[mika_me]

Ps. Si eu mi am propus sa fac 5 zile pe saptamana spor...preferabil de luni pana vineri...dar ieri am fost plecata toata ziua...m am intors obosita si n am mai facut nimic. Si ce sa vezi...nu ma simt prost deloc. Mai am 4 zile...si daca o sa am chef...poate recuperez sambata ziua de ieri. Depinde de dispozitie si de timp. Nu ma simt vinovata!!

Stii de ce? Pentru ca am invatat din greseli. Inainte...imi propuneam ceva anume...si daca o zi sau doua ma abateam de la ce mi am propus...ma simteam ca nu s buna de nimic si renuntam de tot...si apoi mai trecea un timp...iar imi propuneam...iar nu ma tineam de treaba si iar renuntam...Am inteles ca e ok sa mi setez anumite scopuri dar alea nu trebuie sa mi dicteze viata..pot doar sa ma ajute sa nu ma puerd pe drum si sa nu pierd din vedere scopul principal. Atat.

[mika_me]

Anterior postat de Axenya

Indradevar nu e bine sa ne supraaantrenam, sunt cateva urmari nu prea benefice ptr organism.. ritmul cardiac crescut chiar si in momentele de repaos, apetit redus..plus ca avem impresia ca ne lucram mai bine muschii..dar defapt ei fiind supra solicitati isi iau mai mult timp sa isi revina, ..pe timpul antrenamentelor muchii se "umfla" si au nevoie de timp sa isi revina...puteti verifica asta cantarindu-va inainte si dupa antrenament-..plus ca eu una am observat ca apare si insomnia. O alta chestie pe care eu una o fac- nu ma antrenez dimineata pe stomacul gol, sa stiti ca cei care se antreneaza pe stomacul gol sunt cei de la sumo- nu mai stiu explicatia in cazul celor de la sumo, dar antrenoarea mea din perioada in care facem sport de performata, ne spunea clar sa mancam inainte de antrenamente, dar sa nu golim frigiderul. Sportul pe stomacul gol nu arde caloriile din grasimi ci papa din proteine, din aminoacizi, iar muschii de formeaza cu ajutorul proteinelor...iar ca rezultat, in loc sa ne modelam corpul frumos, ne alegem, poate, cu cateva kilograme in minus dar cu carnea lasata desi facem sport.
La mine miscare consta in aproape 2 ore de mers pe jos (aproape zilnic)+ 60 min/ de 3 ori pe saptamana tae bo sau start walking, cand voi stagna in greutate vreau sa imi pastrez un as in maneca facand de 4 sau 5 ori/ sapt. In zilele in care nu lucrez intens fac exercitii pentru spate (urasc cum atarna grasimea pe spate) Nu sunt eu specialista ca nu am facutatea de sport facuta, dar stiu ca mai mult de 45 de min lucrate intens nu e de bine....

Foarte bine scris. Are logica.
Si cu mancatul inainte...si eu sunt de acord...dar recunosc ca in trecut am avut perioade in care faceam sport dimineata inainte de a manca. De multe ori, ma intreb, de unde imi luam energia?! Ca faceam cardio.
E bine sa te alimentezi, dar evident ca daca mananci prea mult, nu mai dai randament. Corpul e asa ocupat saracul sa faca digestia, incat nu mai are chef si de antrenament. Si ajungi sa te misti ca o momaie. Been there, done that. Am vrut eu o data sa fac miscare imediat dupa o masa copioasa. Ma simteam ca o minge. Am lasat o balta ca simteam ca fac fix degeaba. Decat sa bifez o ora de miscare asa...mai bine 15 minute scurte si rapide.

Eu momentan fac cele 5 mile cu Leslie. De saptamana viitoare, ma apuc de Tae Bo. Imi propusesem Turbo jam...dar recent am gasit pe youtube o serie de 12 workouturi cu Billy...de pe la inceputurile lui. Nu sunt usoare. Va fi o provocare trecerea de la o ora cu Leslie la o ora cu Billy...dar voi incerca sa tin pasul, tinand cont si de limitele mele. Timp de 12 saptamani...5 zile pe saptamana...cate un workout saptamanal.

Iar apoi, voi incerca insanity...Mai e pana atunci...

[Axenya]

Anterior postat de stefs

Gata, nu-mi mai fac planuri. Planurile vin cu asteptari mari si cand nu se pot realiza, vine dezamagirea.

