[dara]

Citeam despre depresia atipica, neluata prea tare in considerare pana acum. Spre deosebire de episodul depresiv major sau de depresia melancolica, cei cu depresie atipica pot avea si imbunatatiri ale dispozitiei in urma unor evenimente pozitive (ceea ce nu se intampla la celelalte tipuri de depresie). In afara de aceasta reactivitate a dispozitiei (adica exista reactii la evenimentele pozitive), depresia atipica trebuie sa mai fie insotita de inca 2 simptome din urmatoarele:
- mancat in exces (hiperfagie), care conduce la ingrasare
- dormit prea mult (hipersomnie)
- reactie mai intensa sau sensibilitate crescuta la respingere
- o senzatie de 'paralizie', 'intepenire', 'plumb'

Se pare ca apare uneori in asociere cu hipotiroidism si deficiente ale hormonului de crestere.

[Depresia clinica - 5 sau mai multe din urmatoarele simptome:
- tristete
- lipsa de energie
- sentiment de lipsa de speranta sau lipsa de merit
- pierderea placerii pentru lucrurile care produceau candva placere persoanei
- dificultati de concentrare
- plans necontrolat
- dificultati legate de luarea deciziilor
- iritabilitate
- nevoie crescuta de somn
- insomnie sau somn excesiv
- dureri inexplicabile
- dureri de stomac sau probleme digestive
- scaderea libido-ului
- disfunctii sexuale
- dureri de cap
- o schimbare a poftei de mancare care conduce la cresterea sau pierderea in greutate
- ganduri de sinucidere
- incercari de sinucidere]

[simptomele nu-s exact cele din DSM, sursa este un articol de pe webmd cu 'Atypical Depression']
*As adauga ca nu e vorba de existenta acestora doar la un moment dat, ci de o evolutie pe o perioada mai lunga de timp - 2 saptamani in fiecare zi, de exemplu

[Sibel H]

Dar ,in situatia asta se gaseste 99%din femei...mai ,ales la simptomele descrise..o zi ca dureaza anumite stari ,nueste grav...numai in cazurile in care se desfasoara pe o perioada nedeterminata...

[dara]

Dap, nu am definit eu criteriile si asa este, de-asta am specificat cu perioada.

A, mai ziceau la depresia atipica de pofte intense pentru carbohidrati.
Si ca prevalenta ar fi de vreo 40% din cazurile de depresie.

Am mai aflat ca la barbati care nu-s cazuri 'grave', 'clasice', se manifesta mai mult prin iritabilitate (din cauza barierelor culturale ca un barbat nu trebuie sa planga, etc.), recurgerea la alcool in loc de mancare. Asta cu iritabilitatea si alte comportamente negative e valabila si la o mare parte din adolescenti la depresie.

Normal ca nu e vorba de simptomele din PMS sau PMDD sau de o stare temporara intr-o zi. Dar in schimb poate fi valabila pentru ciclotimie sau distimie, care se intind pe ani de zile.

[cirallialina]

Anterior postat de dara

Buna fetele!

M-am gandit sa deschid un subiect legat si de psihologie, pentru ca mi s-a parut ca nu am gasit prea multe detalii despre cum sa depasim problemele cu alimentatia/ingrasarea altfel decat cu 'vointa'. Am vazut ca multe fete se plang ca nu-si pot lua gandul de la mancare. Mie mi se pare cumplita o viata in care sa traiesti tot timpul cu sentimentul ca trebuie sa te abtii, sa nu te saturi, sa te chinui, etc. Si de-asta vreau sa-mi diminuez si compulsiile sau obsesiile legate de mancare. Nu doar sa ma abtin.
Nu am gasit o categorie de subiecte psihologice si sper sa fi postat bine aici topicul.

Eu am slabit cel mai mult intr-o perioada in care-mi trecuse un tip de anxietate pe care nu o simti prea tare, anxietatea generalizata. Se spune ca si alcoolicii beau pentru a-si diminua anxietatea.
In Evul Mediu se spunea 'am mancat, acum, dupa, pot sa reincep sa-mi fac griji'. Se pare ca mancarea opreste totusi procesul acesta.

Bingea eating (hiperfagie, supra-alimentare), poftele 'psihologice' - daca nu-s urmate de un comportament de compensare, au la baza nevoia de a stapani/linisti niste emotii. Chiar i se mai zice mancat emotional.

Bulimia de obicei are o componenta de binge eating si una de compensare (varsaturi, sport in exces, diete teribil de restrictive, laxative) si ce difera este ca imaginea de sine este mult mai deformata si de-asta antreneaza comportamentele de compensare. Care apoi duc la crizele de binge-eating. La bulimie se 'aud' mai des auto-etichetari de genul 'sunt o vaca, sunt o nesimtita, sunt un porc' (bine, unele sunt comune si in anorexie).

Episoadele de hiperfagie pe baze emotionale merg pe diferite emotii, depresie, anxietate, furie - de obicei cu componenta pasiv-agresiva (imi fac rau ca sa vezi cat sufar sau sa ma pedepsesc).
Mai exista o combinatie in problemele tip borderline, cand persoana simte un gol pe care nu il poate umple si il evita cu orice pret.
Gama de sentimente/emotii variaza...cand te simti coplesit, fara control, etc. dar se duc tot spre cele de mai sus.

