[VAmedeea]

Si eu fac la fel din pacate!
As lua pt restul cat mai mult, cu mine mereu sunt mai zgarcita, am impresia ca dau prea multi bani cand e vb de mine.
Bine, incerc sa ma controlez. plus ca il mai am si pe Cip care, daca ar fi dupa capul lui, mi-ar cumpara tot ce e mai scump si mai bun. Il mai temperez eu.
Din pacate pe mine nu are cine sa ma ajute sa imi gasesc alt job. Si nici nu ma lasa inima sa ii las pe batranii astia. Ca ne-am atasat unii de altii. Si as vrea sa stau cu ei pana la final.
Eu acum ma gandesc la un post de casiera, sau vanzatoare. In Romania cu siguranta as fi avut alte asteptari de la mine. Dar aici... E destul de greu sa reusesti si trebuie pornit de jos, chiar din nou cu studii.
Ma bucur mult ca si la voi se aseaza lucrurile. Nu fi suparata. Timp de cumparaturi e. Si poate iesi totusi si iti iei ceva dragut, nu f. scump, pt sufletul tau. Te pup!

[jess]

Salut fetelor.
Chiar ma gandeam azi noapte daca o fi existand vreun topic despre viata in strainatate. Am cateva nopti in care adorm spre dimineata. Am obosit de tot. Am obosit sa fiu artificiala, de parca nu as avea suflet si nu as simti. Mi-e dor de plaiul meu, de familie, prieteni. Sunt si voi fi mereu o straina pentru ei. Au trecut anii crezand ca se va schimba cu timpul situatia, ca ma voi acomoda in viitorul apropiat, dar nimic nu s-a schimbat. Nu mai sunt eu, de parca as trai viata altcuiva. Nu mai vad soarele. Nu-mi pasa de mine, de cum arat, totul e fara sens. Ma gandeam ca totul tine de mine, dar nu sunt unica care se plange de neplacerile astea. Ma simt singura si mai rau ma simt atunci cand ma gandesc ca peste ani mama se va intoarce in tara si eu ce ma fac?Mi-e dor de fructele si legumele suculente, mi*e dor de ciripitul pasarilor, mi-e dor de trecutul meu. As vrea sa ma intorc in tara, insa mi-e ca nu imi voi gasi de munca dupa ce termin facultatea. Sunt indecisa, nu stiu ce decizie sa iau. N*as vrea sa-mi plang de mila peste ani. Si cand ma gandesc cat de greu mi-a fost la inceput. Cu toate astea, am realizat ca succesul profesional/scolar nu e suficient pentru a fi fericita. Mi-e dor de petrecerile noatre, de sarbatori. Spiritul de sarbatoare si aroma cozonacilor ma innebunesc. Mi-e dor de aerul curat de la tara. Mi-e dor de mine.

[jessik]

interesant topic..
dupa cum stiti.. eu locuiesc in canada de aproape 3 ani..
am venit dupa sot..mi-a fost greu si inca imi e..nu sutn aici ca sa fac bani.. si sa merg inapoi in romania,, sunt aici ca aici voi trai toata viata cred..
nu prea stiam engleza.. si nu am stat niciodata departe de familie..
noroc cu sotul.. imi e de toate..si cu el vb de toaate..
ne stim de 8 ani..
la inceput eram f entuziasmata de canada.. de viata noua.. si eram fericita ca in sfarsit am ajuns la sot.. dupa 2 ani..
era un vis din adolescenta.. mai ales cand imi pov sotul.. dar nu credeam ca o sa merg si eu..
am inceput destul de repede scoala de engleza pt imigranti.. eram fericita ca mergeam aproape zilnic.. si aveam colege din tot felul de tari.. era f interesant.. si profa era ff de treaba.. eram destul de populara..
imi placea totul in canada.. ajunsesem sa imi placa si ploile care durau si saptamani..
evident ca dorul de fam era f mare.. ne certam f des ca eu ii zicea la sot ca vreau sa merg in romania sa imi va fam..d ar el nu vroia.. pt ca e ff scump..
am inceput sa lucrez la un fast food..(cum e mec) mi-a fost ff greu cu limba , accentul,.. lucrez cu indience.. stres. si chestii diferite.. detalii care nu le stiam..
ore putine , bani putini.. sotul lucreaza la firma lu unchisu.. dar cand nu prea faceau vanzari nu isi primea salarul.. si iar certuri.. sa plece si el nu vroia ca sa nu il lase balta pe unchisu care l-a ajutat cand a emigrat aici.
de multe ori plangeam.. si ii reprosam ca ma simt ff nefericita.. ca nu am prieteni...
apoi ni s-a stricat masina veche.. am luat alta bucurie pe de o parte alte datorii pe alta parte..
lumea credea ca noi suntem f fericiti si avem bani multi.. dar numai eu stiam ce era cu adevarat..
timpul a trecut.. am facut un efort mare si am mers in romania, mai ales ca mama fusese operata la ficat si sotul s-a speriat ca poate moare si nu o mai vad..
acasa a fost ciudat.. fratii mei nu prea stateau acasa.. o vedeam pe mama bolnava..
si toate lucrurile urate si triste din romania.,. am avut si momente frumoase.. dar vacanta a fost prea scurta.. si mai ales ca nu eram cu sotul..
la servici imi merge f bine.. sefii ma apreciaza.. colegele is f dragute cu mine.. ma simt fericita cum nu am fost la alt servici vreodata.. am ore mai multe.. si castig mai bine..
cand e frumos mergem la ocean.. in tot felul de locuri frumoase..mai iesim la cafea facem pzoe frumoase.. si ne-am imprietenit cu niste romani de o la bis crestina.. am si un grup de mamici cu bebelusi.. si mai iesim la cafea..

