea lui de vina, daca se ajunge la divortz.

1905 21 iul 2010 11:48:23
Re: Divort: da sau nu?
 
Citat:
Anterior postat de slabuta (Post 251925)
Slabutelor, ce parere aveti despre divort?
Ati divorta daca nu va intelegeti cu jumatatea sau ati ramane impreuna din anumite cauze (obisnuinta, copii, etc)?
Daca am epuiza toate alternativele (discutii, incercari, schimbari de anumite comportamente), si am continua sa ne intelegem la fel de prost, as divorta fara probleme. In caz contrar, ne-am minti unul pe altul, viata ar trece pe langa noi, copiii (unde este cazul) ar simti cu siguranta tensiunea din casa...deci am face mai mult rau decat bine.

Deci, DA, as divorta. Bine, sper sa nu fie cazul :D

nathusyk 21 iul 2010 12:43:32
Re: Divort: da sau nu?
 
eu sun t de acord cu iana, fiindca in primul rind, cind eram si eu intrebata inainte despre acest subiect imereu spuneam divort, fiindca stiu ce inseamna sa traiesti intr-o familie cu probleme. dar odata ce sunt deja maritata si avem si o fetita, si un an in urma am trecut prin criza foarte grava, pot doar sa va spun ca depinde de caz si de motive, fiinca in acest caz este vorba deja si de un copil care vrei, nu vrei va fi o legatura pe viata cu celalalt, si oricine merita o a doua sansa. oricine face greseli, suntem tineri, impulsivi, deseori facem din tintar ermasr, si desigur suntem si foarte incapatinati si mindri, dar cum am citit odata undeva mindria si incapatinare nu-si au locul intr- o casnicie fericita, fiecare trebuie sa faca anumite compromisuri. dar depindee si de persoana, adica daca vrea sa schimbe ceva, sa-si accepte greseala sau nu.
deci depinde de caz.
p.s. cred ca inainte erau mai putine divorturi anume din cauza ca oamenii erau mai indulgenti.

aleka008 21 iul 2010 12:58:40
Re: Divort: da sau nu?
 
Paritii mei sunt divortati si eu ca si copil am sustinut ca trebuie sa divorteze cand erau mai tineri. Eu sunt mezina familiei si ei au facut partajul cand aveam eu 12 ani, m-am simtit usurata cand a plecat tata, nu mai suportam certurile si nici viata de "familie" pe care o aveam.
Tata a fost si este un tata extraordinar pentru mine, dar nu sot pentru mama. Am tinut o relatie stransa cu el si dupa ce a plecat si cred ca daca pleca mai devreme puteau sa-si refaca viata si aveau pe cineva alaturi acum nu ajungeau singuri la 60 de ani.
Daca si eu as ajunge in situatia lor clar as vrea ca totul sa se termine imediat, o relatie merita sansele ei dar nici sa stai cu cineva inca 10 ani din viata ta pentru nimic.

nathusyk 21 iul 2010 13:13:27
Re: Divort: da sau nu?
 
de acord, deci fiecare care este pus in situatia de a alege, trebuie sa se gindeasca si sa chibzuiasca si sa ia hotarirea care este cea mai buna pentru el. nu exista un raspuns concret si fix. este un subiect cam cu doau fete pentru mine.

Alina82 21 iul 2010 13:15:07
Re: Divort: da sau nu?
 
Si eu sunt pro divort.Bineinteles ca nu as lua aceasta decizie la prima adiere si stiu ca ar fi o hotarare greu de luat,dar uneori chiar e cea mai buna solutie.Mama avea o viata groaznica alaturi de tatal meu,certuri,betii,batai,dormit pe scari si se incapatana sa ramana alaturi de el pt mine si sora mea.Intr-o buna zi eu am fost cea care i-am spus ca trebuie sa puna punct,ca asa nu se mai poate trai.A inceput sa planga si a spus ca stia ca e unica solutie dar se gandea ca noi nu vom accepta.A divortat si akm are o viata linistita alaturi de un alt barbat.Tata din pacate nu mai este printre noi dar dupa divort a fost un tata minunat pt mine.M-a ajutat mereu atat cat a putut si cel mai important nu a uitat niciodata de mine si mi-a aratat toata dragostea lui.Concluzia...am avut si mama si tata chiar daca nu mai locuiau impreuna.

deadcountess 23 iul 2010 13:35:17
Re: Divort: da sau nu?
 