Am spus ca imi propun saptamana asta sa fac sport in fiecare zi, walking+step aerobic. O zi deja n-am s-o pot face, ori miercuri ori joi, si ma enerveaza treaba asta chiar daca in ultima luna am avut zile in care NU am avut chef sa fac si NU am facut, iar rezultatele tot au venit.

Imi propusesem sa ma cantaresc pe 31, dar nu stiu ce sa fac. Simt ca nu au mai plecat nici cateva sute de grame, asa ma simt, grea, la fel. Daca as sti ca am mai scazut, parca mi-ar mai da un imbold. Mi-e frica de crestere sau stagnare, ca mi-e ca ma lenevesc de tot.

Azi am o zi din aia cu ”e asa greu, parca n-o sa ajung niciodata la ce mi-am propus, dureaza o vesnicie”.


Asta fiindca sunt o nerecunoscatoare, mie!

Am febra musculara de la boosturile lui Leslie din finalul fiecarei mile, nu m-am mai intalnit cu ele pana acum. Si am febra musculara la maini de la greutati - cu toate ca nu am putut face tot antrenamentul cu ele - nu am deloc forta in maini, dar vreau sa lucrez si bratele mele grasute

Sper ca soarele de afara imi va da azi o stare mai buna si mai optimista.

Stefs, tine-te de ce ti-ai propus, cam asta ar fi sfatul meu..Ti-ai propus sa te cantaresti- atunci fa asta, s-ar putea sa ai surprize placute. Da, mai avem momente in care ne este greu si ni se pare ca dureaza o vesnicie, dar in acelasi timp in adancul sufletul nostru nu vrem sa fim grase o vesnicie si atunci nu ar fi pacat de munca depusa pana acum? Esti pe drumul cel bun, ai rezultate frumoase..ai pierdut din greutate si din cm..sunt sigura ca hainele deja iti vin mai comode.. fa pasi mici si siguri, ai rabdare cu tine nici Dumezeu nu a facut lumea intr-o singura zi.

[stefs]

Multumesc fetele pentru tot!

Spuneam ca primul lucru pe care l-am facut e sa imi antrenez mintea, psihicul, si acest lucru a fost singurul care a facut diferenta fata de trecutul cu diete. Dar, si eu ca omul, tot mai am stari de frustrare. Eu sunt facuta pe principiul totul sau nimic, asa functionez in toate. De asta probabil cand nu-mi iese ceva, chiar daca m-am ”invatat” la inceput sa nu o iau ca un esec, urme de sentimente din acestea tot mai sunt.

Raspund asa alandala la ce-ati mai vorbit voi - într-adevar, cea mai buna sustinere e cea care vine de la cineva care trece sau a trecut prin asta. Prietenul meu ma sustine, mi-a zis zilele trecute ca el ma place asa cum sunt, ca nu ar schimba nimic la mine (si eu am o structura bunisoara - nu se vad chiar toate kilogramele in plus), dar a spus ca vrea sa ma simt eu bine cu mine si sa ma simt eu sanatoasa, asa ca ma ajuta cum poate. Uneori ma umfla rasul cand il vad ca mananca doar o ciorbita goala cu mine, mai ales ca stiu ca el lucreaza greu si mult si are nevoie de combustibil. Ii spun mereu sa manance ce si cum vrea fiindca am norocul sa nu fiu pofticioasa deloc, ca nu ma deranjeaza, dar ii vad asa in ochi un sentiment de vinovatie daca isi face un ochi la orez oricum, a slabit si el vreo 6 kg de cand am inceput eu sa fac mancare mai sanatoasa.

Eu cand eram micuta am facut gimnastica iar atunci cand m-am lasat, atunci au venit si kilogramele. Mai mult, bunica mea, cand eram in scoala si petreceam amiaza la ea, imi facea mereu un pranz savuros dar gras - o felie de paine inmuiata in lapte, peste ea un ou, peste el muuult cascaval si multa smantana - bagate la cuptor. Ea, unchiul si matusa mea se indragostisera de fraza ”esti prea grasuta, trebuie sa slabesti”, ca si cum tot ce ai de facut e sa pocnesti din degete si intr-o saptamana se rezolva. Niciodata nu m-au intrebat nimic sau nu mi-au dat niciun sfat, ci doar fraza asta. Bunica si-a recunoscut vina cu pranzul acela, destul de recent, dar eu n-o blamez cu absolut nimic. Cat despre unchiul si matusa mea, au acumulat si ei ceva kilograme in plus si parca nu-i mai aud cu fraza aia repetata la infinit. Ba chiar vad un fel de scuza in discursul lor - nu catre mine - catre ei, se scuza ca ei, depasind 50 de ani, slabesc de-acum mult mai greu.

