[dara]

Inteleg ca pana la urma tot familia-timpul petrecut acasa e declansatorul. Are legatura si cu invatatul?

[ras_cristalin]

Anterior postat de bubus

Perioada de relaxare nici vorba, anul asta am bacul .Cat despre familie...ei asa mananca mereu, nu e ceva special weekendul doar ca atunci petrecem mai mult timp impreuna.

In cazul asta, poti sa incerci sa faci mai mult sport cu usa de la camera ta inchisa, faci juma de ora de sport zilnic si sa vezi daca mai ai chef de mancat dupa aceea. Iti recomand tae-bo sau orice iti place tie, trebuie sa incerci

[bubus]

Nu, nu cred ca are vreo legatura invatatul.Defapt, ajuta in anumita masura deoarece ma distrage si ma tine ocupata. Problemele apar cand incep sa se simta diverse mirosuri prin casa, cand deschid frigiderul sa iau un ou si dau de platouri cu eclere sau masa e ocupata de prajiturile trimise de o bunica la fel de "grijulie". Iar apoi intervin discutiile care concluzioneaza ca ar fi un ceva total anormal " sa nu gusti si tu macar din bunatatile astea". La inceput imi era mult mai usor, refuzam fara remuscari si nu mi se intampla sa exagerez decat daca mi se puneau in fata dar cu timpul, avand episoade din ce in ce mai dese de binge eating, am inceput sa "ma descurc singura" si fara sa mi se ofere.Iar permanent imi sta gandul la mancare.A devenit ca un drog

[bubus]

Ma duceam intr-o perioada si la sala dar anul asta am ceva mai mult de invatat si am renuntat.M-am gandit si eu la varianta cu sportul facut acasa, cred ca o sa imi descarc niste filmulete...

[dara]

De obicei mecanismul dependentei seamana cu al recompensei, de exemplu dupa ce ai terminat de invatat ceva. Cercul vicios poate incepe cand esti invitata, iti refuzi sau refuzai si se formeaza 'obsesia'. Insa faptul ca nu te opresti e al doilea aspect si merg abordate separat.

Se spune ca daca reusesti macar sa te opresti la un moment dat si sa nu te invinovatesti sau pedespesti ca 'ai gustat, deci nu ai destul de multa vointa, etc. etc.' esti aproape vindecata.

Poate la inceput nici nu e nevoie sa 'nu mai pui gura' ci sa exersezi opritul cat mai mult. Ca obiectiv doar sa nu mai ajungi sa mananci pana nu mai poti respira.

[bubus]

In general imi propun sa iau o inghititura si sa ma opresc dar dupa ce o fac, deja nu mai conteaza, consider ca am esuat si deci...de ce sa ma mai abtin? "O iau maine de la capat"...******* abordare, stiu. In mare, eu cam stiu ce am de facut, m-am documentat si am incercat tot ce am citit dar desi am avut succes pe termen de maxim 2-3 saptamani, la un moment dat s-a intamplat ceva si am cedat.

[dara]

Pai e super tare ca ai avut succes 2-3 saptamani, cedezi, dar nu e nevoie sa cedezi pe termen nedeterminat. Dovada ca nu esuezi e tocmai ca reusesti 2-3 saptamani si ai scapare o data. Secretul e gandul ala de atunci 'am esuat, deci n-are rost', care nu e real, e doar o obisnuinta de gandire ca daca ai gresit o data, ai gresit tot. Se cheama gandire alb-negru si suferim multi de ea, dar poate fi schimbata. O scapare versus 2-3 saptamani nu inseamna deloc esec, pt. ca obiectivul 100% nu e realist, suntem fiinte umane, nu masinarii perfecte. Tu compari cu reusita 100%, insa o reusita 98% e super tare.
Cand apare gandul respectiv care-ti determina comportamentul in continuare, verifica-l cu realitatea si cu logica, chiar si cu pragmatismul (ma ajuta sa gandesc asa?), pt. ca s-ar putea sa fie distorsionat. Toti facem d'astea.

Care crezi ca ar fi un gand alternativ mai realist?

[bubus]

Sunt ce acord cu ceea ce zici, mai nasol cu practica. Stiu ca nu ma ajuta la nimic ideea asta de perfectiune (am gresit o data, gata, s-a terminat, ce mai conteaza?) , trebuie sa gasesc o cale sa ma echilibrez din punct de vedere psihic si sa nu mai ajung la extreme de genul "totul sau nimic".De cele mai multe ori imi e mai usor sa nu iau deloc decat sa ma "amagesc" si pana la urma sa ajung sa ma indop. Da, ai dreptate, trebuie sa gandesc mai mult cand apare o situatie din asta.De acolo pleaca totul ca sentiment de foame nu prea mai experimentez de cativa ani

[dara]

E posibil ca gandurile alternative mai rationale sa nu aiba aceeasi putere la inceput fata de cel familiar 'negru/perfectionist (am gresit totul, nu-s in stare de nimic - care nu-s reale, practic nu ai gresit tot si esti in stare de ceva). Dar e chestie de exercitiu, de ex. la inceput crezi in cel absolutist 90% si in cel realist (tu trebuie sa decizi care e) 20%, dar il poti scadea cu exercitiu pe cel de 90 in intensitate si il poti creste pe cel de 20 in credibilitate. Ele iti vor determina reactiile ulterioare.
Si da, e posibil sa dureze chiar si cateva luni, dar dupa ce se instaleaza cele realiste nu va mai fi asa greu.
Si invatarea comportamentului care nu-ti place a fost de fapt, treptata, asa ca si dezvatarea n-are cum sa fie decat tot treptata si tot prin repetare. Nu numai cu vointa si strans din dinti, ci si cu ganduri realiste, nu doar alb-negru.
Dar tu crezi ca meriti cadoul sa-ti acorzi timpul dezvatarii? Esti super tare ca incerci si e normal sa mai existe si reusite partiale, dar nu-s esecuri, ci poti invata ce n-a mers.

[bubus]

Wow, interesant spus "cadou".Nu m-am gandit niciodata la asta ca si cand mi-as face un cadou, e frumoasa ideea si parca mi-a ridicat moralul putin Multumesc, chestia asta cred ca imi va fi de ajutor de acum incolo.
Si apropo, tu esti super tare avand in vedere ce vad la tickerul tau