Citat:
Anterior postat de nathusyk (Post 262153)
eu sun t de acord cu iana, fiindca in primul rind, cind eram si eu intrebata inainte despre acest subiect imereu spuneam divort, fiindca stiu ce inseamna sa traiesti intr-o familie cu probleme. dar odata ce sunt deja maritata si avem si o fetita, si un an in urma am trecut prin criza foarte grava, pot doar sa va spun ca depinde de caz si de motive, fiinca in acest caz este vorba deja si de un copil care vrei, nu vrei va fi o legatura pe viata cu celalalt, si oricine merita o a doua sansa. oricine face greseli, suntem tineri, impulsivi, deseori facem din tintar ermasr, si desigur suntem si foarte incapatinati si mindri, dar cum am citit odata undeva mindria si incapatinare nu-si au locul intr- o casnicie fericita, fiecare trebuie sa faca anumite compromisuri. dar depindee si de persoana, adica daca vrea sa schimbe ceva, sa-si accepte greseala sau nu.
deci depinde de caz.
p.s. cred ca inainte erau mai putine divorturi anume din cauza ca oamenii erau mai indulgenti.
Nu cred ca erau mai putine divorturi din cauza ca oamenii erau mai indulgenti ci din cauza faptului ca era alta mentalitate, era rusinos sa divortezi, mai ales ca femeie. In plus, multe erau casnice si nu aveau nici o posibiliate de a se intretine dupa un eventual divort, si de aceea erau mai "indulgente" cu sotii betivi si violenti.

In majoritatea cazurilor e bine sa incerci sa dai o a doua sansa, dar nu s-o prelungesti la infinit daca vezi ca nu merge. Plus ca exista cazuri unde nu se mai pune problema de a doua sansa (cazurile de violenta fizica)

Suzume 24 iul 2010 09:45:41
Re: Divort: da sau nu?
 
Eu nu sunt de acord cu divortul decat in cazuri exceptionale cand incepe sa se prosteasca barbatul si bea, face scandaluri nefondate, isi bate copii, nevasta si asa mai departe.

VAmedeea 24 iul 2010 09:56:25
Re: Divort: da sau nu?
 
Citat:
Anterior postat de Suzume (Post 265770)
Eu nu sunt de acord cu divortul decat in cazuri exceptionale cand incepe sa se prosteasca barbatul si bea, face scandaluri nefondate, isi bate copii, nevasta si asa mai departe.
Si ai fi de acord sa stai langa un om care nu te mai iubeste si e nefericit? Poate el e minunat si tu il iubesti, dara daca alegerea e a lui?
Dar invers, ai prefera sa iti irosesti viata langa o persoana pt. care nu mai simti iubire, ai suferi asa in tacere si ai pastra aparentele? Ai trai in minciuna? Si ai putea fi fericita. Gandeste-te ca vb lui, atingerile lui nu te mai fac sa simti nimic, la un moment dat devine agasant cu iubirea lui. Cum faci sa nu isi dea seama. Pt ca at cand va sti ca nu il mai iubesti e ca si cum i-ai smulge inima din piept.
Nu doar in situatii extreme se divorteaza. Sunt si astfel de cazuri in care unul sau ambii isi dau seama ca ceva s-a pierdut. De obicei se incearca revenirea la starea initiala. Eu cred ca se poate face ceva doar daca la inceput a fost o mare dragoste din partea amandurora. Daca nu, atunci e timp pierdut. Partea cea mai urata e ca aceasta decizie de a te desparti se ia cel mai greu in aceasta situatie, cand practic nici un lucru grav nu umbreste casnicia si mai ales daca sunt copii. De aceea multi si renunta in a merge mai departe si aleg sa stea intr-o situatie care ii face nefericiti. Si stiu cat de greu e sa spui stop pt ca sunt casatorita si de multe ori ma gandesc si la posibilitatea asta. Nimic nu e vesnic!:(

Suzume 24 iul 2010 10:35:46
Re: Divort: da sau nu?
 