Eu la piscina nu am fost niciodata, nici nu-mi prea place sa merg la apa in general, una la mana, din cauza ca ascunzisul meu a devenit regula, doi la mana ca nu stiu sa inot si ma frustrez ca trebuie sa stau ca un copil in apa, trei la mana, ca am vergeturi uratele pe brate si pe abdomen.

Obisnuiam sa urasc vergeturile astea, dar cu varsta incepi sa te accepti mai mult, sa te iubesti mai mult (credeam ca lucrurile astea sunt doar fraze din filme, dar le-am ajuns si eu). Asta este, asta sunt, nu le-am capatat din vina mea, din vreo dieta fara creier. In liceu am avut ceva probleme medicale minore care din cauza unei doctorite incapabile s-au agravat, m-au trimis la Iasi cu ambulanta, la reanimare, in fine, o infectie mare s-a raspandit in tot corpul, a afectat toate organele, era sa ma duc. Am stat 3 saptamani la reanimare si inca o saptamana pe alta sectie. In cele 3 saptamani nu am mancat nimic, doar antibiotice puternice si glucoza sau ce se mai pune in perfuzii. In cea de-a patra saptamana, reuseam sa mananc - daca reuseam - o jumatate de grepfruit pe zi. Cand am iesit din spital, eram ca o varga, hainele stateau ca pe gard pe mine, cand am ajuns acasa toti se uitau la mine ca la o stafie. De aici si vergeturile...

Dar aveti dreptate - da, am rezultate. Am putut purta primavara asta doua trenciuri pe care nu le-am purtat niciodata - mi-au placut mult, nu ma ajungeau la nasturi - sau daca ma ajungeau, stateau ”cracanate” sa pocneasca, dar le-am cumparat cu gandul ca poate totusi am sa slabesc si-o sa-mi vina. Va inchipuiti cred, ce mandra eram cand le-am imbracat, le-am incheiat, mi-erau lejere si ma priveam in oglinda.

Concluzie: fac cat pot, cum pot, ce pot. Ma cantaresc pe 31 si am sa trag concluziile atunci. Daca e bine, se poate si mai bine, daca e rau, se poate si mai bine

[mika_me]

Anterior postat de stefs

Multumesc fetele pentru tot!

Spuneam ca primul lucru pe care l-am facut e sa imi antrenez mintea, psihicul, si acest lucru a fost singurul care a facut diferenta fata de trecutul cu diete. Dar, si eu ca omul, tot mai am stari de frustrare. Eu sunt facuta pe principiul totul sau nimic, asa functionez in toate. De asta probabil cand nu-mi iese ceva, chiar daca m-am ”invatat” la inceput sa nu o iau ca un esec, urme de sentimente din acestea tot mai sunt.

Raspund asa alandala la ce-ati mai vorbit voi - într-adevar, cea mai buna sustinere e cea care vine de la cineva care trece sau a trecut prin asta. Prietenul meu ma sustine, mi-a zis zilele trecute ca el ma place asa cum sunt, ca nu ar schimba nimic la mine (si eu am o structura bunisoara - nu se vad chiar toate kilogramele in plus), dar a spus ca vrea sa ma simt eu bine cu mine si sa ma simt eu sanatoasa, asa ca ma ajuta cum poate. Uneori ma umfla rasul cand il vad ca mananca doar o ciorbita goala cu mine, mai ales ca stiu ca el lucreaza greu si mult si are nevoie de combustibil. Ii spun mereu sa manance ce si cum vrea fiindca am norocul sa nu fiu pofticioasa deloc, ca nu ma deranjeaza, dar ii vad asa in ochi un sentiment de vinovatie daca isi face un ochi la orez oricum, a slabit si el vreo 6 kg de cand am inceput eu sa fac mancare mai sanatoasa.

