[Kitkat]

Anterior postat de madutza

da asa este..insa eu ma chinui de 1 an si ceva sa slabesc...reusesc sa ma abtin maxim o luna si apoi mananc fara limite..in special dulce snacksuri ..tot ce nu e voie....

Anterior postat de Justinne

In cazul asta o sa iti recomand ceva, care stiu ca va deranja unele persoane. Mananca putin dulce dimineata, un rand de ciocolata de exemplu. Apoi bea multa apa, dupa 20 de minute ia micul dejun, si vezi-ti de treburile tale. Poti sa mananci si dulciuri dar in cantitati foarte mici, daca nu poti renunta la ele. E mai bine sa faci asa decat sa devi depresiva din cauza lor si sa dai buzna in ele dupa o perioada. Poti sa mananci putin atunci cand iti e pofta, dar bea apa multa dupa aceea si fa si niste sport. Astfel, dupa o anumita perioada, o sa vezi ca nu prea o sa mai ai pofta de ele. Mancatul lor in exces este, in mare parte vinovat pentru starea aceasta de dependenta. Important e sa te opresti doar la o gustarica si nu sa mananci toata ciocolata, sau toata punga de cipsuri.
Cand ti-e pofta tare, tare, pune cateva zeci de grame pe cantar si savureaza mancarea aia nociva, apoi repet, apa cat incape si sport. Nu te vei mai simti rau si nici vinovata.

Da, asta fac si eu, mananc dulciuri dimineata, pentru ca imi plac foarte mult si nu ma pot abtine de la ele prea mult timp. (cand sunt la regim nu le mananc, dar in mod normal, da.)

Justinne, m-ai facut curioasa, de ce sa bem multa apa dupa? Oricum, mi se pare o idee buna asta, mai bine sa mancam din cand in cand ceva "interzis" in mod controlat, decat sa ne tot abtine pana... bum! Radem tot!

Si daca nu poti sa te abtii, adica te asezi dimineata la masa iti pui 4 patratele de ciocolata in fata si pana la urma termini prin a manca toata tableta de ciocolata, atunci i-ti din start dulciuri mici. Si ce iti dulce mai ai in plus prin casa pune-l intr-un loc mai putin accesibil. La mine merge. Daca am biscuitii pe masa poftesc de fiecare data cand trec pe langa ei; daca ii arunc pe raftul cel mai de sus al dulapului din bucatarie, in spatele altor cutii, imi mai amintesc din cand in cand de ei, dar mult mai rar.

Eu uneori chiar imi zic "ce esti asa disperata dupa ciocolata aia? Abia ai mancat ieri dimineata, si o sa mananci si maine un pic. E aceeasi mancare, acelasi gust" sau vad ceva ce imi face pofta si in loc sa vreau sa mananc pe loc, ma entuziasmez gandindu-ma ca il voi manca dimineata urmatoare. Sa vezi ce devreme o sa te trezesti daca faci asa.

[Justinne]

Anterior postat de Kitkat

Justinne, m-ai facut curioasa, de ce sa bem multa apa dupa?

Am recomandata asta din ce am citit si din ce am observat pe mine
Eu dupa ce mananc un rand de ciocolata, bag o sticla de 0,5 cu apa plata. Astfel ma umflu si am exact aceeasi senzatie pe care o am ca si cand as fi mancat toata ciocolata. Cu alte cuvinte, pacalesc organismul.
In plus, apa pura, plata, H2O-ul, te ajuta sa elimini mult mai usor toxinele din corp (pe care le iei cand papi cioco,de exemplu). Si, astfel, poti ajuta organismul extrem de mult sa elimine toxinele cand transpiri (prin sport).

[Kitkat]

Anterior postat de Justinne

Am recomandata asta din ce am citit si din ce am observat pe mine
Eu dupa ce mananc un rand de ciocolata, bag o sticla de 0,5 cu apa plata. Astfel ma umflu si am exact aceeasi senzatie pe care o am ca si cand as fi mancat toata ciocolata. Cu alte cuvinte, pacalesc organismul.
In plus, apa pura, plata, H2O-ul, te ajuta sa elimini mult mai usor toxinele din corp (pe care le iei cand papi cioco,de exemplu). Si, astfel, poti ajuta organismul extrem de mult sa elimine toxinele cand transpiri (prin sport).

Bine ca am aflat! Mersi pt pont.

[tone mariana]

Si pe mine ma intereseaza acest subiect.
Seara mi se face foame si ma stapanesc cam greu, de multe ori nu reusesc.
As vrea sa dau jos cel putin 10 kg.Sper sa reusesc.