Decat sa mor singura si trista mai bine mor alaturi de un barbat care chiar daca nu ma iubeste sau nu il iubesc, ma respecta, ne intelegem de minune, ne completam. Asta cautam defapt cand vrem sa ne maritam nu? Crezi ca in toate casniciile care ating nunta de aur/argint, partenerii se iubesc la fel ca in prima zi? Nu, ramane doar un respect profund.

kore 24 iul 2010 17:26:29
Re: Divort: da sau nu?
 
Citat:
Anterior postat de Suzume (Post 265863)
Decat sa mor singura si trista mai bine mor alaturi de un barbat care chiar daca nu ma iubeste sau nu il iubesc, ma respecta, ne intelegem de minune, ne completam. Asta cautam defapt cand vrem sa ne maritam nu? Crezi ca in toate casniciile care ating nunta de aur/argint, partenerii se iubesc la fel ca in prima zi? Nu, ramane doar un respect profund.
suzu, dar daca ai avea de ex 35-40 ani si ti-ai da seama ca pur si simplu nu mai iubesti persoana de langa tine, nu mai aveti nimic in comun si ati devenit 2 straini care impart patul si cheltuielile...ai fi dispusa sa traiesti alaturi de acel om pt urmatorii 30 ani doar de frica sa nu ramai singura?

ali_lumi 18 oct 2010 11:39:25
Re: Divort: da sau nu?
 
Citat:
Anterior postat de Suzume (Post 265863)
Decat sa mor singura si trista mai bine mor alaturi de un barbat care chiar daca nu ma iubeste sau nu il iubesc, ma respecta, ne intelegem de minune, ne completam. Asta cautam defapt cand vrem sa ne maritam nu? Crezi ca in toate casniciile care ating nunta de aur/argint, partenerii se iubesc la fel ca in prima zi? Nu, ramane doar un respect profund.
Crede-ma in unele cazuri , nici respectul numai exista acolo..

Mariucuta 25 oct 2010 17:10:29
Re: Divort: da sau nu?
 
Si eu sunt de acord cu divortul in cazuri extreme.
Nu m-as lasa batuta si batjocorita de unu care i s-a nazarit lui sa faca din mine ce vrea.Eu am zis ca la prima palma pe care mi-o da am si plecat.O profesoara de psihologie ne-a zis sa nu fim naive pt ca unul care a dat o palma o va da si pe a doua...Si nu as sta langa un barbat pe care nu l-as iubi si nici el pe mine...mi se pare o risipa de timp ,de ce sa nu caut eu pe cineva care sa ma iubeasca si sa-l iubesc?

aussie_girl 25 oct 2010 19:49:18
Re: Divort: da sau nu?
 
offf fetelor..Nu mai suntem pe vremea bunicii (si nici macar atunci bunica nu avea standarde asa de ..joase) ca daca barbatul "nu bea, nu fumeaza si nu ma bate..atunci nu e de despartit..stai acolo ca asta e..e important sa nu fii singur!!"

am evoluat un pic..faptul ca "nu bea, nu fumeaza, nu ma bate!!" ar trebui sa fie asa .."by default" pentru ca..suntem femei destepte, educate si stim ce vrem ..daca totusi o femeie are ghinionul sa se indragosteasca si se casatoreste cu un "animal" care loveste, care bea..normal ca divortul e iminent.

Dar exista cazurile expuse de Ame, cazuri care sunt foarte dese, in care cei doi din cuplu dupa un numar de ani se dezvolta emotional diferit...Da..vorbim despre dezvoltare, evolutie pe plan emotional..si cand acolo nu mai exista punct de legatura..ei bine..unul incepe sa fie nefericit. Nefericirea unuia atrage si nefericirea celuilalt din pacate..si uite-asa se ajunge la situatia de despartire..

loralin 26 oct 2010 14:45:18
Re: Divort: da sau nu?
 
