Re: Relatie dificila cu mama
 

Re: Relatie dificila cu mama
 

Daca esti siguta ca asa este atunci probabil ca nu ar trebui sa-ti pese.Fa-te ca n-o auzi, ai 17 ani imediat mergi la facultate, n-o sa mai stai cu ea, deci vei putea sa-ti vezi de viata ta.

Re: Relatie dificila cu mama
 

buna,
sa stii ca si eu am fost cam in aceeasi situatie ca si tine, mama a fost o persoana dura cu mine, imi spunea tot timpul ca nu sunt buna de nimic, ma certa , ma desconsidera, nu imi acorda incredere , niciodata nu ma lauda in fata altora, din contra dar lucrurile s-au schimbat atunci cand am devenit pe picioarele mele, cand am terminat facultatea si am avut un job bun. Am avut o discutie cu ea la momentul in care am devenit mama si am inteles sentimentul, am intrebat-o direct ``oare si tu m-ai iubit la fel de mult cat o iubesc eu pe fetitza mea?`` si atunci ea mi -a raspuns ca s-a comportat urat cu mine ca sa ma ambitioneze pentru ca altfel nu as fi ce sunt azi. Si o inteleg, are dreptate in felul ei , a trait in alte vremuri , asa intelege ea educatia, nu stie mai mult decat atat, poate are si alte probleme de care tu nu stii , si eu o iau asa cum e ea! Asta pentru ca indiferent ce s-ar intampla ai o singura mama si nu o poti schimba. Si eu ii multumesc pentru ca, chiar daca nu a facut nimic pentru mine ea mi a dat viata, si datorita ei pot sa ma bucur de aerul pe care il respir.
Bafta multa, fa tot ce poti ca sa ai un viitor bun si daca vrei o parere: chiar daca te pasioneaza Academia, fugi cat poti catre alt domeniu, pentru ca am prieten in Politia Romana care dupa 27 ani de munca, Comandant fiind, are salariul 20 milioane, in conditiile in care a avut 60 mil inainte de asa zisa criza. Aspira catre ceva mai mult caci esti un copil minunat. Spor in toate!

Re: Relatie dificila cu mama
 

totusi, esti sigura ca asta e mama ta, naturala? scuza intrebarea, dar e prea de tot... pare ca e geloasa pe tine. mama mea m-a impulsinat, insa nu mi-a facut mizerii din astea. si tatal tau stie cum se poarta ea cu tine? si el cum se comporta cu tine? si cu ea? si in legatura ca facultatea, mergi in londra. nu te tine nimik aici (daca tatal tau e plecat, prieteni iti faci si acolo). ai o mie de oportunitati acolo fata de 0 aici si nu vei regreta. e o cu totul alta viata. poti sa faci si acolo ce te pasioneaza. vedeam pe protv, la romania te iubesc, un reportaj din anglia, intr-un orasel nu mai stiu cum se cheama, studenti care fac facultate de criminalistica si fac niste chestii de zici ca-i CSI. si ei spuneau ca nu pot face asta nicaieri in romania, nu este asa specializare, doar in academie, dar si acolo nu au dotarea necesara, invata doar teoria. si ei acolo faceau asta fara sa fi facut academia de politie. era facultate de sine statatoare. emisiunea a fost saptamana asta intr-o zi la pranz. cred ca era reluarea de duminica. cauta pe net inregistrarea si vezi mai multe. acum unde poti face asa ceva in romania si cu instrumentele si tehnologia lor? numai la asta daca te gandesti... plus alte si alte chestii

Re: Relatie dificila cu mama
 

E mama mea naturala...sigur...tati nu prea stie ce se intampla...el e tot timpul placut...noi avem o firma si detinem mai multe camioane si tati e si patron dar si lucra ca si sofer pe unul dintre ele...el e foarte mult timp plecat,de cand sunt mica sunt obisnuita ca el sa vina numai rar acasa...el se comporta foarte bine atat cu mine cat si cu mama mea...in legatura cu facultatea,stiu ce oportunitati imi ofera londra dar nu e ceea ce vreau,am trimis dosarul acolo doar ca sa vad ce se intampla,sincer nu m-am asteptat sa imi ofere o bursa asa devreme...mai ales ca mai am un an pana termin liceul...insa,de mica mi-am dorit academie...vreau sa intru si sa merg pe profilul drept...in fine,am un plan pe 10 ani si vreau sa il urmez...londra o sa fie tot timpul a 2-a varianta...