Multi pupici tuturor slabutelor.

[dara]

In afara de ce au zis fetele, pe mine m-au mai ajutat initial cate 50-100 ml lapte degresat. Apoi SB faza 1 sau ketogenica si avut grija, cum zice Sand, sa mananc 1/3 din totalul mancarii dintr-o zi pana in pranz. Mancam mic dejun, dar era mai chior decat trebuia probabil. Intra greu la inceput, daca esti cumva tipul care nu mananca dimineata (e des intalnit la night eating syndrome).
In rest plimbari spre seara, in afara de sport sau orice metode de linistire, ca spre seara, la oboseala, la unele persoane corpul nu se mai linisteste, nu se mai relaxeaza, creste un fel de anxietate si incercam s-o potolim cu mancare (pleaca si sangele spre stomac la digerat, se duce din muschi, care pe chestia asta se mai 'blegesc' un pic si asta contracareaza incordarea de la anxietate).

In plus la orice gand de tipul 'nu pot sa rezist, trebuie sa mananc' - redu-l cu ceva gen 'ok, imi vine sa mananc, dar pot sa rezist, voi manca dimineata'. Sau la 'voi fi teribil de frustrata daca nu mananc' - 'am sa reusesc sa ma relaxez/sa ma simt bine si fara sa mananc' (si aplici o metoda care ti se potriveste, iar daca ai treaba, respiri abdominal macar...la neliniste nici nu ne dam seama ca mai mult inspiram, iar expirurile sunt foarte reduse...pentru relaxare trebuie sa fie de doua ori mai lungi ca inspirurile).
Ajuta si relaxarea musculara progresiva practicata des, pana invata corpul sa se relaxeze ca lumea si oricand vrei.

Pe de alta parte ajuta mult si sportul ca pune la treaba adrenalina aia pe care o mai trimitem si aiurea in muschi (cand ne stresam, dar stresurile nu mai sunt de tipul 'ma ataca tigrul').

[Sand]

Anterior postat de dara

Pe de alta parte ajuta mult si sportul ...

Explicatia e urmatoarea: cortisol-ul (in engl.ca in ro. nu stiu, presupun ca e cortizol)
este responsabil de cresterea/scaderea nivelului de stres din creier. Cand mananci
– iti scade cortisol-ul deci te relaxezi pe loc, te…cum sa zic…automultumesti/autofaci
fericit pe moment.

Daca incepi dintr-o data sa mananci mai putin (reduci drastic din calorii) iti creste
automat nivelul cortisolul-ui (deci si al stresului) fiindca ai schimbat ceva dintr-o data.
Si incepi sa visezi doar la ciolane afumate, si baclavale cu fistic.

Ar trebui in mod logic sa suplinesti ceea ce ai scos cu altceva. Dar cu ce?
I. Cu sport fiindca sportul reguleaza alte substante chimice din creier (ex: serotonina), substante care lupta contra depresiilor. D-aia dupa sport te simti alt am, te simt fericit, te relaxezi.

Chestiunea nu e tocmai simpla, nu poti sa iei o femeie de 100 de Kg. 50 de ani si
superstresata (in familie, intrafic, la birou, parinti bolnavi etc.) si careia ii place ciocolata
sa o pui sa sara coarda sau sa manance salate si fripturi, fructe si nucica nu v-a rezista nici o saptamana…da’ o viata?
Cu ceva trebuie inlocuit ceea ce ai scos/taiat (adica calorii). Cel mai simplu (vorba vine)
e sa mananci foarte variat si sanatos dar indestulator/cat ai nevoie, scazand foarte treptat numarul caloriilor (daca sa zicem mancai 3000/zi in loc de 2000) si sa le transformi in calorii de folos (mancare sanatoasa) si nu calorii goale (dulciuri, saraturi etc.). Apoi sa introduci sportul treptat.

