forum.slabute.ro

forum.slabute.ro (http://forum.slabute.ro/)
-   Dieta, Sportul si Sarcina (http://forum.slabute.ro/dieta-sportul-sarcina/)
-   -   Nasterea - Cum am nascut... (http://forum.slabute.ro/dieta-sportul-sarcina/nasterea-cum-nascut-3695.html)

ianna 01 mai 2010 20:58:40

Nasterea - Cum am nascut...
 
Stiu ca mai este un subiect aici http://forum.slabute.ro/dieta-sportu...ania-2384.html dar se discuta mai mult de problemele din spitale...eu vreau sa va zic mai mult prin ce trece o femeie cand naste:D

Repet ...bucuria unui copil este incomparabila si indem toate femeile sa aiba cel putin un copil;)(nascut sau adoptat). Abia cand veti avea un copil veti simti cu adevarat ca viata are un rost si ca lasati ceva frumos in urma...:x

Povestea mea

Dupa o sarcina cu peripetii si stand peste termen o saptamana, doctorul meu a decis ca e timpul sa-mi cunosc copilul;;). Am optat pentru o nastere normala (vaginala), pentru ca am dus sarcina foarte foarte jos...am crezut in povestile lumii ca cine are solduri mari naste usor, am vrut ca, copilul meu sa faca trecerea relativ usor si normal in lume... nu zmuls din mine sa aiba soc (am citit mult pe tema asta pana sa fac alegerea).

Pe data de 24 februarie 2009, la prima ora am intrat in spital cu emotii si teama. Mi s-au administrat mai multe seruri - printre care si cel care induce nasterea. Pe burtica mi s-au pus 2 curele - de monitorizare bebe si pe mine...foarte incomode ca daca ma miscam...pierdeau pulsul inimii lui Edy si se impacientau asistentele care dadeau buzna in salon sa mi le repuna cum trebuie:)). Am uitat sa mentionez ca intrasem in spital deja cu contractii usoare...le simteam ca pe niste lovituri de-ale copilului...parca se foia si nu-si gasea locul.

La ora 12 si ceva ... o tanti doctor m-a consultat (doctorul meu nu intrase inca de garda) si a ajuns la concluzia ca bebe e destul de jos si e cazul sa rupem apa...fiind deja dilatata 4cm. Cu o ustensila ca o andrea a tras de membrana si a rupt-o. Nu vreau sa va zic ce durere este! Cine a facut papanicolau si a simtit durere cand a fost ciupita...inchipuiti-va de 10 ori mai mare durerea. Ce e bine e ca nu dureaza mult:)) Maxim cateva secunde... dupa care .... senzatia e ca faceti pe voi.

2 asistente au venit apoi ca sa-mi puna ...o sonda pentru a drena urina. Treaba haioasa oarecum e ca una era instagiatura si m-a intrebat daca poate "sa-si formeze mana pe mine"...eu finutza si dragutza cum sunt...zic "da ", pana la urma tre sa invete si ea pe cineva.... dar pana la urma am injurat-o:)) Ca ma tot ciupea si scormonea:))si ma durea rau ! acum eu sunt si cam rea de durere.....Bun...au pus-o si pe asta ... deci acum eram clar pusa la pat...nu ma mai puteam misca si nu mai aveam voie.... unde naiba sa ma foiesc cu furtunu in mine:)) Problema si mai dureroasa e ca incepusera rau contractiile...aveam contractii cam la 5 min departare si imi venea sa ma sui pe pereti....sa-mi smulg burta efectiv ! Le simtzeam in valuri valuri...ba puternice rau....ba mai usoare....ba parca facea tumbe copilul in mine deranjand toate organele ...ba parca se apuca de organele mele si tragea...ba parca dadea cu pumnii facand o presiune imensa in mine... vorbim metaforic acum, dar ca sa intelegeti durerea:((