Re: Relatie dificila cu mama
 

Inteleg perfect prin ce treci, sigur nu e si mama mea?:D
Am o mama care la fel a facut, m-a jignit de cand ma stiu, iar eu ani la rand am incercat sa le fac parintilor pe plac, sa-i fac sa ma iubeasca, sa le arat ca sunt cea mai buna. De aceea am fost cea mai tocilara din scoala, cea mai cuminte, am facut totul asa cum au vrut ei si tot am fost "proasta", "urata", "*******", "grasa" - desi aveam 49 de kilograme.
Plus ca de la vreo 12 ani mi-au scos ochii pentru fiecare felie de paine mancata, asa ca la 14 ani m-am apucat de maturat scari - era singurul lucru pe care am crezut ca il pot face ca sa castig bani in casa - desi tata avea un salariu foarte bun. Iar la primul salariu, mi-au luat banii, i.au cheltuit pe tigari, tata pe bautura si mi-au tras si o mama de bataie sora cu moartea ca "i-am facut de ras". Iarna ma trezeam la trei dimineata, ca sa merg la scoala si cand era ziua de spalat scara, nu aveam mop, ca zicea mama ca trebuie sa sufar, sa stiu ce e aia munca, si imi crapau mainile pana la sange cand strangeam pumnul. Asta ar fi numai o chestie mica din ce s-a intamplat.
Ma gandeam ca justificarea ar fi ca de la 3 luni la 5 ani mama m-a parasit si m-a lasat cu bunicii din partea tatalui, mai ales ca intotdeauna le.a preferat pe surorile mai mici si orice as fi facut, niciodata nu era nimic bun.
Am ajuns astfel un adult plin de complexe, cu incredere zero, care credea ca nu valoreaza nici cat o ceapa degerata, si am facut numai greseli din cauza lipsei de respect... nu vreau sa vorbesc despre ele, ca sunt prea dureroase.
Ideea este ca nu trebuie s-o bagi in seama, esti tanara, tu acum trebuie sa te formezi pentru viata. Nu o lasa sa-ti strice anii tai cei mai frumosi, pentru ca ea, ca si parintii mei, face asta din frustrare, din frustrarea de a nu fi putut sa-si construiasca viata asa cum a vrut, din frustrarea de a nu fi facut alegerile potrivite la timp. Esti tanara, esti frumoasa, ai viata inainte, nu permite unui om plin de ranchiuna si frustrari personale, chiar daca e mama ta, sa te schilodeasca sufleteste.
Eu am invatat, dupa ani, sa-i accept asa cum sunt si sa inteleg ca mai buni de atat nu vor putea fi, ba s-au inrait si mai tare acum, la batranete. Dar nu mai sunt suparata pe ei si nu ii mai urasc pentru deciziile proaste pe care in anumite momente am considerat ca le-am luat din vina lor. Am invatat ca eu sunt responsabila pentru deciziile din viata mea si trebuie sa mi le asum, si daca au fost gresite, e bine sa invat din ele, sa nu le mai fac.
Imi doresc din tot sufletul sa va intelegeti la un moment dat. Eu, una, am incercat si nu s-a putut, dar ii multumesc lui Dumnezeu ca acum nu ii mai urasc ori dispretuiesc. Nici macar nu-i mai iubesc, chiar daca sunt parintii mei. Imi este mila de ei ca nu au stiut sa-si traiasca viata frumos si daca vor avea nevoie de mine la greu, ii ajut, ca sunt fiica lor si am obligatia morala ca m-au adus pe lume.
Dar pana atunci, relatia dintre noi este ca inexistenta.
Te pup, draga mea, te imbratisez cu drag si fii tare! Repet, NIMENI pe lumea aceasta nu are voie să-ţi fure visele, planurile si energia, indiferent cine ar fi.