Sunt pro divort in cazul in care s-au epuizat toate caile de face ca relatia sa functioneze si in cazul in care sunt si copii la mijloc ideal ar fi ca raspunderea sa ramana la fel de mare pentru ei din aprtea ambilor parinti.
Provin dintr-o familie destramata si nu a fost deloc usoara viata noastra pana la divort...mama a cunoscut bataia dinainte de a ma naste eu si a avut multe nopti dormite ascunsa prin gradina sau pe la vecini cu mine in brate..;si asta a continuat vreme de 10 ani cand pur si simplu cu mintea mea de atunci am rugat-o sa faca ceva sa nu mai stam cu tata...nu cunosteam cuvantul "divort".Si a divortat insa fiecare s-a recasatorit ...mama f repede "ca sa nu rada lumea de ea" si tata dupa un an si ceva.Durerea mare a fost ca fiecare si-a pus in prim plan ambitia de a demonstra celuilalt ce persoana buna a pierdut ...si prin asta eu am cazut pe planul secund.Devenisem o minge de fotbal intre cei doi ..la mama nu ma accepta sotul ei si la tata sotia...si ei au preferat sa faca pe plac perechii si sa se debaraseze de mine."Norocul" meu a fost o matusa care avea ceva cunostinte pe la Partid si a reusit sa ma introduca la comisia de minori care mi-a permis sa stau singura in apartament si singurele persoane care mi-au trecut pragul cu vb buna au fost cele din comisiile de expertiza.Mama avea interdictie de la sotul ei sa ma viziteze,iar tata imi amintea cu fiece aniversare ca se apropie majoratul si ca trebuie sa imi castig existenta fara sa mai stau in casa aia ..ca are el nevoie de ea.Acum si eu ma aflu intr-o situatie neplacuta ..cel putin joc ultima carte cum se zice.Sotul meu ani de zile a fost alcoolic si absent din vietile noastre tocmai pentru ca se simtea f bine in lumea bahica.Acum a facut a treia dezalcoolizare si daca de data asta nu vrea sa mearga cu mine la munca sa putem creste fetele in conditiile strictului necesar...cu toata parerea de rau voi intra in randul femeilor divortate..insa copiii nu ii voi abandona niciodata !

AnDrAdAxl 30 oct 2010 13:30:54
Re: Divort: da sau nu?
 
Chiar asa:da sau nu?Eu ca o femeie casatorita si cu un copil,pot sa va spun ca desi ar trebui sa imi faca un mare rau cel de langa mine sa ma gandesc la divort,categoric as divorta...NU accept sa creasca copilul meu cum am crescut eu:cu 2 parinti care acum se iubeau acum se bateau si eu la o anumita varsta eram arbitru.Am multe sechele din cauza asta si nu vreau copila mea sa pateasca asta...Intotdeauna linistea e importanta!Sunt sigura ca i-ar place sa isi vada parintii fericiti si calmi dar pe rand,decat sa vada 2 oameni nervosi si morocanosi impreuna...Dar repet certurile mici care exista in orice cuplu nu sunt motive de divort,ci doar cand se ajunge la violenta,ai un sot alcoolic,ai un sot care sta mai mult cu prietenii decat cu voi,ai un sot care inseala sau pur si simplu:nu te mai iubeste...
Cele care trec prin astfel de situatii le doresc sa fie puternice si sa nu isi piarda speranta ca vor gasi pe cineva mai bun,iar pt mine si cela care sunt inca fericite sper sa tina cat mai mult.

VentoFreddo 30 oct 2010 13:44:36
Re: Divort: da sau nu?
 
Din cate am numarat eu sunt 13 fete pt divort, una nehotarata si 3 contra..
dar cred ca si cele 3 care sunt contra inca nu au "dat cu capu" de pragul de sus, ca sa zic asa..nu cred ca ar rezista batailor, sau maltratarilor psihice numa de dragul copiilor..caz in care copiii cand vor fi mari le vor invinui clar, pt ca sa cresti in asa ambient lasa sechele pe viata micutilor...

amy0404 29 nov 2010 23:41:41
Re: Divort: da sau nu?
 