II. In paralel cu asta, logic este sa iti suplinesti lipsa fericirii (cortisol-lui/mancarii taiate) din chestii total noi: spre exemplu hobby-uri. Fiecare cu ce-i place, cu ce si-ar dori sa faca si nu a apucat sa faca pana atunci. Nu stiu ce exemple sa dau…
Uite:
- iesit cu copilasii tai afara si dat o tura cu bicicletele doar voi numai 15 minute = amintire placuta pentru restul vietii pentru toti;
- daca cand erai mic iti placea mult sa patinezi – du-te acum la 50 de ani la patinuar juma’ de ora cu o prietena/amic si va amuzati. Nu conteaza ce zice lumea, nu conteaza nimic, conteaza sa va simtit voi bine pentru ca altflel e prea trista viata;
- daca iti place sa ajuti pe altii dar nu stii cum, rupe-ti 15 minute si du-te cu o farfurie cu ciorba la femeia de serviciu din bloc si spune-i ca ai facut prea multa ciorba si nu are cine sa o manance si te-ai gandit sa o imparti cu ea; maine/data viitoare du-te la cea mai sarmana familie/sau o batrana singura din bloc si fa la fel. Si nu astepta sa-ti zica "bogdaproste", da-o si gata, uita ca ai dat-o;
- daca iti place croitoria, ia o bluza de-a ta veche si coase-i o fundulita colorata la guler, sau pune-i un volanel mic la decolteu sau coase-i niste margele colorate la tivul manecilor. Gadil-o un pic 30 de minute sa o faci mai frumoasa si o sa-ti scada cortisol-ul ala nenorocit de fiecare data cand o sa o porti.
- si altele.

Ideea e sa faci ceva nou, care sa-ti faca placere, care sa ramana ca o amintire placuta si care sa te faca sa repeti miscarea respectiva in aceeasi forma sau in alta, cum vrei tu. Nu fa o chestie care sa te faca se te simti dupa aia mizerabil: sa te pilesti, sa te certi cu omul tau sau sa te descarci de cortizol repezind-o pe soacra ("Ah, ce i-am zis-o de data asta, sunt mandra de mine...sa-si vaza d-ale ei!") si dupa aia iti pare rau.

Nu e musai sa mananci, solutii exista. Fericire…fericire, toata lumea vrea fericire si daca se poate “instant satisfaction”…acuma, pe loc!!!
Expresia:”Your thoughts can change your life!” (propriile tale ganduri iti pot schimba viata) nu e o vorba in vant.


Vad ca iese ciudat formatul postarii, am scris-o in Word. Nu mai modific, se poate citi.

[dara]

In mare parte la depresie 'obisnuita' persoanele isi pierd pofta de mancare. Doar aprox. un procent de 5% mananca mai mult si se ingrasa, 95% nu mai mananca si slabesc. Desi s-a stabilit ca intre binge eating si depresie exista corelatie mare, nu s-a putut stabili care a fost prima Sunt cel putin 50% sanse ca omul sa se fi deprimat ulterior, din cauza ingrasarii si a senzatiei acute de lipsa de control asupra propriului comportament.


In schimb, asa cum s-a constatat si la alcoolism, o mare parte din persoanele care mananca 'emotional' sunt anxioase. Destul de des barbatii anxiosi devin alcoolici, iar femeile anxioase devin 'mancacioase'. Este o anxietate de fond care-si gaseste relaxarea in mancare, pentru ca butonul intern de frica este continuu apasat. Chiar si in cadrul/cazul unor activitati placute. Persoana e cu un picior in activitatea placuta si cu un picior in nelinisti/ingrijorari - de care nici nu mai e constienta tot timpul, devin cam automate. "Daca se intampla aia, daca nu-mi iese ailalta, daca x pateste ceva, daca raman fara bani, daca ma imbolnavesc, daca raman somer...etc.'

Unul din gandurile care mentine tendinta de ingrijorare este 'daca ma ingrijorez voi putea preveni lucrurile negative de care ma tem sa se intample, pentru ca daca se intampla, eu nu le voi putea face fata, ma vor coplesi'. Un oarecare procent de anxietate e normal, sanatos si ne asigura supravietuirea, problema e cand devine invalidanta.

Pana si perfectionismul este o forma de anxietate, are rol de protectie...daca faci cat mai multe lucruri foarte bine ai senzatia ca-ti scazi sansele sa se intample ceva rau pe diferite planuri. Vei fi 'destul de bun' incat sa nu se intample una sau alta. Iar perfectionismul exercita mare presiune interioara. Nu vorbim despre motivarea de a face lucruri, ci despre o exagerare a acesteia.

De obicei persoanele care se gandesc 'vad eu atunci, ma descurc eu' nu mai au tendinta sa se ingrijoreze...cele care gandesc (poate inconstient) ca nu vor face fata, incearca sa previna producerea evenimentului sau sa se preseze foarte tare sa gaseasca solutii.

Se ajunge de anxiosul nu mai are odihna in interior, chit ca acest lucru nu este vizibil la exterior. Poate ca doar sta pe canapea si a ajuns sa nu mai faca mare lucru...pentru ca anxietatea generalizata interna l-a blocat deja.

