[VAmedeea]

Buna, Cristina!
Uite la mine a fost destul de darnc mosul asta si mi-a adus numai chestii de care aveam nevoie, o pijama, o crema e fata, un aparat de ras bun, ciocolata si cam atat.
Tu nu fi suparata ca mai greseste mosul adresa, apoi de Craciun isi ia el revansa.
Ai grija cu vanataile, fii mai atenta cand joci, incearca sa te mai menajezi, sa nu iti rupi ceva. Si ia mult calciu, vit. D3 si ulei de peste (omega 3 si omega 6). Calciul e pt intarirea oaselor iar uleiul de peste pt protejarea articulatiilor. Nici unul din astea nu iti faca rau.
Pupici si bafta multa, sper sa ai o perioada de spor!

[Livia89]

Anterior postat de CrisetenO

Salut, fetelor,

Cum v-a mers de Sf. Nicolae, ce v-a adus mosul? Eu am impresia ca Sf. Nicolae m-a cautat la casa parintilor mei (chiar si mosul e un pic preferential, cred, si la ai mei il asteapta doi Nicolae...). Asa ca deocamdata cadoul meu de Sf. Nicolae a fost ca am reusit sa trec peste ziua de 6 decembrie fara sa caputez (desi am avut o prezentare importanta in zori de zi -- adica m-am trezit la 6! -- apoi o convorbire de servici de 3 ore cu conducatorul meu de doctorat si apoi am petrecut restul zilei implementand concluziile acestei discutii).

Ieri am fost iar la fotbal. Un dezavantaj al unui corp asa de slab e ca se invineteste si doare foarte repede atunci cand pica pe teren. Azi am amandoi genunchii loviti -- unul ma doare in mod continuu si pe langa pielea jupuita e si invinetit complet. La fel mi-e invinetit un sold, mana dreapta in doua locuri si inca ma mai doare fata sub pometi, unde am primit un cot data trecuta. N-ar fi nimic, dar joi trebuie sa ma imbrac de gala si sa prezint. Sa vedem cum iese: ieri am jucat superb in aparare si n-as renunta la asta pentru nimic.

Iata ca s-a terminat si lantul dezlegarilor la peste, pentru cateva zile cel putin. Am reusit ieri sa mananc ok, dar nu super, si nu-mi convine ca am mancat asa de tarziu. E consecinta directa a faptului ca a trebuit sa stau la servici pana foarte tarziu si deci n-am apucat sa mananc devreme cina, inainte de fotbal. Am dat-o si eu la jumatate. Starea de spirit e ok, desi sunt foarte obosita si tensionata. Joi dimineata avea deadline pentru un articol, dupa aceea saptamana viitoare mai vin inca 2 intalniri mari, un deadline intern pentru articol, si trebuie sa termin si o gramada de broderii. Cel putin m-am rasfatat cumparand cadouri pentru ai mei. Le trimit pentru Craciun, inainte sa plec spre casa logodnicului meu.

Ce mai faceti, fetelor? mi-e dor de voi! Pupici,
Cristina

buna Cristina

am vrut sa-ti scriu mai devreme dar a trebuit sa ies repede pe usa revin acum

ce mult imi place ca te incanta sportul, e semn bun ca esti energica si activa lasa, vanataile le poti acoperi cu niste fond de ten, conteaza ca te-ai distrat, si macar cand te uiti la ele, o sa-ti aminteasca de asta intr-adevar sportul nu aduce numai beneficii, mai si cate-un accident, ai grija sa nu fie mai mare, cum spunea si VAmedeea

imi plac ft mult retetele tale pt post, se vede ca te straduiesti sa-ti iasa un meniu cat mai bogat in nutrienti si ca acorzi multa munca si imaginatie fiecarui fel de mancare bravo, tine-o tot asa, poate ti se mareste apetitul si vei manca mai degajata asa

mult spor la treaba, ca vad ca esti destul de aglomerata acu', in prag de Sarbatori

[CrisetenO]