Este si un comportament invatat, care se poate dezvata incet incet, dar exista si niste convingeri distorsionate ale persoanei, despre sine sau emotiile sale. De ex. 'nu suport sa ma simt asa si trebuie sa fac orice sa scap de starea asta'. Sau 'ma voi simti ingrozitor...' Dar gandurile acestea sunt distorsionate si automate, nici nu suntem constienti de ele. Dar daca le relativizam, le aducem la normal...'va fi/este neplacut, dar nu ingrozitor' si 'nevoia' de a manca se va reduce.
E ceva de munca la propriile ganduri care determina si emotiile respective, dar eu zic ca merita, pentru ca lupta cu mancarea va fi mult mai usoara decat doar cu 'strans din dinti'.

Binge eating este o problema ca si bulimia sau anorexia si se trateaza. De obicei se ocupa psihoterapia cognitiv-comportamentala si cea interpersonala. Cam acestea doua au dat rezultate.
Ne putem modifica si singuri convingerile daca invatam cum. Se incepe intai cu monitorizare, sa stim ce simtim/gandim cand mancam de pofte si nu de foame.

Sper ca incet incet sa intereseze subiectul si sa mai aflu si eu lucruri noi.
Va pup cu drag.

Dumnezeule este exact ceea ce fac si ce gandesc eu,parca mi-ai fi citit gandurile.Eu sufar de bulinie si nutritionistul mi-a dat niste pastile pt a trata aceasta boala (depresie) pe car m-am incapatanat sa nu le ioau dar cred ca am sa le incerc cu toate ca stiu ca sunt f periculoase si creeeaza dependenta....sunt dezorientata chiar nu stiu ce sa mai fac!

[dara]

Din cate stiu eu (atentie, nu sunt medic, e opinie personala) antidepresivele creeaza doar o dependenta minora in comparatie cu benzodiazepinele (pentru anxietate, luate pe termen lung) si la final (sa zicem dupa 1 an sau 2 de tratament - minim 6 luni) o perioada se ia jumatate de doza, apoi un sfert si nu se simte mare lucru cand nu mai iei tratamentul.
Asta daca-s antidepresive SSRI sau triciclice. La tipul de antidepresive IMAO e mai complicat un pic, mai ales din cauza interactiunilor cu alte medicamente.

Medicii prescriu antidepresive din 2 motive, o data ca stiu ca omul nu se va duce la psihoterapie (si depinde si unde nimereste, ca s-ar putea sa se duca degeaba daca nu gaseste un specialist bun) si in al doilea rand pentru ca oricum asocierea psihoterapie + medicatie a dat cele mai bune rezultate.
Oricum conteaza doza, raspunsul omului la medicatie (poate ar reactiona mai bine la alt antidepresiv), dar ajuta foarte mult, din ce spun studiile.
Chiar asa de periculoase n-am stiinta sa fie. Nu mai este vorba de vechile sedative din vechime. Antidepresivele noi sunt tratamente tintite (vezi serotonina), nu iti 'adorm' tot corpul.

[DrIulia2010]

Anterior postat de cirallialina

Dumnezeule este exact ceea ce fac si ce gandesc eu,parca mi-ai fi citit gandurile.Eu sufar de bulinie si nutritionistul mi-a dat niste pastile pt a trata aceasta boala (depresie) pe car m-am incapatanat sa nu le ioau dar cred ca am sa le incerc cu toate ca stiu ca sunt f periculoase si creeeaza dependenta....sunt dezorientata chiar nu stiu ce sa mai fac!

Buna.


Ce antidepresive ti-a recomandat?

[cirallialina]

Anterior postat de DrIulia2010

Buna.


Ce antidepresive ti-a recomandat?

fluoxetina...daca stii ceva despre acest antidepresiv spune-mi si mie...

[violetar]

Buna! Ma numesc Violeta si ma inscriu si eu ca fiind "vinovata" la ceea ce a scris cirallialina. Nu stiu cum sa-mi potolesc pofta de mancare. Incerc sa am si un copil si ma gandesc sa-mi gasesc un "echilibru culinar" cat mai repede. Da-ti un sfat, va rog.

[dara]

Pofta 'emotionala' nu se potoleste chiar asa de la sine, chiar si daca-i descoperi cauzele reale, pentru ca de multe ori a devenit deja reflex, iar inlocuirea unui obicei cu altul dureaza si e un proces. Nu prea trece la modul 'gata, nu mai fac' -sau numai cu 'ambitie', 'vointa' cum se vehiculeaza. Ci se estompeaza cu fiecare moment in care ii rezisti si iti dai seama ca nu mananci de foame sau in scop 'nutritional', iti cresti increderea in tine si controlul TREPTAT - daca te astepti sa-ti iasa brusc, doar te expui unor dezamagiri. Daca in schimb iti dai seama ce simti si ce gandesti si ca starea respectiva nu va dura vesnic si poti sa rezolvi problema sau pur si simplu sa-i rezisti starii...uneori e suficient sa rezisti 10-20-30 de minute, dar noi, de obicei, nu asteptam atat.

Cu fiecare data cand rezisti, cresti controlul si increderea in tine...cu fiecare data cand cedezi, acestea slabesc si iti apar si alte sentimente negative.

Se rezolva in timp, daca nu te opresti din 'a lucra' cu tine dupa ce 'ai gresit' o data (si iti declari fara sa-ti dai seama ca 'nu poti').

Starile vin si trec si se pot depasi si fara mancare, e greu, dar merita.

[livia]

felicitari !!!!! ai slabit atatea kg ? nu pot sa cred!!! in cat timp ai reusit sa slabesti aproape 50 gk ?