Eu cand eram micuta am facut gimnastica iar atunci cand m-am lasat, atunci au venit si kilogramele. Mai mult, bunica mea, cand eram in scoala si petreceam amiaza la ea, imi facea mereu un pranz savuros dar gras - o felie de paine inmuiata in lapte, peste ea un ou, peste el muuult cascaval si multa smantana - bagate la cuptor. Ea, unchiul si matusa mea se indragostisera de fraza ”esti prea grasuta, trebuie sa slabesti”, ca si cum tot ce ai de facut e sa pocnesti din degete si intr-o saptamana se rezolva. Niciodata nu m-au intrebat nimic sau nu mi-au dat niciun sfat, ci doar fraza asta. Bunica si-a recunoscut vina cu pranzul acela, destul de recent, dar eu n-o blamez cu absolut nimic. Cat despre unchiul si matusa mea, au acumulat si ei ceva kilograme in plus si parca nu-i mai aud cu fraza aia repetata la infinit. Ba chiar vad un fel de scuza in discursul lor - nu catre mine - catre ei, se scuza ca ei, depasind 50 de ani, slabesc de-acum mult mai greu.

Eu la piscina nu am fost niciodata, nici nu-mi prea place sa merg la apa in general, una la mana, din cauza ca ascunzisul meu a devenit regula, doi la mana ca nu stiu sa inot si ma frustrez ca trebuie sa stau ca un copil in apa, trei la mana, ca am vergeturi uratele pe brate si pe abdomen.

Obisnuiam sa urasc vergeturile astea, dar cu varsta incepi sa te accepti mai mult, sa te iubesti mai mult (credeam ca lucrurile astea sunt doar fraze din filme, dar le-am ajuns si eu). Asta este, asta sunt, nu le-am capatat din vina mea, din vreo dieta fara creier. In liceu am avut ceva probleme medicale minore care din cauza unei doctorite incapabile s-au agravat, m-au trimis la Iasi cu ambulanta, la reanimare, in fine, o infectie mare s-a raspandit in tot corpul, a afectat toate organele, era sa ma duc. Am stat 3 saptamani la reanimare si inca o saptamana pe alta sectie. In cele 3 saptamani nu am mancat nimic, doar antibiotice puternice si glucoza sau ce se mai pune in perfuzii. In cea de-a patra saptamana, reuseam sa mananc - daca reuseam - o jumatate de grepfruit pe zi. Cand am iesit din spital, eram ca o varga, hainele stateau ca pe gard pe mine, cand am ajuns acasa toti se uitau la mine ca la o stafie. De aici si vergeturile...

Dar aveti dreptate - da, am rezultate. Am putut purta primavara asta doua trenciuri pe care nu le-am purtat niciodata - mi-au placut mult, nu ma ajungeau la nasturi - sau daca ma ajungeau, stateau ”cracanate” sa pocneasca, dar le-am cumparat cu gandul ca poate totusi am sa slabesc si-o sa-mi vina. Va inchipuiti cred, ce mandra eram cand le-am imbracat, le-am incheiat, mi-erau lejere si ma priveam in oglinda.

Concluzie: fac cat pot, cum pot, ce pot. Ma cantaresc pe 31 si am sa trag concluziile atunci. Daca e bine, se poate si mai bine, daca e rau, se poate si mai bine

Si eu am facut gimnastica de la varsta de 4 ani pana pe la 9 ani. Ba chiar un 1 jumatate l am petrecut la Clubul Sportiv din Deva (clasa I si cam o jumatate din clasa a II a)...la internat...pana cand ai mei au decis ca fiind unicul copil, nu e normal sa cresc departe de ei. Plus ca au avut asteptari, la care nu li s a raspuns pe masura..un salariu mergea lunar pe fundul meu....Statul meu la Deva presupunea eforturi pe mai multe fronturi si dupa cum am zis, la momentul la care m au inscris, li s apromis ceva, si lucrurile au decurs altfel.

A fost greu cand m au lasat acolo..practic singurica...apoi, nu mai voiam sa ma intorc acasa...dar privind inapoi...imi dau seama ca a fost cea mai buna decizie. Cred ca si daca as fi ajuns sa fac performanta...de vreun fel...as fi fost in fond, un copil nefericit si cu carente in alte aspecte ale vietii.