Salut fetelor! Ce dor mi-a fost de voi! Am disparut din mai multe motive: in primul rand cantitatea uriasa de treaba pe care o am de facut; in al doilea rand absenta internetului de acasa (un tehnician deosebit de bun a reusit sa "repare" conexia vecinei in asa fel incat nici a ei nu functioneaza si a disparut si a mea. Vecina era asa de suparata ca putin lipsea sa arunce telefonul in curte de enervare cu serviciul Vodafone...). In al treilea rand in weekend m-a prinz o criza uriasa de sciatica. Sambata nici nu puteam sa ma tin in picioare fara sa ma tin de perete (zdravan de tot, adica trebuia sa sprijin o parte din greutate in maini si nu in restul corpului).

Duminica mi-a fost mai bine. Azi am reusit sa fac si cativa pasi, dar e deja foarte, foarte greu acum. Daca n-ar fi problema cu internetul ar fi altceva: as putea sa lucrez si de acasa. Dar m-am simtit complet lipsita de aparare si neajutorata in weekend: noroc ca am o prietena care sta chiar la coltul strazii si am putut sa o rog sa-mi aduca un anti-inflamator.

Genunchii mi-au luat o superba culoare vinetie-neagra, cu usoare nuante de rosu: cel putin insa nu il simt la fel de vulnerabil, chiar daca e dureros sa ma pocnesc de ceva cu el.Dar nu regret nici un moment faptul ca am jucat fotbal: e unul dintre putinele lucruri pentru care sunt in stare sa ma accidentez oricand. Mai tin minte ca inainte de balul de clasa a XII mama mi-a interzis in mod categoric sa joc fotbal si ma si controla in fiecare zi de vanatai, pentru ca a zis ca nu se potrivesc vanataile de fotbal cu rochia.

Anterior postat de VAmedeea

Buna, Cristina!
Uite la mine a fost destul de darnc mosul asta si mi-a adus numai chestii de care aveam nevoie, o pijama, o crema e fata, un aparat de ras bun, ciocolata si cam atat.
Tu nu fi suparata ca mai greseste mosul adresa, apoi de Craciun isi ia el revansa.
Ai grija cu vanataile, fii mai atenta cand joci, incearca sa te mai menajezi, sa nu iti rupi ceva. Si ia mult calciu, vit. D3 si ulei de peste (omega 3 si omega 6). Calciul e pt intarirea oaselor iar uleiul de peste pt protejarea articulatiilor. Nici unul din astea nu iti faca rau.
Pupici si bafta multa, sper sa ai o perioada de spor!

Ame, eu cu calciul sunt foarte sceptica, sa-ti explic de ce: acum cativa ani cand eram inca tanara (la 25 de ani ai mei sunt practic cu un picior in groapa adica ) am avut un deficit de calciu foarte puternic, care a produs o sangerare pe retina. Bineinteles ca oculistul meu a intrat in panica si mi-a dat calciu extra pentru trei luni de zile. La sfarsitul carora aveam un surplus urias de calciu, care a condus intre altele la caderea unui dinte (s-a inmuiat smaltul pana cand caria a reusit sa-l patrunda complet).

Prefer deci sa-mi iau calciul nu ca si pastila, ci din broccoli, legume, lactate (cand nu e post) etc. Iar Omega iau din peste, ca mananc regulat sardine, macrou, etc. Sunt si unele tipuri de margarina cu Omega, dar prefer sa nu mananc margarina daca se poate sa nu (mi se pare mult prea chimica).

Nici nu imi vine sa cred ce repede trece postul. Zboara pe langa noi. Acusi plec in Norvegia pentru vacanta de iarna: abia astept. Cred ca am sa le fac viitorilor socri niste sarmale in foi de vita. Care dintre retete vi se pare voua mai buna (dar si moderat de dietetica)? Cu mult drag,

Cristina

[VAmedeea]

Cristina, eu nu ma pricep deloc la sarmale. Am facut o singura data.
Am citit si dincolo despre patania cu netul.
De dureri nu stiam si sincer, ar trebui sa ai mai multa grija de tine. Bine macar ca a mai trecut.
Pe cat pleci in Norvegia?
Te pup!

