|
Relatia sot-sotie dupa venirea pe lume a unui copil
Buna seara,
Am deschis acest subiect pentru ca vreau sa aflu de la voi cum pastrati "flacara aprinsa" in casnicie dupa venirea unui copil pe lume. M-am casatorit din dragoste acum 4 ani; in decembrie 2010 am decis de comun acord sa facem un copil care are acum 6 luni. Inca de cand am ramas insarcinata relatia cu sotul meu s-a schimbat foarte mult; am simtit ca se rupe ceva intre noi! El este acelasi om tandru, respectuos si iubitor ca inainte insa eu simt ca il indepartez foarte mult de mine. Uneori nu-mi pot explica nici eu gesturile pe care le fac! Imi dau seama ca il cert din orice, nu-mi place nimic din ceea ce face, am impresia ca e tot timpul plecat..eu il trimit eu il cert ca nu-i acasa...ii fac observatie din nimic..ba ca nu se joaca cu copilul, ba ca se joaca prea mult. In seara asta mi-am dat seama ca am o problema si ca m-am transformat intr-o terorista pt el! Nu-mi doresc nici sa fac dragoste cu el nimic..m-am transformat intr-o stana de piatra..si nu-mi explic de ce. In seara asta amandoi am ajuns la concluzia ca ne-am transformat in colegi de apartament. Ciudat pt ca noi am avut o poveste de dragoste extrem de frumoasa, el este barbatul pe care l-am visat mereu! Initial am zis ca e depresia postnatala si am tot asteptat sa treaca...mie mi-au trecut starile depresive de dupa nastere 100%...dar nu reusesc deloc sa-mi schimb atitudinea fata de el. Ma intrebam in seara asta daca il mai iubesc pe omul asta sau nu.... Cum a decurs relatia voatra cu sotul dupa venirea pe lume a unui bebelus? |
Re: Relatia sot-sotie dupa venirea pe lume a unui copil
Am citit povestea ta si sper sa nu te superi daca o sa imi spun si eu parerea. Nu sunt maritata si e clar ca nu am nici copii,decat un frate care e ca si baiatul meu pentru mine.
Poate ca e de inteles ca dupa venirea pe lume a unui copil, in special mama e mai grijulie cu raza ei de soare decat cu sotul, iar grija asta ca sa fie totul bine o epuizeaza. Poate ca asa e si la tine. Dar pe langa bebe, care trebuie sa fie o bucurie in familia voastra si care trebuie sa va uneasca si mai mult, ar trebui sa iti faci timp si pentru tine si implicit pentru sotul tau. Sunteti tineri si relatiile intime nu trebuie sa dispara inca de pe acum, iar el ca barbat are nevoie de o sotie tandra si iubitoare, nu de o pisaloaga. Chiar tu ai spus ca il certi fara motiv si parca nu te mai atrage. Incearca sa pui cap la cap lucrurile si sa iti dai seama ce s-a schimbat in relatia vostra de nu mai poti fii la fel ca inainte. Poate ca e doar o perioada si ar fii pacat sa se destrame o legatura ce s-a format din iubire! Ai grija de tine si de bebe si incearca sa rezolvi lucrurile cu sotul. Si vreau sa iti mai spun inca ceva... Un tata mai bun pentru copilul tau nu vei gasi. Eu am crescut fara tata si pe la 6 ani mama s-a gandit sa-si refaca viata si vreau sa iti spun ca eu nu l-am vazut niciodata ca pe un tata.. Si sa stii ca e tare greu pentru un copil sa creasca asa. Sa nu crezi ca eu iti spun acum sa te sacrifici si sa ramai langa un om cu care nu te mai intelegi doar pentru copil, dar iti spun doar sa incerci sa readuci starea de bine in familia ta pentru ca asa o sa va fie bine voua si numai voua! Inca odata imi cer scuze si sper sa nu te superi ca mi-am spus parerea. Te pup si multa fericire iti doresc! |
Re: Relatia sot-sotie dupa venirea pe lume a unui copil
In unele cazuri se intampla ca femeia sa ramana cu o depresie in urma nasterii, care poate dura luni chiar ani. Poate ca nu este cazul tau, dar probabil ca nu ar fi o idee proasta sa incerci sa vorbesti cu un psiholog.