Anyway, gimnastica m a ajutat sa ma dezvolt armonios, sa am un corp flexibil...insa pe alocuri, musculatura mea e fff dezvoltata...dar acum, cu un extra strat de grasime...no joy...Pana la urma nu mancam orice pe acea vreme si faceam destula miscare. Plus ca daca intr o zi, la o masa sau doua nu era ceva pe placul meu, faceam foamea, ca n aveam incotro..O data am facut pneumonie, am stat o luna internata la infirmeria internatului si mama mea nici nu a fost sunata. S a nimerit sa vina in vizita pentru o zi in acea perioada si a aflat de la colegele de camera ca eu eram bolnava de vreo 2 saptàmani. Mesele se bazau preponderent pe lactate, iar cum eu nu mananc lactate, am facut din nou megafoame. Cam trist pentru o copila de doar 8 anisori si ceva..A fost cred ca cel mai greu moment, cand mi am dorit sa fi fost acasa cu ai mei, si nu acolo, inchisa intr o incapere cu o alta fata nu prea sociabila....mdah...amintiri!!

In momentul in care m am reintors acasa unde regula era "nu te ridici de la masa pana nu mananci tot" si miscarea a inceput sa fie din ce in ce mai putina...adica nu mai aveam un program riguros de antrenament...ci doar ce ma mai alergam cu prietenii in fata blocului...am inceput sa ma implinesc. Dar n am fost niciodata un copil gras...nici macar pufos..iar ca adolescenta...la fel...am fost in limite normale. E drept, nu eram vreo aschimodie, ca alte fete de varsta mea.

Iar cand am ajuns la pubertate, si mnoh...am inceput sa am forme, am ales sa tin tot felul de diete, care pe termen lung mi au facut mai mult rau.

Dar, din greseli invatam...sau cel putin asa sper....si, in cele din urma...ne vom atinge obiectivele!!!

[Axenya]

Hihi, hope si eu pe aici.
Treaba asta cu sportul e ca o bataie de cap acum, dar cand eram mica nu stia mama de pe unde sa ma mai culeaga, toata ziua eram la alergat, sarit coarda, 7 pietre etc. Gimnastica am facut si eu in cl 1 cateva luni, pana ce mama a hotarat sa ma retraga dupa ce a asistat(de dupa geam) la un antrenament, din ce zice ea, antrenoarele ma chinuiau de-a dreptul..Dupa, au urmat aproape 2 ani de dans sportiv, 1 an de tenis de camp, iar din cl a 4 a pana la terminarea masterului am facut volei ( da, eram pitica echipei). Probabil continuam cu sportul daca nu acceptam o bursa in strainatate, acum mi se pare ca e asa de greu sa ma misc si ma dor toate Kilogramele s-au asezat incet in perioada studentiei cand aveam programul haotic de la o zi la alta iar mesele erau la fel de haotice . Imi amintesc cum antrenoarea m-a certat ca incep sa ma ingras si sa am grija, insa nu eram grasa, eu eram chiar multumita ca aveam in sfarsit forme, fund sani.... Cele mai multe kilograme s-au pus in acei cativa ani stati in strainatate, traiam dintr-o bursa nu foarte mare iar daca as fi vrut sa ma angajez nu imi permiteau actele, aveam acte de student...iar la negru nu as fi vrut sa risc, asa ca..din banii putin din bursa preferam sa imi cumpar fish&chips, pizza 1+1, chebab, Mc, KFC ptr ca erau mai ieftine decat mancarea proaspata. Imi amintesc reactia mamei cand m-am intors prima data dupa 1 an acasa, s-a abitinut ea vre'o 2 zile pana ce mi-a zis ca arat groaznic de grasa, m-a durut dar stiam ca e adevarat..ea a fost si este cam singura persoana vehementa din jurul meu....Cand m-am intors in tara definitiv deja aratam ca o alta persoana, multi nu ma mai recunosteau..toti imi spuneau " ti-a priit acolo" in sensul ca ma ingrasasem foarte mult. Nu am reusit sa slabesc in tara, m-am ingrasat inca si mai mult.. alegerile mele in alimentatie erau la fel de proaste, poate si mai proaste, deja capatasem obiceiuri urate, greu de lepadat, cu care incerc sa ma lupt acum..
Si daca tot am scris mult, sa ma bag si eu ca musca in lapte si sa zic si eu de tatuaje Nu am nici un tatuaj, insa am unul in minte de ani de zile, ceva simbolic,feminin, in zona coastelor, pentru atunci cand va vrea Dumnezeu sa devin mama. o dorinta arzatoare, care sper sa se indeplineasca, daca nu va fi... probabil voi apela la adoptie.