[CrisetenO]

Salut!

Am rezolvat problema cu internetul! Ce tare ma bucur!

Slava Domnului mi-a mers bine azi. M-a ajutat Cel de Sus sa-mi ajunga azi un pachet pe care il asteptam cu mare nerabdare, un cadou pentru logodnicul meu. Ei zisesera ca va ajunge numai in 6-9 zile, dar a ajuns in vreo 4 zile lucratoare. Ceea ce e foarte bine, pentru ca eu vineri plec in Norvegia. Pe deasupra ma simt mult mai bine la spate: inca ma mai doare din cand in cand, dar in general am reusit azi sa merg aproape normal peste tot. Si in sfarsit azi mi s-a reparat internetul. Deci una peste alta, o zi destul de bunicica.

Acum ma pregatesc de zor pentru calatoria in Norvegia. Maine la ora 9 ma duc la coiffeur sa ma tund un pic. M-a amarat un pic povestea cu Nadea/princess. Desi stiu ca toata lumea ii vrea numai binele, cred ca atacul asa de brusc si puternic din ultimele zile au indepartat-o. Stiu ca eu in locul ei as fi plecat definitiv daca mi s-ar fi atras atentia asa de tare. Reactia pentru un anorexic cand i se spune ca trebuie sa puna kg pe el e imediata: rejectie totala, senzatie de voma, ca si cand si simte mancarea in gat. Ma simt neajutorata acum: stiu ca toata lumea ii vrea numai binele, dar mi se pare ca o indepartam. Nici eu nu stiu cum e mai bine. Cred ca ar fi fost bine sa se obisnuiasca treptat, sa prinda siguranta cu privire la mancare. E asa de grea lupta cu oroarea de mancare: ingrozitoare!

Eu ma pregatesc de data asta sa sarbatoresc Craciunul si Anul Nou fara teama de mancare. Iar pe 29 e aniversarea noastra de 5 ani (nu de casatorie, numai de relatie, pentru ca inca nu ne-am casatorit), cand are sa gateasca monsieur . Am o idee ca va servi supa frantuzeasca cu ceapa intre altele...

Ce mai faceti voi? Va pup dulce,
Cristina

[VAmedeea]

F. frumoase lanuri ai pt perioada urmatoare.
Si imi place ca gateste logodnicul tau. Petrecere placuta si la mai mult!
Cu Nadea imi pare si mie rau ca nu a mai intrat, dar cred sincer ca avea nevoie de dusul asta. Si stiu ca eu nu sunt in masura sa imi dau cu parerea pt ca nu inteleg decat in parte toata treaba.
Eu am avut azi o zi mai naspa, ca m/am dus sa rezolv ceva de dimineata si nu am reusit nimic. Acum pe seara m-am enervat f. rau. In sfarsit, acum sunt calma, dar starile mele de nervozitate vad ca sunt din ce in ce in ce mai dese din pacate.
Am intrat azi si la concursul deschis de tine. F. interesanta ideea si imi place mult ca tu pui si retetele la meniu. Eu nu mai tin post de cativa ani, ti/am mai spus eu, indepartarea de Biserica. Desi nu mi/am dorit asta. Cred insa ca ar trebui sa avem credinta in suflet. Eu am momente cand tare pierduta ma simt si impietrita. Cu toate ca m/am enervat, nu simt deloc suferinta. Parca as avea o piatra in loc de inima. Si stiu ca nu e ok si nu imi doresc decat sa imi regasesc seninatatea si bucuria de alta data.
Of, mai Cris, cat de mult am scris aici la tine. Si nu sunt chestii care sa te intereseze si nici nu vreau sa te amarasc, dar uite, asa ma mai descarc. Ca nu prea am cu cine vb, iar cu familia sau prietenele nu vrea sa ma destainui. Ca nu as vrea pe de o parte sa ii ingrijorez, iar pe de alta parte nu vreau sa ma cunoasca apropiatii asa.
Iar cu Cip, nu stiu, nu am simtit nicioadata sa ii spun ceea ce simt in momente de genul asta.
|Deci, acum eu o sa te rog sa ignori mesajul, numai ca aveam nevoie sa pun "pe hartie" tot ce gandesc in aceste momente ca sa ma limpezesc.

