[dorutza]

aveam si eu o problema din asta de mancat excesiv
doar cu un singur aliment : cartofii prajiti
nu ma opream pana nu mai puteam, si apoi stateam 10 minute si iar mai bagam..
doar pentru ca is inebunita dupa ea

sa ma vezi cum masor acuma 100 de grame daca chiar am pofta de ei

[bubus]

Buna!
Sunt noua pe aici, tocmai ce mi-am facut cont dupa ce am citit ce ati postat voi legat de binge eating...V-am gasit dintr-o coincidenta, cautam( pentru a milioana oara) si alte informatii despre cum sa invingi aceasta "boala". Ma lupt cu binge eatingul de mai bine de un an, fara succes insa. Totul a inceput acum 2 ani, nemultumita fiind de greutatea mea(aveam in jur de 60 de kilograme la 1,64) m-am pus serios pe slabit, cu multa vointa, sport nu prea, dar fara dulciuri, paine, prajeli, etc si cam in 3 luni am reusit sa ajung undeva pe la 48 de kilograme.Cel mai putin am avut 46 Mi-a mers bine cateva luni, eram foarte fericita de noua mea greutate si convinsa ca asa voi ramane mereu, am cedat de prea multe ori in fata junk foodului(in special dulciuri) si am ajuns la episoade de binge eating, uneori zilnice, de 1 an de zile Am "reusit" sa recapat toata greutatea pierduta, ba chiar am pus si peste iar in prezent ma lupt cu aceasta problema permanent.Ma trezesc dimineata si primul meu gand este "ce mananc?".Dupa ce mananc incep sa ma uit la ceas pana vine urmatoarea masa si niciodata nu ma simt multumita.In general, in timpul saptamanii merge mai bine, reusesc sa ma abtin si sa urmez cat de cat o alimentatie mai sanatoasa dar in weekend...dezastru.De vineri si pana duminica seara mananc si mananc si mananc si iar mananc pana simt ca nu mai pot sa ma misc sau sa respir.Astept sa imi treaca senzatia aceea dureroasa si reiau.Nu imi este foame...practic, nici nu simt vreo placere mai mare dar daca nu o fac, sunt trista, nervoasa, nemultumita si simt ca nimic nu ma poate linisti.Nu reusesc sa imi gasesc "alinarea" in nimic.Stiu ca nu e bine, ca ma distrug, ca imi bat joc de mine si de fiecare data cand o fac imi spun "doar de data asta, de maine gata" dar intotdeauna cedez si reiau.Imi spun ca nu se merita, ca nu e normal, ca trebuie sa-mi gasesc alte ocupatii dar pur si simplu nu sunt in stare sa o fac.Stiu, e dezgustator Mancarea imi controleaza viata.Simt ca pentru asta traiesc...Va scriu acum dupa o zi intreaga de mancat junk, cand m-a cuprins acel sentiment de scarba, deznadejde si tristete, in speranta ca poate voi gasi ajutor sau oamenii care sa inteleaga prin ce trec desi este atat de jenant
Multumesc daca ati avut rabdare sa cititi..

[ras_cristalin]

Anterior postat de bubus

Buna!
Sunt noua pe aici, tocmai ce mi-am facut cont dupa ce am citit ce ati postat voi legat de binge eating...V-am gasit dintr-o coincidenta, cautam( pentru a milioana oara) si alte informatii despre cum sa invingi aceasta "boala". Ma lupt cu binge eatingul de mai bine de un an, fara succes insa. Totul a inceput acum 2 ani, nemultumita fiind de greutatea mea(aveam in jur de 60 de kilograme la 1,64) m-am pus serios pe slabit, cu multa vointa, sport nu prea, dar fara dulciuri, paine, prajeli, etc si cam in 3 luni am reusit sa ajung undeva pe la 48 de kilograme.Cel mai putin am avut 46 Mi-a mers bine cateva luni, eram foarte fericita de noua mea greutate si convinsa ca asa voi ramane mereu, am cedat de prea multe ori in fata junk foodului(in special dulciuri) si am ajuns la episoade de binge eating, uneori zilnice, de 1 an de zile Am "reusit" sa recapat toata greutatea pierduta, ba chiar am pus si peste iar in prezent ma lupt cu aceasta problema permanent.Ma trezesc dimineata si primul meu gand este "ce mananc?".Dupa ce mananc incep sa ma uit la ceas pana vine urmatoarea masa si niciodata nu ma simt multumita.In general, in timpul saptamanii merge mai bine, reusesc sa ma abtin si sa urmez cat de cat o alimentatie mai sanatoasa dar in weekend...dezastru.De vineri si pana duminica seara mananc si mananc si mananc si iar mananc pana simt ca nu mai pot sa ma misc sau sa respir.Astept sa imi treaca senzatia aceea dureroasa si reiau.Nu imi este foame...practic, nici nu simt vreo placere mai mare dar daca nu o fac, sunt trista, nervoasa, nemultumita si simt ca nimic nu ma poate linisti.Nu reusesc sa imi gasesc "alinarea" in nimic.Stiu ca nu e bine, ca ma distrug, ca imi bat joc de mine si de fiecare data cand o fac imi spun "doar de data asta, de maine gata" dar intotdeauna cedez si reiau.Imi spun ca nu se merita, ca nu e normal, ca trebuie sa-mi gasesc alte ocupatii dar pur si simplu nu sunt in stare sa o fac.Stiu, e dezgustator Mancarea imi controleaza viata.Simt ca pentru asta traiesc...Va scriu acum dupa o zi intreaga de mancat junk, cand m-a cuprins acel sentiment de scarba, deznadejde si tristete, in speranta ca poate voi gasi ajutor sau oamenii care sa inteleaga prin ce trec desi este atat de jenant
Multumesc daca ati avut rabdare sa cititi..