|
Re: Relatia sot-sotie dupa venirea pe lume a unui copil
Citat:
In mod normal ar trebui sa va duceti la psihoterapeut amandoi de mana si sa faceti cateva sedinte impreuna - in doi, adica 3 cu terapeutul. Poate sa va salveze casnicia mai mult ca sigur. Psihoterapeutul se concentreaza la inceput in fiecare sedinta sa va faca sa vorbiti despre relatia voastra de la inceput, cum v-ati cunoscut, ce ti-a placut tie la el, ce i-a placut lui la tine etc. Un psihoterapeut bun se concentreaza pe chestiile pozitive in primele sedinte ca sa va faca sa va readuceti aminte de flacara iubirii ca sa zic asa...la care poate nici nu va mai ganditi. O sa va puna probabil sa vorbiti despre chestiile astea in cele mai mici detalii nu neaparat ca sa auda el (psihoterapeutul) detaliile ci ca sa auda pertenerul ceva ce nu a mai auzit demult, adica dragostea din vocea persoanei dincuplu. Abia dupa un timp terapeutul incepe sa faca treptat loc si spre subiecte mai prozaice, de genul casnicia asa cum e ea azi, cu bigudiuri si papuci, unde e copilul in relatie, de ce lipseste amorul/sexul sau e prea rar etc. Exista psihoterapeuti specializati fix pe consiliere familiala. Daca nu va da mana sa platiti asa ceva, puteti sa faceti eforturi separat si impreuna (mai ales tu) sa va reamintiti de vremurile de la inceput ale relatiei voastre. Tre' sa faci un fel de exercitiu si sa scrii pe o foaie spre exemplu calitatile sotului tau si sa te concentrezi pe ele si nu pe defecte cand intra pe usa. Daca v-ati iubit odata, exista sanse mari sa va iubiti si in continuare, indiferent de obstacolele care au aparut intre timp. >:D< |
Re: Relatia sot-sotie dupa venirea pe lume a unui copil
Multumesc pt incurajari si sustineri!!
Oricum deja am inceput sa vorbim mai multe despre relatia noastra si se pare ca situatia e mai ok...Incerc sa-mi controlez mai mult gesturile! Sa ajut un pic afectivul cu rationalul! |
Re: Relatia sot-sotie dupa venirea pe lume a unui copil
Buna,Alina
Era o intrebare la radio Erevan: "Sotia mea a nascut, cand isi va reveni? R: Cand va fi copilul la facultate.";) Acum, sincer vorbind, eu imi dau cu parerea de pe partea cealalta a baricadei. Decat sa lasi situatia sa degenereze si sa se ajunga la lucruri pe care toata lumea le regreta cand e deja prea tarziu, e mai bine sa faceti ceva. Cel mai eficient e ceea ce spunea Sand si Deadcountess, cand masina mea nu mai merge, de obicei o duc la mecanic. Iar daca considerati ca va descurcati si prin puteri proprii, uite cateva titluri care sigur ajuta: John Gray - "Barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus", asta e baza, si tot de acelasi autor - "Marte si Venus se ciocnesc", "Marte si Venus o iau de la inceput", plus ca mai are si altele. Iar ca latura mai distractiva, Allan si Barbara Peasse - "De ce barbatii se uita la meci si femeile se uita in oglinda" Sper ca nu te-a deranjat interventia mea, spor la citit si sa aveti o relatie fericita, o meritati si voi si copilul vostru.>:D< PS. Daca ti-au placut cartile, nu-l bate si pe sot la cap sa le citeasca neaparat, toata genetica si educatia lui masculina se vor revolta daca simte ca incearca altcineva sa-i rezolve problemele, lasa-le doar la indemana...toaleta ar fi o locatie buna.;) |
Re: Relatia sot-sotie dupa venirea pe lume a unui copil
chiar daca nu am copii, si eu mai am certuri cu sotul..