[mika_me]

Anterior postat de Axenya

Hihi, hope si eu pe aici.
Treaba asta cu sportul e ca o bataie de cap acum, dar cand eram mica nu stia mama de pe unde sa ma mai culeaga, toata ziua eram la alergat, sarit coarda, 7 pietre etc. Gimnastica am facut si eu in cl 1 cateva luni, pana ce mama a hotarat sa ma retraga dupa ce a asistat(de dupa geam) la un antrenament, din ce zice ea, antrenoarele ma chinuiau de-a dreptul..Dupa, au urmat aproape 2 ani de dans sportiv, 1 an de tenis de camp, iar din cl a 4 a pana la terminarea masterului am facut volei ( da, eram pitica echipei). Probabil continuam cu sportul daca nu acceptam o bursa in strainatate, acum mi se pare ca e asa de greu sa ma misc si ma dor toate Kilogramele s-au asezat incet in perioada studentiei cand aveam programul haotic de la o zi la alta iar mesele erau la fel de haotice . Imi amintesc cum antrenoarea m-a certat ca incep sa ma ingras si sa am grija, insa nu eram grasa, eu eram chiar multumita ca aveam in sfarsit forme, fund sani.... Cele mai multe kilograme s-au pus in acei cativa ani stati in strainatate, traiam dintr-o bursa nu foarte mare iar daca as fi vrut sa ma angajez nu imi permiteau actele, aveam acte de student...iar la negru nu as fi vrut sa risc, asa ca..din banii putin din bursa preferam sa imi cumpar fish&chips, pizza 1+1, chebab, Mc, KFC ptr ca erau mai ieftine decat mancarea proaspata. Imi amintesc reactia mamei cand m-am intors prima data dupa 1 an acasa, s-a abitinut ea vre'o 2 zile pana ce mi-a zis ca arat groaznic de grasa, m-a durut dar stiam ca e adevarat..ea a fost si este cam singura persoana vehementa din jurul meu....Cand m-am intors in tara definitiv deja aratam ca o alta persoana, multi nu ma mai recunosteau..toti imi spuneau " ti-a priit acolo" in sensul ca ma ingrasasem foarte mult. Nu am reusit sa slabesc in tara, m-am ingrasat inca si mai mult.. alegerile mele in alimentatie erau la fel de proaste, poate si mai proaste, deja capatasem obiceiuri urate, greu de lepadat, cu care incerc sa ma lupt acum..
Si daca tot am scris mult, sa ma bag si eu ca musca in lapte si sa zic si eu de tatuaje Nu am nici un tatuaj, insa am unul in minte de ani de zile, ceva simbolic,feminin, in zona coastelor, pentru atunci cand va vrea Dumnezeu sa devin mama. o dorinta arzatoare, care sper sa se indeplineasca, daca nu va fi... probabil voi apela la adoptie.

Oh...complicata situatie...adevarul e ca e greu sa fii printre straini, on your own...si sa te mentii pe linia de plutire..mai ales ca spui ca nu puteai sa te angajezi...si apoi, se stie ca de cele mai multe ori mancarea ieftina e si cea mai proasta.


In liceu..profa de sport facea tot timpul comentarii la adresa mea..Era o femeie micuta de statura si ffff slaba...Nu stiu ce urmarea sau ce beneficiu credea ea ca mi face. Singurul aspect care ar fi indus ideea ca sunt mai implinita erau picioarele mele usor musculoase. In rest eram ff ok. Brate subtiri, bust in regula, abdomen plat. Plus ca erau alte fete mult mai..erau fete plinute in adevaratul sens al cuvantului. La orele de sport la care profa nu facea comentariile de rigoare (subtile de altfel), rasuflam usurata. Era un stres. Nu mai stiu sa reproduc ce zicea...dar erau comentarii care ma faceau sa ma simt prost, sa ma simt grasa si umilita cumva in fata colegilor (mai mult a colegelor, ca aveam doar vreo 3-4 baieti in clasa si nu prea serveau sport). Mi se parea ca voia sa insufle un fel de constientizare a defectelor mele, celor din jur...defecte care poate erau atat de evidente. Sincera sa fiu, daca as avea mintea de acum si as fi in liceu...as infrunta o pe profa...no matter what.....In fine...nu stiu ce avea cu mine sau ce urmarea. Daca urmarea ceva sau pur si simpku i se pusese pata pe mine si nu constiwntiza ce zice...dar in fine...pe undeva m a "lucrat" si chestia asta la psihic si am inceput sa cred ca sunt intr adevar grasa.