Draga Bubus,

Poate ca iti va suna rautacios ce iti spun acum, insa singurul ajutor eficient ti-l poti oferi tu singura. Oricat am da noi din taste, totul tine de tine. Asa ca...
Daca doresti sa nu mai mananci junk food, nu mai cumpara E si mai scumpa si mai nesanatoasa.
Cum ar fi daca incepand de maine ai merge la o piata de legume-fructe sa iti cumperi de 15 lei (presupun ca atat costa un meniu la Mc sau KFC) legume pentru salate delicioase, branzeturi, iaurturi, lapte, carne de pui, fructe?
La mine aici a fost o mare problema : lista de cumparaturi pentru piata sau supermarket. Pana nu mi le-am scris pe o hartie si m-am tinut strict de ea, nu am putut sa dau jos. Astfel, cu doua luni inainte sa ajung pe forumul slabutelor, slabisem cam 2 kg intr-o luna doar mancand sanatos, fara sa ma uit la cantitate. Nu puteam sa cred, nu facusem nimic special, nu murisem de foame.
Apoi a urmat episodul de prostie din partea mea, incercand niste pastile de slabit care m-au distrus pe interior. O sa regret cat traiesc ca am facut acea decizie.
De cand am ajuns la slabute, am cunoscut conceptul de hipocaloric. Am inceput sa mananc in limita a 1000 de calorii zilnic si sa fac sport si toate necazurile mele s-au sfarsit.

Am avut si eu episoade din acestea de mancat compulsiv si inca mi se intampla uneori. Cu greu te poti opri odata ce ai mancarea in fata, deci singurul pas intelept e sa ai grija CE ai in fata. Daca la nervi mananci o salata de varza cu morcov, rosii, branza, castraveti... pana nu mai poti, nu e absolut nimic valoreaza cat un hamburger, cred.
Eu mai sunt aici, daca mai vrei sa vorbesti
Cu prietenie te imbratisez Curaj !

[dara]

Dap, restrictiile alimentare fac asta, la unele persoane conduc la binge eating. S-au facut studii si chiar se declanseaza niste mecanisme pe creier, la propriu, in afara de cele psihice, mentale, emotionale. Uneori se cupleaza cu imaginea proasta despre sine si e si mai acut.

In nici un caz nu esti dezgustatoare, chiar e o boala care poate fi si gestionata si ameliorata si vindecata. Dureaza si tre' sa fii dispusa si sa faci eforturile potrivite (nu cele de a te lua din scurt sau de a te auto-denigra la maxim).

Imi pare tare rau ca treci prin asta si e dificil, stiu cum e. Eu am reusit s-o vindec ziua, a mai ramas cand ma trezesc din somn la cate 2 ore, dar viata mea e si foarte neregulata si cu termene peste termene, cand am pauze de munca si de oboseala extrema dispar de tot episoadele.

Ce inseamna pentru tine week-endul?Ce fel de perioada reprezinta?Cine e in jurul tau/in apropiere atunci?

Eu cred ca vei gasi mult suport aici, dar nu musai pentru noi restrictii, poate doar foarte maruntele, care sa nu declanseze binge-urile. Are experienta si Sheba, si ea le-a oprit si foloseste mult sportul pentru slabit. Are experienta si Slabuta si ea s-a luptat cu ele si le-a invins.
Numai tu sa-ti ofer timp si rabdare, nu te bruftului, ca poti gasi ajutor.