Am urlat sa mi se dea epiduralul...desi mi-era o temaaaaaa... 15-30 minute i-a luat anestezistului sa vina (era la alta pacienta)...dar alea cateva minute parca au durat o vesnicie... cred ca bazaiam asistentele din 3 in 3 minute:)) "mai vine ala sau ce face?":)) Buuun. Si vine anestezistul... imi face instructajul de rigoare....ma pune sa semnez... deja tremuram toata de durere...abia am semnat....si isi aduce tava cu "unelte"... Cand am vazut ditamai acul sa lesin nu altceva... incepusem sa-l intreb daca nu merge si cu un ac mai mic:)) daca nu merge sa-mi faca in poponeatza:))trasnpiram toata de groaza dar in acelasi timp vroiam sa nu mai simt nimic. E dureroasa epidurala? DAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA si mai rau e ca NU AI VOIE SA TE MISTI cat respectivu baga acu...monteaza siringa... baga serul...scoate acul.... un calvar !si o durere simtita pana la ultimul nerv din picioare si cap DAR la nici jumatate de ora eu deja pluteam ! Asa de bine ma simteam ...de parca nici nu trebuia sa nasc:)) Nu mai simteam nici o contractie...nada ... nimic...chiar imi amorteau picioarele si o rugam pe mama si pe barbata-miu sa-mi faca masaj ca sa le mai simt ca sunt acolo:))

Pana la ora 5 sau 6...cam asa...totul a fost superb...dupa care booom iar incep sa simt usor usor si din ce in ce mai tare contractiile. Ce dumnezeului...ma gandesc eu ... gata cu anestezia deja? si copilul? Tot in mine!Hopppaaa cheama iar doctorul sa mai faca ceva... Ce sa mai faca?Ca au inceput aparatele sa beep-aie rau si eu nu stiam de ce. Dupa ce m-am trezit cu o trupa de doctori in salon mi s-a mai dat 2 injectii in bratz sus...cica aveam tensiunea foarte joasa ...8 cu 6 ...9 cu 4 ... serios? ma intrebau daca sunt ametita...daca pot respira? ...si eu urlam de durere ... nu simteam nimic decat durerea contractiilor:)) Mi s-a pus si o masca de oxigen ... ca naiba ...nici nu mai puteam vorbi acum...deja regretam ca am vrut nastere normala !

La 8, in sfarsit! soseste doctorul meu care imi explica inca o data ca datorita scaderii mari de tensiune nu imi mai pot administra calmante si ca e cazul sa ne apucam de momentul mult asteptat. Urmeaza vreo 30 minute in care toti si-au pregatit ce trebuie ...si apoi treci la impins.... Ce sa imping? Copilul! Normal! Eu impingeam si el nimic:)) Si uite asa timp pana la 10.30 ...trageam aer in piept numarand pana la 10 si apoi il dadeam afara impingand cica copilul :)) heheheee ce rad eu acum...dar atunci cred ca i-am luat pe toti la puricat injurand si bombanind cand in romana cand in engleza:))...din pacate stiu sa injur si in engleza:))

Citisem povesti cum ca daca stai nu stiu cum sau impingi nu stiu cum ..iese copilul mai repede. Aiureli !:(( Fi-miu nu vroia sa iasa de nici o culoare...si pe toata perioada asta durerea ma terminase... gatu mi se uscase... nu aveam voie sa beau apa...iar de mancare ..nici vorba! fiind lihnita de foame ca nu mancasem de la pranz ziua din urma...de teama ca deh...aici nu se face clisma. Daaa pe cine crezi ca a mai interesat?? :)) Asta a ost singurul lucru la care m-am gandit atunci! Cand doctorul a zis ca e cazul de forcesp, ca incepusem sa plang si sa zic ca eu nu mai vreau sa nasc si pastrez copilul in burta:)) deliram deja de durere si estenuare!, am zis sa mai incerc inca o data.... sau de mai multe ori:)). La un moment dat ..doctorul m-a intrebat daca vreau sa-i simt capul copilului...si ca are parul negru!sau daca vreau o oglinda ? Excuse me???? Pai mie de asta imi ardea??? Ma simteam deja un alien :)) d`apoi sa mai si vad "cum iese"...no way! Vroiam sa scap o data ! Ma injuram singura ca am vrut copil ...ca trebuia sa infiez ... ca trebuia cezariana (desi nu prea aveam optiunea asta suferind de inima si cu efecte adverse la anestezice).

Intr-un final ...la ora 10.30 seara ...am nascut ! ... ce probleme a avut Edy...discutam in alt subiect...ca saracu a cam suferit dupa o asa nastere. Cand iese mogaldeatza veti simti o usurare superbaaaaaa! toate durerile va lasa ...parca cineva pune mana pe voi si ia cu mana tot ce va doare. Este nu doar o usurare dar si un sentiment aparte...greu de explicat...care nu poate fi simtit decat printr-o nastere normala! Atunci ...in secundele alea ...va simtiti un mic Dumnezeu.