Pana si fiziologic capata o incordare musculara continua, nici corpului nu mai stie sa se relaxeze, chit ca face activitati placute. Iar activitatile astea ajung si sa nu-l mai bucure, fiind 'contaminate' de griji.
Uneori se ajunge pana la panica si atunci adrenalina e in floare..de-asta ziceam ca ea fiind menita pentru faimosul 'lupta sau fugi'...noi ramanem cu ea prin organism si 'nefugind' o procesam greu. Deci daca incepi sa te misti, tot rezolvi o chestie, se consuma mai repede din sistem, din muschi. Totul e sa-ti permita si situatia. Asta e unul din motivele pentru care se apeleaza uneori aiurea la mancare. Relaxarea e uneori pentru anxios ca o gura de aer cand stai mult cu capul sub apa...un fel de ok '5 minute sa fie, macar cat mestec'.

Pe de alta parte, cand faci muschi si crestere increderea, automat incepi sa ai o senzatie de 'voi face fata'...chit ca tot inconstienta...probabil programata de cand trebuia sa fugi de tigru...bre, acu' am cu ce, nu mai tre' sa previn, ca ma descurc...il bat, fug... ---daca incepi sa simti sau sa crezi sau sa gandesti constient ca vei face fata in diverse situatii, oricat de rele...tendintele de ingrijorare permanenta scad...si nu te mai indrepti ca 'inecatul' spre mancare.

Probabil foarte multe persoane habar nu au ca sufera de anxietate generalizata...care, ca si ingrasarea, da o depresie 'secundara' de la atata chinuiala interna. 'Pe-afara' vezi de multe ori doar o persoana competenta, eleve/studente care adesea invata foarte bine, profesionisti in diferite domenii...etc. ...care se preseaza si se preseaza si se preseaza...

Uneori anxietatea asta e acutizata de fobia sociala care apare in urma ingrasarii...incepi sa te temi mai tare de evaluarea celorlalti, iar nu te mai bucuri de lucruri, oricare ar fi ele, pentru ca in minte 'rumegi' ganduri tip 'asta se gandeste ce grasa sunt', 'n-o sa ma placa'...dupa care incepi sa le 'infloresti'...'n-o sa ma placa nimeni niciodata'..'o sa raman singura pentru totdeauna'...'nu e prea sigur nici ca cei prezenti nu ma vor parasi...ca la cum arat'... - ma rog, asta e unul din scenarii...pot fi mai multe...
----la care se adauga cele care apar cu privire la boli...odata cu ingrasarea apar dureri de incheieturi, hipertensiune, tzashpe chestii....si apar grijile legate de starea de sanatate, daca nu erau destule alea anterioare.

Astea lasand la o parte ce a mai enumerat Sand...daca le punem cap la cap, se ajunge la o tortura interioara destul de greu de suportat...si se mai mira oamenii ca explodeaza pe undeva...

Bineinteles, exista alternative sanatoase ale comportamentelor, ale relaxarilor...e nevoie de un pic de constientizare ...si doar inceputul e un pic mai greu..dupa aia incep sa vina si de la sine schimbari. O tehnica buna e auto-observarea, o alta sa apelam la relaxari fara 'efecte adverse', nici nu mai zic deja de alimentatie sanatoasa si miscare, ca e plin pe forum, o alta e urmarirea 'ingrijorarilor' si ducerea 'scenariilor' pana la capat...de ex. 'aoleu, daca pic examenul'...si daca-l pic, ce?...o sa ratez toata sesiunea...(?)...sau o sa ratez x,y,z...si toata viata o sa fie....si eu o sa ma simt ingrozitor mereu...si o sa mi se intample...Bineinteles ca la suprafata abia suntem constienti de 'aoleu daca pic examenul'...nu de toata povestea aia din spate. Dupa care putem pune sub semnul intrebarii acest scenariu...de la 1 chestie...totul va fi distrus?

Modelul asta se vede si la renuntarile la diete...'daca am pus gura pe x...' ... a, totul e pierdut, nu-s in stare de nimic, nu mai are niciun rost ca gata, am ratat..si inseamna ca niciodata n-o sa...---e un intreg alt scenariu si pe-acolo

[mvthebest]

Va doresc un weekend frumos!!!

[claire35]

Bravo Dara...deja expui schemele de terapie ...stiam ca esti generoasa...dar nici chiar asa..vezi ca in stilul asta iti sabotezi "colegii"..altii iau castiga o paine din asta..chiar ma gandeam cand o sa incepi ..pacat ca nu esti f. disponibila ca si timp ca altfel poate faceai si terapie la propriu ( glumesc..stiu ca presupune mult mai mult).....pupici..nici nu stii cat esti de folos..

[claire35]

de ce mi s-a scos mesajul???? era ceva nelalocul lui?...