Te pup si multumesc mult ca existi!

[CrisetenO]

Draga Ame,

Daca vrei tu neaparat, nu e nici o problema pentru mine sa ignor mesajul, dar nu prea as vrea. Aici suntem toti si doctori si pacienti, si crengute frante si stejari vartosi. Si eu am uneori momente in care stau jos pur si simplu indobitocita: asta mi se intampla mai ales atunci cand am prea multe in carca. Cred ca asta ti s-a intamplat si tie astazi, pentru ca ai incercat din toata inima sa faci ceva si pur si simplu nu ti-a iesit. Te cred ca te simti mizerabil.

Si sa stii ca si eu am accese de astea in care incerc sa iau toata greutatea asupra mea si sa ma descurc cu orice povara. In general pentru mine e o greseala, pentru ca mai devreme sau mai tarziu ma frang sub diversele poveri. Poate ca impietrirea asta e tocmai o reactie a ta din cauza ca te obligi sa fii puternica, nu crezi? Eu nu prea le am cu psihologia umana, dar imi dau seama ca eu asa reactionez.

Sa stii ca nu cred ca ti-ai pierdut seninatatea, nici caldura, nici puterea de a te bucura de viata, pentru ca le vad intre randurile pe care le scrii din cand in cand pe diverse topicuri si jurnale. Cred ca o parte din sentimentul de vid vine din cauza oboselii, dar poate o parte vine si din cauza ca, incercand sa fii mereu puternica pentru cei din jur, te-ai izolat de ei.

Ma intreb de ce eziti sa vorbesti cu Cip despre indoielile tale. Nu mi se pare ceva rau, sa stii, pur si simplu sunt curioasa. Ai incercat vreodata sa discuti cu el despre lucruri de care nu esti sigura, sau unde tu insati nu ai o idee cum sa continui? Te sperie perspectiva sa discuti cu el, sau pur si simplu esti prea obosita ca sa-i explici si din cauza asta e mai greu?

Te pup dulce, Ame, mult curaj!

Cristina

[VAmedeea]

Anterior postat de CrisetenO

Draga Ame,

Daca vrei tu neaparat, nu e nici o problema pentru mine sa ignor mesajul, dar nu prea as vrea. Aici suntem toti si doctori si pacienti, si crengute frante si stejari vartosi. Si eu am uneori momente in care stau jos pur si simplu indobitocita: asta mi se intampla mai ales atunci cand am prea multe in carca. Cred ca asta ti s-a intamplat si tie astazi, pentru ca ai incercat din toata inima sa faci ceva si pur si simplu nu ti-a iesit. Te cred ca te simti mizerabil.

Si sa stii ca si eu am accese de astea in care incerc sa iau toata greutatea asupra mea si sa ma descurc cu orice povara. In general pentru mine e o greseala, pentru ca mai devreme sau mai tarziu ma frang sub diversele poveri. Poate ca impietrirea asta e tocmai o reactie a ta din cauza ca te obligi sa fii puternica, nu crezi? Eu nu prea le am cu psihologia umana, dar imi dau seama ca eu asa reactionez.

Sa stii ca nu cred ca ti-ai pierdut seninatatea, nici caldura, nici puterea de a te bucura de viata, pentru ca le vad intre randurile pe care le scrii din cand in cand pe diverse topicuri si jurnale. Cred ca o parte din sentimentul de vid vine din cauza oboselii, dar poate o parte vine si din cauza ca, incercand sa fii mereu puternica pentru cei din jur, te-ai izolat de ei.