[dara]

Are dreptate ras_cristalin, tocmai azi ce gasisem un studiu ca junk food chiar provoaca binge-urile, in afara de restrictii. Erau 3 chestii, junk-food (plus grasimile de proasta calitate si zaharul), restrictiile masive si stres-ul. Junk-ul provoaca fiziologic alte pofte si binge-uri, restrictiile provoaca si fiziologic si psihologic, iar stresul mai mult psihologic.
Se poate rupe legatura intre stari proaste si mancare, rarind obiceiul pana la dezvatare. Stiu ca e greu, dar se poate.

[bubus]

Draga ras_cristalin,

Nu e rautacios ceea ce spui si recunosc ca ai dreptate, totul pleaca de la mine.Nu se pune problema ca as cumpara eu junk foodul si nu ma refer aici neaparat la fast food ci mai mult la dulciuri, produse de patiserie, in general alimente umplute pana la saturatie de zahar), sunt foarte atenta cu ce alimente cumpar, tocmai din cauza aceasta nici nu prea mai merg la supermarketuri ca sa nu fiu tentata de raioanele ticsite de ciocolata si imi fac cumparaturile din piata, dar avand 18 ani inca locuiesc cu parintii si desi eu mananc salata sau mancaruri in general sanatoase, nu ii pot impune unui copil de 9 ani "nu mai manca dulciuri!" sau lor sa isi schimbe stilul alimentar.Am purtat discutii si de fiecare data au fost de acord sa ma ajute dar dupa o saptamana,doua s-a ajuns la o concluzie de genul "termina cu prostiile, pune mana si mananca, trebuie sa gusti si tu macar o gura din prajitura asta!".Numai ca eu nu ma pot opri la o gura...Si e greu...cand vezi pe altul mancand ce ti-ai dori dar tu inghiti in sec, pleci din camera si te consolezi cu o salata.
Totul tine de psihic si de MINE, asa cum ai spus tu iar ceea ce incerc sa fac este sa imi induc pofte pentru alimente sanatoase, sa reusesc sa instalez la nivelul psihicului ideea ca nu traiesc pentru mancare si sunt lucruri mai importante in viata decat asta.Am venit aici pentru a vorbi cu oamenii care poate se confrunta cu aceleasi probleme ca ale mele sau ma pot ajuta in a le depasi.
In orice caz, multumesc pentru raspuns si incurajari

[bubus]

Draga dara,

Weekendul inseamna perioada de vineri seara pana duminica seara cand pun tara la cale si ma pregatesc pentru o noua saptamana. In general sunt inconjurata de familie, de aici pleaca marea problema pentru ca in casa permanent se gaseste cate ceva care sa declanseze "tragaciul".Cand ies in oras, nu iau bani la mine si nici nu frecventez localuri de genul mc'donalds, astfel incat n-am probleme dar acasa situatia se schimba.Am incercat sa ma izolez in camera mea dar nu cred ca salbaticirea este cea mai buna solutie si deja mi-a facut destul rau.

[dara]

Aşa e, uneori e mai greu sa te opreşti din mancat decat sa nu guşti deloc şi poţi incerca sa le explici asta pana inţeleg ca e valabil doar pentru tine. Si daca nu inteleg, treptat sa-ti vezi de treaba. Ei mananca, tu-ti distragi atentia, le-o distragi si lor si asa ai si o noua preocupare. Problema e uneori ca si daca-ti reuseste o vreme, e posibil ca atunci cand 'ai scapare' sa te gandesti ca e dovada ca nu esti in stare si sa renunti complet. Dar poti s-o tratezi fix ca pe o scapare si de la masa urmatoare sa o iei de la capat.
Mi-a luat si mie mult pana am invatat asta. La inceput imi lua luni de zile sa o iau de la capat, apoi din ce in ce mai putin, 3-2-1 zile, apoi de la masa urmatoare.
Pe la varsta ta se declanseaza de multe ori, cam atunci apare la multe persoane, noroc ca acum sunt info pe net despre mancatul pe baza emotiilor si starilor (chit ca emotiile respective pornesc de la plictiseala).

[dara]

Voiam sa stiu daca e perioada de relaxare week-endul si daca relaxarea e asociata cu a manca diferit. Inclusiv de familie, nu doar de tine.

[bubus]

Perioada de relaxare nici vorba, anul asta am bacul .Cat despre familie...ei asa mananca mereu, nu e ceva special weekendul doar ca atunci petrecem mai mult timp impreuna.