Citat:
Anterior postat de VAmedeea (Post 265793)


Si ai fi de acord sa stai langa un om care nu te mai iubeste si e nefericit? Poate el e minunat si tu il iubesti, dara daca alegerea e a lui?
Dar invers, ai prefera sa iti irosesti viata langa o persoana pt. care nu mai simti iubire, ai suferi asa in tacere si ai pastra aparentele? Ai trai in minciuna? Si ai putea fi fericita. Gandeste-te ca vb lui, atingerile lui nu te mai fac sa simti nimic, la un moment dat devine agasant cu iubirea lui. Cum faci sa nu isi dea seama. Pt ca at cand va sti ca nu il mai iubesti e ca si cum i-ai smulge inima din piept.
Nu doar in situatii extreme se divorteaza. Sunt si astfel de cazuri in care unul sau ambii isi dau seama ca ceva s-a pierdut. De obicei se incearca revenirea la starea initiala. Eu cred ca se poate face ceva doar daca la inceput a fost o mare dragoste din partea amandurora. Daca nu, atunci e timp pierdut. Partea cea mai urata e ca aceasta decizie de a te desparti se ia cel mai greu in aceasta situatie, cand practic nici un lucru grav nu umbreste casnicia si mai ales daca sunt copii. De aceea multi si renunta in a merge mai departe si aleg sa stea intr-o situatie care ii face nefericiti. Si stiu cat de greu e sa spui stop pt ca sunt casatorita si de multe ori ma gandesc si la posibilitatea asta. Nimic nu e vesnic!:(
Te-am citat Ame pt ca sunt perfect de acord cu tine.

Nu exista nici cea mai mica urma de indoiala. Atunci cand vorbim batai, certuri in mod continuu, alcool...clar divort fara cea mai mica urma de regret. Ai mei au divortat cand aveam 10 ani din cauza acestor motive si va spun sincer ca mi-a fost mai bine fara tata, decat cu un betiv si un bataus in casa.

Insa cel mai greu este sa pui punct atunci cand este liniste. Cand esti nefericit, dar accepti, cand nefericirea devine obisnuinta, cand refuzi sa vezi realitatea si cand nu ai curajul sa pui punct.

Am invatat ca nu trebuie sa te temi de nou si ca nu trebuie sa te complaci intr-o situatie de genul asta, oricat de greu ar fi dupa. Mai bine mai devreme decat mai tarziu.

talutchen 01 dec 2010 12:59:05
Re: Divort: da sau nu?
 
Buna fetelor,este un subiect foarte interesant gasesc eu...in primul rind depinde daca sunt copii si citi, sau mai bine cu citi ramine femeia eu am mai multi daca as divorta si m-am gindit la situatia asta deja de mai multe ori nu i-as lua pe toti la mine mi s-ar parea ca-i dau lui libertate si-mi pun mie in spate mai multe corvoade oricit de mult ii iubesc pe copii..apoi intervine faza materiala, daca ai multi copii iti este foarte greu sa te organizezi si sa mai mergi si la lucru, si dintr-un salar e greu sa intreti o familie chiar daca cistigi bine, in strainatate e chiria mare asa ca...ramai mai cu nimic,in general se divorteaza cind copiii sunt mari, asa ca femeie te poti bucura de copiii tai ca de-aia i-ai facut ...dar de fapt intrebarea e gresita daca ai divorta, nu nu as divorta de ce sa divortez?daca nu ma inseala nu as divorta, nu ma intereseaza faptul in sine ca inseala ca ma simt tradata.... pur si simplu nu vreau sa am si grija bolilor sexuale pe care le-ar putea aduce acasa doar de-asta nu-mi convine sa ma insele...in rest daca eu l-as insela nu as divorta....din contra daca ar exista legea, m-as marita cu mai multi, asa vreo zece de ex... si as face concurs intre ei care ma multumeste cel mai mult, mi-as lua de ex unu din dubai , un olandez , mai multi nemti ca astia stiu sa bata si un cui drept, ca sa-mi arate casa tip-top, atunci un rus ca are mina larga, italian nu mi-as lua nu pot sa-i sufar deloc...si nici asiatici...voi ce parere aveti de ideea mea?


Ora este GMT +2. Ora este acum 19:51:47.

Powered by vBulletin Versiunea 3.8.4. Copyright ©2000-2024 Jelsoft Enterprises Limited.


SEO by vBSEO