Ceea ce a urmat dupa copil a fost si mai "nasol". N-am fost taiata ...ca m-am dilatat cat a trebuit...copilul nefiind foarte mare ...insa ptr ca a fost intepenit un pic intre oase ...m-a cam rupt intern...si a fost nevoie de cateva copci ...plus scoaterea placentei.... si pe cat de superb e sentimentul scoaterii copilului...pe atat de scarbos si dureros e scoaterea placentei.

Cand vi se da copilul in brate... uitati tot ! Din secunda aia nu va mai intereseaza cat v-a durut ...ce v-a durut...unde v-a durut ! Momentul cand va intalniti...va priviti in ochi...va studiati... este unic ! Si cine are posibilitatea sa filmeze...sa o faca ! (Nu nasterea ci intalnirea:D)Tin minte ca m-am uitat daca are toate degetele la maini si la picioare:)) ma chinuiam sa inteleg cu cine seamana... eram topita efectiv... nu-mi venea sa cred ca am copil...ca e copilul meu... ca sunt mamica !


Uffff ..am scris destul!poate prea mult chiar:)) dar sunt convinsa ca viitoarele mamici vor citi tot. Nu va speriati si sa va ganditi mereu ca orice efort si orice durere a nasterii nu duce decat la ceva sublim ! o mogaldeatza ! copilul vostru!

la voi cum a fost nasterea?

VAmedeea 02 mai 2010 10:29:11

Re: Nasterea - Cum am nascut...
 
Ianna, m-ai impresionat cu ce ai scris. Mi-au dat si lacrimile. Nu am trait inca aceasta experienta, sper sa aj si eu la acel moment. Oricum, f. frumos. Eu de acum vreo doi-trei ani m-am documentat despre nasteri, m-am uitat la emisiuni la televizor sau pe net, nasteri, etc. Cam stiu in mare la ce m-as putea astepta. Dar pana nu treci printr-o nastere, degeaba citesti sau vezi. Felicitari pt. curajul de a aduce pe lume un copil si multumesc pt subiectele frumoase pe care le deschizi!>:D<

alexa.stan 02 mai 2010 10:49:52

Re: Nasterea - Cum am nascut...
 
Eu am inceput sa plang, pt cuvintele din final. abea astept sa vina si momentul meu, indiferent cat de greu va fi o sa merite cu siguranta. Dar am renuntat la ideea de a avea gemeni, sau tripleti, nu cred ca in astfel de cazuri mai poti naste normal.
Prin ianuarie 2010, vin sa va spun si eu povestea mea.

ianna 02 mai 2010 13:08:46

Re: Nasterea - Cum am nascut...
 
Citat:

Anterior postat de VAmedeea (Post 172664)
Ianna, m-ai impresionat cu ce ai scris. Mi-au dat si lacrimile. Nu am trait inca aceasta experienta, sper sa aj si eu la acel moment. Oricum, f. frumos. Eu de acum vreo doi-trei ani m-am documentat despre nasteri, m-am uitat la emisiuni la televizor sau pe net, nasteri, etc. Cam stiu in mare la ce m-as putea astepta. Dar pana nu treci printr-o nastere, degeaba citesti sau vezi. Felicitari pt. curajul de a aduce pe lume un copil si multumesc pt subiectele frumoase pe care le deschizi!>:D<


o sa-l traiesti ! nu mai fii pesimista:D

Citat:

Anterior postat de alexa.stan (Post 172676)
Eu am inceput sa plang, pt cuvintele din final. abea astept sa vina si momentul meu, indiferent cat de greu va fi o sa merite cu siguranta. Dar am renuntat la ideea de a avea gemeni, sau tripleti, nu cred ca in astfel de cazuri mai poti naste normal.
Prin ianuarie 2010, vin sa va spun si eu povestea mea.

merita Alexa, merita! Acum privind in urma... chiar daca durerile au fost imense si ingrozitoare, totusi este o experienta unica. Era o vorba "cine nu trece prin durerile facerii, habar nu are ce este durere"- asa este ! O data ce treci prin durerile nasterii nici o durere nu te va mai speria ...;)

alexa.stan 02 mai 2010 16:36:53

Re: Nasterea - Cum am nascut...
 