Ma intreb de ce eziti sa vorbesti cu Cip despre indoielile tale. Nu mi se pare ceva rau, sa stii, pur si simplu sunt curioasa. Ai incercat vreodata sa discuti cu el despre lucruri de care nu esti sigura, sau unde tu insati nu ai o idee cum sa continui? Te sperie perspectiva sa discuti cu el, sau pur si simplu esti prea obosita ca sa-i explici si din cauza asta e mai greu?

Te pup dulce, Ame, mult curaj!

Cristina

Impietrirea e un sistem de aparare, ca sa nu sufar, practic ma izolez in asa fel incat sa nu ma atinga nimic cu adevarat, sa nu simt durere.
Am momente de energie, de asa zisa bucurie si asta se simte si in mesajele mele, e mai mult entuziasm decat bucurie si fericire adevarata.
In timp am pierdut putin cate putin bucatele din sufletul meu, din felul meu de fi. Am devenit o persoana serioasa, trista de multe ori in interior.
Nu vreau sa vb cu el pt ca nu m/ar intelege si tp ca nu ma pricep sa zic ce simt. Nu imi gasesc cuvintele. Mereu am fost mai buan in scris. Nu vreau sa ma judece, sa inceapa sa ma analizeze si sa imi ia fiecare cuvintel si sa mi-l intoarca pe toate partile.
Nu stiu, sau, mai bine zis, stiu de ce imi creez scutul asta inclusiv in casnicie. Pt ca eu nu iubesc suficient si ma simt de multe ori vinovata din cauza asta. Si asta se reflecta in tristetea mea de zi cu zi, in nemultumiri, frustari care rabufnesc din cand in cand in accese de furie sau momente de depresie.
Stiu ca la mine sta cheia, dar sunt prea lasa ca sa fac ceva. Imi place siguranta in care traiesc acum, mi-e frica sa o iau de la capat, sa incep din nou de la zero.
Zilnic imi pun masca si incerc sa fac sa mearga tot, a fiu asa cum ar trebui sa fiu si sa nu ma mai gandesc. Dar in zile ca cea de azi toate vin peste mine si imi dau seama de adevar si stiu ca zilnic ma mint. Si ii mint si pe ceilalti. Nu banuieste nimeni nimic, Cip cred ca in adancul lui stie tot, dar si el se minte, lui ii e frica sa ma piarda. Si pt ce, pt ca ma iubeste enorm, cu mult mai mult decat as merita eu vreodata.

[CrisetenO]

Cu ce se ocupa Cip, e psihoanalist?

Sa stii ca iubirea nu e o chestie de merit, dupa mine. Cand iubesti pe cineva, aceasta dragoste iti lumineaza viata mai mult tie decat iubitului/iubitei. Dragostea e singurul sentiment care ne poate face mai buni, mai frumosi, mai nobili. Bineinteles, nu vorbesc despre dragostea egoista, ci despre sentimentul real. Cred ca din cauza asta si duci dorul sentimentului de a iubi (cand spui ca nu iubesti destul). Ma intreb de ce simti asta, de ce simti ca nu iubesti destul.

Sa stii ca nu entuziasmul tau l-am simtit, ci caldura pe care o iradiezi. Ai o putere uriasa de a iubi, si se manifesta din cand in cand chiar si cand nu vrei. Dar te cred ca ai si perioade in care te simti doborata. Imi imaginez ca ai trecut prin foarte multe, si poate te simti si foarte izolata traind ca straina in alta tara. Cum merg treburile cu familia ta, sunt alaturi de tine?

Chestia cu scrisul si vorbitul e cateodata si o chestie de obisnuinta. Si mie mi-e mai usor cateodata sa scriu, si pot sa exprim mai multe nuante in scris. Dar o data ce incepi sa te obisnuiesti sa vorbesti, e mai usor. Iar daca Cip te iubeste asa de mult, sunt sigura ca poti gasi un subiect de unde sa incepi, ceva neutru cu care sa castigi putina incredere in tine.

Cu mult drag,
Cristina

[andra_aly]

Buna CristinaAm trecut pe la tine, ca de mult n am mai vb Ce mai faci? totul ok?
Pupici