[happygirldiana]

Neata!
Ieri mancat mai cuminte, putin si bine, fata de zilele trecute.
Zile pline si aglomerate, dar asta nu-i o scuza. Am fost si mai aglomerata si imi faceam timp sa bifez si sport si altele.
Maine toata ziua sunt prinsa cu un tort pentru ziua surorii mele, in weekend mergem la parintii mei sa o aniversam.
Alte noutati nu-s...
Zi buna!

[lidiuta]

Hello, ce mai faci? Îți simțim lipsa.

[happygirldiana]

Buna dimineata!
Buna, Lidi!
Drept sa spun, nu foarte bine, cand e vorba de alimentatie si sport. Nu mai pot tine pasul, nu reusesc sa ma redresez. Am si pus ceva pe mine... Ma trezesc hotarata ca o iau de la capat, dar ma pierd pe parcursul zilei. Am mancat cam toate si cam oricand.
E cu atat mai greu acum, avand iar gradinita online, teme, lucru manual...
Stiu cum suna, suna a scuze..
Incerc din nou azi. Vreau sa scap (din nou) de senzatia asta de plin, de umflata, de balonare. As vrea sa nu mai mananc seara, in prima faza. De regula nu mananc dimineata si la pranz ciugulesc, iar la cina rup.

[IuliaMP]

Bine te-am regăsit. Nici eu nu sunt bine la aceste capitole. Poate vom reuşi.

[happygirldiana]

Buna, Iulia!
De cand nu te-am vazut! O sa reusim, stiu asta. Dar e mai grea "repornirea", din pacate..

[IuliaMP]

De asta am revenit și eu aici poate regăsesc un strop de motivație și un imbold să o iau de la capăt. Sper ca vom reuși cu toate.

[lidiuta]

Diana, Iulia, haideţi la lupta cu kilogramele!

[happygirldiana]

Va salut!
Ma confrunt de ceva vreme, si in ultimele zile tot mai des si mai intens, cu atacuri de panica. Asta cred ca sunt. Nu am avut astfel de probleme pana acum, nu la nivelul asta, cel putin.
Nu reusesc sa ma adun, ma simt tot mai obosita, sunt mereu nervoasa, cand ies "in lume" ma pierd, ma agit, amortesc si ma ia lesin unde vad lume multa, aglomeratie. Aceleasi stari le am si cand ma intalnesc cu cunoscuti pe strada. Am tendinta de a ma panica, de a ma inchide, simt cum mi se incalzeste subit tot corpul si raman fara aer, tremur. Urasc starile astea pentru ca ma fac sa ies cu teama chiar si pana la magazin. Evit sa conduc pentru ca am avut un astfel de episod la volan. Iau magneziu, incerc sa ma relaxez si sa nu imi mai fac atate amustrari de constiinta, pentru ca asta fac mai mereu, incerc sa iau totul mai usor. Aceleasi stari si senzatii le am si cand ma gandesc la copil sau la nepotica mea, efectiv ma ia panica sa nu li se intample ceva. Nu am explicatie pentru asta. M-am transformat in cine nu sunt, de fapt, in ultimele saptamani.
Copilul e la bunici, in vacanta, ia o gura de aer si scapa putin de comportamentul meu din ultima vreme. El e tare fericit ca e acolo, eu ii simt lipsa, in schimb, desi rabdarile nu mai sunt tocmai multe dupa gradinita online si atata stat in casa.
Alimentatie, sport? Nimic. Mananc ce si cum apuc si cum imi vine. Zile cand nu as manca nimic, zile cand as manca tot. Zile cand nu m-as ridica din pat.
Urasca starea asta.

[Zoe]

mai mulți cunoscuți au probleme din astea, de ceva vreme. s-au adunat cam multe. încearcă adaptogene și, dacă nu și nu, chiar niște calmante ușoare, pe termen lung.

[butterfly30]

Diana, este absolut normal ceea ce simți și este cauzat de izolarea relativa pe care ți-a impus-o pe de o parte creșterea copilului, pe de alta parte pandemia. Nu știu ce sa iti recomand, pe mine reînceperea serviciului m-a salvat, dar îți pot spune că este absolut normal și foarte frecvent în ultima perioada.
Multă sănătate și putere sa treci peste!