Citat:

Anterior postat de ianna (Post 172779)
o sa-l traiesti ! nu mai fii pesimista:D



merita Alexa, merita! Acum privind in urma... chiar daca durerile au fost imense si ingrozitoare, totusi este o experienta unica. Era o vorba "cine nu trece prin durerile facerii, habar nu are ce este durere"- asa este ! O data ce treci prin durerile nasterii nici o durere nu te va mai speria ...;)


Ai mare dreptate.

Eu abea astept sa ajung la momentul ala. Dar parca nu mai trece timpul, parca s-a oprit in loc, cred ca ar tregui sa profit de asta nu??? Dar totusi, vreau sa-mi in mai repede copilul in brate, sa fiu eu sigura ca este cu mine.

VAmedeea 02 mai 2010 17:07:00

Re: Nasterea - Cum am nascut...
 
Citat:

Anterior postat de ianna (Post 172779)
o sa-l traiesti ! nu mai fii pesimista:D

Eu nu sunt o persoana pesimista, din contra. Numai ca la mine analizele vorbesc. Si din pacate ele nu imi dau cine stie ce sperante. Si fac tratament de aproape 2 ani. Acum cand aj in tara ma internez din nou sa vad cum mai stau. E bine doar ca de aproape 8 luni nu s-a mai agravat deloc problema mea, a inceput chiar un pic sa se imbunatateasca, dar merge atat de greu. In ritmul asta trebuie sa astept cativa ani sa aj rinichii pe valori normale, dar restul cine stie cand....
Din pacate eu sunt cat de optimista pot, dar nu ma pot minti singura si in nici un caz nu imi pot face planuri. Pt ca daca nu se implinesc raman cu amaraciunea. Si asta nu imi place. Voi gasi eu solutii daca in 5 ani nu apar sperante si pt mine, eventual voi adopta. Poate pana at o sa imi permit mai multe si din pdv financiar. Cine stie?
Eu sper din tot sufletul sa fie bine si sa aj la mentinere (cu boala) cat mai repede.
Celellalte mamici pe unde or fi?
Tare im i place sa ascult povesti de genul, parca imi dau aripi. Te pup Ianna si felicitari tinerei viitoare mamici. Ii doresc sanatate atat ei cat si copilului ei. Si sa dea Djumnezeu sa fie baiat, asa cum isi doreste!>:D<

alexa.stan 02 mai 2010 18:18:00

Re: Nasterea - Cum am nascut...
 
Citat:

Anterior postat de VAmedeea (Post 172925)

Eu nu sunt o persoana pesimista, din contra. Numai ca la mine analizele vorbesc. Si din pacate ele nu imi dau cine stie ce sperante. Si fac tratament de aproape 2 ani. Acum cand aj in tara ma internez din nou sa vad cum mai stau. E bine doar ca de aproape 8 luni nu s-a mai agravat deloc problema mea, a inceput chiar un pic sa se imbunatateasca, dar merge atat de greu. In ritmul asta trebuie sa astept cativa ani sa aj rinichii pe valori normale, dar restul cine stie cand....
Din pacate eu sunt cat de optimista pot, dar nu ma pot minti singura si in nici un caz nu imi pot face planuri. Pt ca daca nu se implinesc raman cu amaraciunea. Si asta nu imi place. Voi gasi eu solutii daca in 5 ani nu apar sperante si pt mine, eventual voi adopta. Poate pana at o sa imi permit mai multe si din pdv financiar. Cine stie?
Eu sper din tot sufletul sa fie bine si sa aj la mentinere (cu boala) cat mai repede.
Celellalte mamici pe unde or fi?
Tare im i place sa ascult povesti de genul, parca imi dau aripi. Te pup Ianna si felicitari tinerei viitoare mamici. Ii doresc sanatate atat ei cat si copilului ei. Si sa dea Djumnezeu sa fie baiat, asa cum isi doreste!>:D<

Multumes,

Si eu iti doresc ca boala ta sa se vindece cat mai repede. Si sa poti trai acest eveniment sublim cat mai curand. Pt ca de trait il vei trai cu siguranta, chiar daca mai tarziu. Si sa fi mereu obtimista. si sa sti ca daca vrei sa povestesti cuiva, poti sa vi in jurnalui, meu sa vb, cand ai tu chef. >:D<

1905 16 iul 2010 11:24:10

Re: Nasterea - Cum am nascut...
 
frumos, frumos, frumos!! Mai vreau si alte povestiri!!! Frumos!!!

kore 19 iul 2010 00:31:37

Re: Nasterea - Cum am nascut...
 