eu am gura mare, si acnd greseste cu ceva il fac cu ou si cu otet, i-am zis de multe ori sa nu ma bage in seama, ca ma calmez eu.. el prima data rade de mine, apoi riposteaza, si se supara.. si eu mai atre ma enervez ca el se supara.. dar imi place ca incearca s ama impace sa, ma faca sa rad, si sa ne impacam repede, si imi trece de multe ori pt orice fleac se supara, sis e inchide in el,, sau e sup ca nu ii dau atentie, cand ma vede pe site moare e gelos pana si pe porcii meid e guinea, ca tot ii iubesc atata. noi inatai ne certam, apoi vb serios, si en dam seama ca ce prosti am fost. am citi prima carte in spaniola ca mi-a dat-o o fata, dar am mai inteles cateceva, e f interesant, cat de diferiti is barbatii de femei si in gandire si in toate, si ca de fapt orice lucru este vazut cu totul altfel din partea lui decat a ei,... totul e sa comunicati..si da barbatii au nevoie de iubire fizica si psihica, poate mai mult psihologic. |
Re: Relatia sot-sotie dupa venirea pe lume a unui copil
Citat:
Acum pe bune, femeia poate sa nu ramana cu depresie de pe urma nasterii, ci sa fie epuizata si "sleep deprived", ceea ce se intampla cu 80% dintre mamele care isi cresc copii fara ajutorul bunicii sau al unei "filipineze". Asta chiar e una dintre situatiile in care e greu sa te imaginezi daca n-ai trait-o. E greu de descris in cuvinte cum te simti cand vreme de x luni "suna alarma" cand ai apucat sa pui capul pe perna, cand toata ziua nu stii decat ca plodul trebuie sa ragaie, ca infacolul e mai eficient decat espumisanul, ca a facut sau n-a facut kk, ca a baut 300 ml de lapte sau 800... cand trebuie sa speli zilnic tone de haine, sa strangi iaurt din locuri unde nu-ti imaginai ca incape, sa bagi termometre rectal la o creatura care se zbate si sa tragi muci cu aspiratorul in aceleasi conditii, cand ai doar 2 maini sii ti-ar trebui vreo 4... Scuze pentru descrierea non-idilica a vietii cu un bebelus, majoritatea mamelor se jeneaza sa vorbeasca despre astea, li se pare ca trebuie sa para roz si senine in exterior, dar asta e adevarul dur despre a fi mama de sugar sau copil mic. Desi imi iubesc copilul mai mult ca pe mine insami si imi tremura sufletul la gandul ca i s-ar putea intampla ceva, nu ma tem sa spun adevarul. Nu cred ca e vorba de depresie postnatala daca nu mai am chef sa ii fac masaj la ceafa lui ta-so cand vine acasa, dupa 12 ore in care copilul m-a rupt de spate, am dat cu mopul de 25 de ori, am spalat 3 masini si am gatit 3 randuri de mancare. Sigur, exista si copii minune care dorm mult, se joaca singuri si se uita la tv cate 4 ore in sir, timp in care mamica face bai cu spuma. Dar sunt raritati. In primele luni de viata ale copilului erau zile in sir in care, cand adormea in sfarsit si eu terminam treaba, nu mai aveam energia nici sa fac dus. Cadeam secerata... That's it. Scuze, Alina, nu am solutii. Intre o cina romantica la lumina lumanarilor cu barbatu-miu si un somn bun l-as alege in 10 din 10 situatii pe al doilea. :-?? Vestea buna e ca lucrurile astea se schimba dupa 2 ani, cand femeia iese din mediul asta, cand copilul merge la gradinita, devine mai cooperant, te intelegi cu el etc... Gata, am aberat dstul pe aici, merg la culcare ( da, acum s-a indurat sa adoarma. De ce asa tarziu, intrebati-l pe el :))) |
Re: Relatia sot-sotie dupa venirea pe lume a unui copil
Citat:
|
Re: Relatia sot-sotie dupa venirea pe lume a unui copil
Stii ce se intampla? Eu, inainte de a naste, le judecam foarte usor pe prietenele si cumnatele mele care dupa nastere nu mai erau la fel de cochete, care nu se mai purtau cu sotii ca niste pasarele ciripitoare, care nu mai aveau chef de sex etc, le consideram blazate si delasatoare etc... Dupa aia... am simtit ca, vorba aia, "mi-a rupt Dumnezeu o mana si m-a batut la c>> cu ea". 8-| Mi-am jurat ca in viata mea nu mai judec pe nimeni.
Ca n-am povestit de relatia mea cu barbatul: e "in grafic". Adica seara cadem epuizati si in weekend ne certam in mod regulat. :)) Sigur ca nu mai e ca inainte cand eram doar unul pentru celalalt, nu are cum sa fie, dar nu simt ca el e "gelos pe copil", mi s-ar parea absurd si imatur sa ceara mai multa atentie decat ii ofer acum, nu s-a pus problema asa. In general ne certam pe teme mult mai banale "Cine a stat mai mult de fundul copilului azi" , "Cine ar trebui sa iasa cu el in parc diseara", "De ce il lasi sa-mi devasteze casa cand e cu tine, nu te gandesti ca am mai strans-o de 3 ori azi?" si tot asa :)) Stim amandoi ca o sa treaca si e chestiune de timp pana se aseaza lucrurile, eu al doilea copil nu-l mai fac, deci avem rabdare sa treaca. De fapt, nu prea avem timp sa ne gandim.... ;) |
| Ora este GMT +2. Ora este acum 21:53:50. |
Powered by vBulletin Versiunea 3.8.4.
Copyright ©2000-2024 Jelsoft Enterprises Limited.