[Sand]

Anterior postat de jess

Am obosit sa fiu artificiala, de parca nu as avea suflet si nu as simti. Mi-e dor de plaiul meu, de familie, prieteni. Sunt si voi fi mereu o straina pentru ei. Mi-e dor de mine.

Buna,

Imi pare rau ca esti asa de trista. Pot sa te intreb de ce esti artificiala in loc sa fii tu insati? Nu ai cum sa fii artificiala si sa te simiti OK. D-aia intreb. Nu ai prieteni deloc in tara unde esti acum?

Numai bine.

[jess]

Anterior postat de Sand

Buna,

Imi pare rau ca esti asa de trista. Pot sa te intreb de ce esti artificiala in loc sa fii tu insati? Nu ai cum sa fii artificiala si sa te simiti OK. D-aia intreb. Nu ai prieteni deloc in tara unde esti acum?

Numai bine.

Simt ca nu sunt eu, de parca as trai viata altcuiva. A disparut placerea aia de a incepe o noua zi cu noi forte, de parca totul e in van. Poate credeti ca exagerez si e pacat de ceea ce spun, insa timpul petrecut aici e timp fara rost.
Am prieteni, insa nu ma simt bine cu ei. Nu am pe umarul cui plange, nu sunt ceea ce aveam odata. Poate ca nu tine de tara, poate tine de mine si de cum percep lumea, de cum socializez eu cu lumea. Poate e cazul sa-mi fac mai multi prieteni si sa ma schimb

[Sand]

Anterior postat de jess

Simt ca nu sunt eu, de parca as trai viata altcuiva. A disparut placerea aia de a incepe o noua zi cu noi forte, de parca totul e in van. Poate credeti ca exagerez si e pacat de ceea ce spun, insa timpul petrecut aici e timp fara rost.
Am prieteni, insa nu ma simt bine cu ei. Nu am pe umarul cui plange, nu sunt ceea ce aveam odata. Poate ca nu tine de tara, poate tine de mine si de cum percep lumea, de cum socializez eu cu lumea. Poate e cazul sa-mi fac mai multi prieteni si sa ma schimb

Ce-ti place sa faci si ce faceai inainte si nu mai faci si acum? Fa-ti o lista si daca nu poti sa faci nimic de pe lista aia, fa-ti alta cu ce ai vrea sa faci de acum inainte, alte chestii. Cauta-ti niste hobby-uri vechi sau noi.

Timpul petrecut nu e fara rost, nu exista asa ceva. Gaseste-ti un rost, fa ceva care sa-ti si placa in timpul tau liber. Du-te la o sala, iesi intr-un parc, mergi cu bicicleta etc. Ceva sa-ti faca placere. Si fa zi de zi.

Prietenii nu tre' sa fie multi, tre' sa fie ca lumea, sa te simiti bine cu ei, intre ei. Incearca sa te descarci cuiva (poate sa fie si preot, vreo amica mai in varsta, ruda femeie matusa sau ceva) din cand in cand daca nu poti cu vreo prietena. Ar ajuta mult.