Ianna, ti-am citit povestea si m-ai facut sa rad si sa plang in acelasi timp:)
am citit cu picioarele incrucisate, tinandu-ma de burta si cu lacrimi in ochi...presupun ca asta e cel mai frumos sentiment pe care il poate simti o femeie, atunci cand iti tii copilul in brate.:)
sper sa pot ajunge si eu candva la maturitatea necesara sa fac un copil...deocamdata sunt inca un copil:))

alinaflisc 21 iul 2010 15:04:10

Re: Nasterea - Cum am nascut...
 
Buna fetelor sa va povestesc o parte din viata mea si cum am nascut eu pentru ca am vazut ca va place subiectul si nu se prea inghesuie lumea sa scrie .
Povestea mea de dragoste a inceput in 2000, era iarna, cand l-am cunoscut pe sotul meu,un baiat ffffffffff chipes si dulce care m-a atras din prima clipa desi nu am prea aratat asta:x,a durat cateva luni mai exact pana in 2 martie cand si-a facut curaj sa ma sarute dupa fffffffffffffff multe seri si zile in care ma vizitase:-*. Am stat la usa cred ca mai bine de o ora :"> si nu ne-am mai fi despartit pana cand si- facut curaj sa ma sarute,nu cred ca am sa uit vreodata acel sarut (e adevarat ca nu mai exista altul ca primul sarut).In anul urmator a plecat in armata:( vai ce greu mi-a fost mai ales ca noi ne vedeam zilnic=((.Atunci aveam 45 kg si cu cateva zile inainte sa merg la el la juramant am slabit 3 kg ajungand la 42.eram in culmea fericirii cand ne-am intalnit[*127*],ganditi-va ca am asteptat o noapte in fata unitatii,eram atat de aproape si totusi atat de departe:((.Cand ne-am intalnit mi-a adus un trandafir[*24*] pe care il luase din gradina unitatii,nu avea voie.A avut mai mult timp sa stea cu mine decat ceilalti soldati si am mers cu trenul in buzau la festivalul berii unde am petrecut clipe de vis.A urmat despartirea in urmatoarea zi spre seara:((.In lunile care au urmat ne-am scris reciproc nenumarate scrisori primeam si cate 13 odata numerotate sa stiu in ce ordine sa le citesc,mai vorbeam la telefon si asa a ajuns sa treaca anul si sa fim din nou impreuna.In a doua zi de craciun am facut logodna si in 23 august 2003 ne-am casatorit[*2*].Dupa casatorie am decis sa iau anticonceptionale si le-am luat aproape 9 luni timp in care le-am schimbat de 3 ori si am ajuns sa ma scarbesc de ele:-s si nu le-am mai luat.Cat timp am luat pastilele m-am ingrasat si am ajuns la 53 fara sa mananc mai mult ,ba chiar mancam mai putin:(.Asta a fost si unu dintre motivele pt care nu le-am mai luat in afara de alte neplaceri.Am decis ca daca e sa vina bb e binevenit si uite asa au trecut 3 ani si jumatate pana am ramas si eu gravida.Pana sa raman gravida am fost la medic si nici un rezultat pana am plecat la Timisoara la o clinica la Dr.Cioata,un medic ffff bun care ne-a recomandat analize la amandoi si dupa rezultatele primite a decis ca e o singura solutie si anume sa ia sotul tratament pe baza de aloe vera care nu are reactii adverse si tin sa va spun ca la o luna distanta de cand a inceput sa le ia am si ramas.In august 2007.Nu-mi venea sa cred si am inceput sa banuiesc ca am ramaaa atunci cand m-am dus la doctor pt ca aveam candida si nu stiam ce e cu ea.Dupa vizita la medicam mai asteptat si trecuse cam o luna pana cand mi-am facut curaj sa fac testul de sarcina.era pozitiv a iesit si pe strada mea soarele[*72*].In timpul sarcinii mi-a spus dr.meu ca s-a prins prea jos si mi-am dat seama ca era posibil sa pierd sarcina dar DUMNEZEU m-a ajutat si am dus sarcina pana la termen.Pe data de 13 se implineau 40 de saptamani si am avut niste scurgeri maronii,stiam de la o prietena care nascuse ca urmeaza nasterea.Noaprea pe la 2 si ceva m-am trezit din somn