Printr a10a am fost in vara plecata in Italia...pe vremea cand tatal meu lucra acolo...am stat vreo luna si jumatate. Suficient cat sa ma intorc cu vreo cateva kg in plus. Atunci cred eu ca a inceput ingrasatul meu efectiv. Mi aduc aminte ca nu prea ieseam. N aveam activitate...stateam si faceam plaja in curte ,ca taica miu inchiriase impreuna cu o alta ruda, o casa) si mancam...gratare...paste si alte porcarii. Maica mea...care ramasese acasa...se ocupase in acea vara cu niste chestii legate de afacerea unui unchi de al meu. S a stresat atat de mult incat a slabit enorm. A fost cred ca la greutatea cea mai mica...de cand o stiam eu si constientizam treaba asta.
Mi amintesc ca ne am intors acasa eu si taica miu...cu 2 zile inainte de nunta unei verisoare. Cand am intrat in casa..maica mea mi a spus "te ai ingrasat. Ai facut si boalfe"..Maica mea care niciodata nu mi spusese ca sunt grasa pentru ca, de fapt, nu fusesem pana atunci.
A picat cerul pe mine. As fi vrut sa stau inchisa in casa for ever. Ca sa nu mai zic ca ma gandeam la ce o sa spuna toti cand ma vor vedea la nunta.
Dar probabil da...in acea perioada petrecuta in afara am dezvoltat obiceiuri proaste de a ma hrani...Apoi au urmat fel si fel de regimuri...A venit facultatea..m am si angajat din al doilea semestru...Inca eram pe linia de plutire...Cand am inceput sa iau si anticonceptionale...am pus capac. Mno...asta e...mergem inainte

Cand voi avea si eu bebe...imi voi tatua initiala sau chiar numele lui/ei....Nu m am gandit unde anume..dar mai e un pic pana atunci...

[stefs]

Alta zi, alta scuza. Sau mai bine zis piedica. Nu sport, mancat o singura data pe zi, pui la cuptor cu piure, salata de rosii si vreo 3 felii de paine
Am avut baieti la treaba si a trebuit sa stau cu un ochi pe ei, nu puteam sa ma topai prin casa
Am spus ca maine ma cantaresc; daca azi era o zi normala de sport si mancat, poate eram mai optimista. Acum nu sunt. Dar nu sunt suparata, ma astept doar sa vad un numar, atat. Nu mai las cantarul sa ma sperie, il iau doar ca pe un instrument ce ma ajuta.
In alta ordine de idei, azi ma gandisem ca dupa ziua de maine, nu ma mai cantaresc saptamanal ci lunar. Numerele mai mari ce scad imi produc o bucurie mai mare, chiar daca e acelasi lucru, calculand pe saptamana. Dar vine Pastele, asa ca am sa ma cantaresc maine, apoi pe 15, inainte de Paste, apoi pe 30 aprilie, si mai vedem noi de-acolo.

[stefs]

Anterior postat de mika_me

Eu momentan fac cele 5 mile cu Leslie. De saptamana viitoare, ma apuc de Tae Bo. Imi propusesem Turbo jam...dar recent am gasit pe youtube o serie de 12 workouturi cu Billy...de pe la inceputurile lui. Nu sunt usoare. Va fi o provocare trecerea de la o ora cu Leslie la o ora cu Billy...dar voi incerca sa tin pasul, tinand cont si de limitele mele. Timp de 12 saptamani...5 zile pe saptamana...cate un workout saptamanal.

Iar apoi, voi incerca insanity...Mai e pana atunci...

Si eu am dat de workouturile acelea ale lui Billy, am zis ca ma apuc de ele dupa Paste, sa mai spui cum merge

[stefs]

Multumesc cerurilor si multumesc MIE. Saptamana asta am pierdut 700 gr. Pe 23 martie aveam 84,2 iar acum am 83,5. Aveam inima stransa cand m-am suit pe cantar.

In ultima saptamana am mai pierdut: 3 cm la bust, 1,5 cm in talie, 4 cm in solduri, 1,5 cm la gat, 0,5 cm coapsa si 1 cm la brat. La burta nimic Am crezut ca nu m-am masurat bine, sunt diferite rezultatele fata de data trecuta. Data trecuta n-am pierdut nimic la solduri, si 5 la burta. EH, banuiesc ca stie organismul ce face.

Rasuflu usurata, nu a fost o saptamana pierduta, asa cum credeam eu.