si nu stiam ce ma doare,m-am dus la baie si am incercat sa ma pun la somn cand iar am simtit durere in partea de jos deasupra de simfiza pubiana ca si cand ma strangea cineva cu o menghina.M-am uitat la ceas si contractiile erau din 10 in 10 min timp de cateva ore dupa care erau din 5 in 5 min.Am mai asteptat pana la ora 6 dimineata cand l-am trezit pe sotul meu si i-am zis ca o sa nasc.S-a uitat la mine si a zis ca de unde stiu ca nu se vede:)) si i-am povestit totul dupa care am lecat la spital.Pe la ora 7 eram internata si m-au dus in sala de travaliu.A venit si mama de la lucru toti ai mei si asteptat,mama ma incuraja.Vreau sa va spun ca desi aveam dureri eram foarte fericita pentru ca urma sa-mi vad fetita si si sa scap de ditamai burta:-bd.Moasa s-a mirat cand m-a vazut si mi-a zis ca nu a mai vazut pe nimeni asa ca mine care sa rada desi are dureri.I-am dat bani sa ma ajute sa nasc mai repede si a avut grija de mine.A chemat dr.meu de acasa si mi-a rupt membranele,foarte neplacut. Mi-a facut clisma:-s moment foarte nasol si cu atat mai mult ca am si vomitat ,aveam si contractii ffffffffffff nasol. .Inainte de clisma aveam contractii din 2 in 2 min dupa insa dupa clisma contractiile erau una dupa alta ,nici nu se termina una ca incepea alta.Dupa clisma s-a uitat la mine moasa,m-a controlat si mi-a zis sa imping si merg cu ea ca nasc ca se vede deja capul.M-a dus in alta sala unde m-au suit pe capra si mi-au zis sa imping cand am contractii.Zis si facut dupa fffffffff putin timp probabil cateva min am nascut si am simtit o usurare parca eram ca o pana si pluteam,burta era mai mica si langa mine pe o masuta era fetita mea,o stergeau ,o aspirau si mi-au aratat-o cateva secunde dupa care au dus-o la cantarit si sa o arate alor mei,era 9 si 45 min .Placenta a iesit usor m-a apasat putin pe burta si m-au pus sa imping.Cat timp am stat pe patul acela o vedeam numai pe fetita mea cum era pe masuta aia si asta a durat vreo cateva zile nu ma puteam gandi decat la ea.E un sentiment unic pe care doresti sa-l retraiesti .Abia pe la ora 3 dupamasa am mers la ea si am incercat sa alaptez,era greu pt ca nimeni nu te invata cum trebuie sa ajuti bebelusul sa prinda sfarcul si multe altele.Dupa o zi sau 2 a venit o asistenta care ne invata cate ceva despre cum sa alaptam in diferite pozitii si cum sa ne mulgem pt ca faceam furia laptelui.Mi se impietreau sanii si trebuia sa ma mult mai tot timpul.Toate durerile si suferintele trec si le uiti cand vezi copilasul care a crescut in tine si asta nu numai atunci ci tot timpul.Am trecut prin multe si la spital si acasa dar acum fetita mea are 2 anisori si ma bucur ca e sanatoasa,nu a racit decat de 2 ori in 2 ani,de alaptat am alaptat vreo 9 luni pana nu a mai vrut si acum mai vrem sa-i facem un fratior sau o surioara sa nu fie singura.Am mai ramas o data de atunci anul trecut in decembrie dar am pierdut sarcina la trei luni.A fost cel mai groaznic moment din viata si este pt ca va trebui sa traiesc cu gandul ca am pierdut un ingeras[*14*].Sper sa mai slabesc pana raman din nou si sa nu ma mai ingras asa mult in sarcina pt ca eu am pus 25 kg si se dau greu jos mai ales la urma. Speram ca va veni cat mai curand un alt bb si pt cele care isi doresc un copil le spun sa nu-si piarda speranta ca va veni la timpul potrivit cand te astepti mai putin si ca cea mai grea perioada sunt primii 2 ani .Sper ca nu v-am plictisit si daca aveti intrebari va raspund cu drag.Va pup


Ora este GMT +2. Ora este acum 08:01:14.

Powered by vBulletin Versiunea 3.8.4. Copyright ©2000-2024 Jelsoft Enterprises Limited.


SEO by vBSEO