Experiente traumatizante
 

Sper ca nu mai este un subiect de genul acesta,daca este,imi pare rau,eu nu l-am gasit,si sper ca l-am postat unde trebuie.
Pentru ca vad si pe forumul acesta,ca in multe locuri unde am citit,tendinta tuturor de a slabi repede repede,nu conteaza cu ce pret,m-am gandit ca ar fi bine sa ne spunem fiecare experientele in legatura cu minunatele diete,pastile si alte nebunii.
Cred ca toate am incercat diferite metode de a slabi,mai bune sau mai putin bune,ar fi bine ca cele care sunt incepatoare macar sa nu mai faca inca odata greselile noastre.
Deci,experienta mea.Am fost un copil supraponderal cu siguranta,ma ingozesc cand vad pozele de cand eram mica,si ma ingrozesc si mai tare cand imi aduc aminte cum eram obligata sa mananc,sau cand mi se povesteste cum reuseam eu sa mananc nush cate felii de paine cu unt si dulceata pe la un an.Off doamne,ma intreb de ce,ca vreo slabatura nu eram.Dar na,grasa si frumoasa.
Apoi am vazut de curand pozele de pe la 13 ani,eram normala.Dar un pic mai dezvolatata ca celelalte fete.Si atunci a pornit nebunia.Sunt grasa.Si erau zile cand nu mancam nimic,sau doar lapte,sau doar paine.Si apoi au inceput sa apara kilogramele in plus.Logic,ma infometam,era normal ca,corpul meu sa reactioneze cumva,sa se protejeze.
Si distractia a continuat pana acum vreo 8 luni,cand cred ca am inteles,sau m-am desteptat,sau m-a luminat Dumnezeu,nush.
Ce am inteles eu,si ce am invatat din experienta mea.Nu pot da jos kilogramele acumulate de-a lungul anilor in doar 2 luni.Si am invatat sa am rabdare.Am fost o viata grasa,ce mai conteaza daca mai astept 7 luni,pana voi fi la greutatea ideala,cand nu ma va recunoaste lumea pe strada,hiihihih.Dar in astea 7 luni voi avea saptamana de saptamana(miercurea,ziua cantaririi),satisfactia unui nou kilogram pierdut.Da,the first day from the rest of my life a fost miercuri,urasc sa incep chestii lunea,si a inceput si pe la pranz,ca atunci am avut timp sa fac o lista.
Cele mai traumantizante experiente au fost 3( au fost multe altele,supa de varza,orez fiert si restul nebuniilor)
Prima,pe locul 3,adica,mai putin traumatizanta,a fost regimul de viata montignac.Eu nu zic ca nu e bun,stiu oameni care chiar au slabit bine cu el,dar pt mine a fost un soc,pt corpul meu.Renutarea totala la zahar,pt ca reusisem sa fac si asta.m-a terminta,3 zile nu am iesit din casa,ca nu ma puteam tine pe picioare,si nu ma infometam.Habar nu am de ce,si apoi m-am autoconvins,hiihih,dupa lungi documentari,ca am nevoie si de zahar,la cafeluta.
Ce am descoperit atunci.Cand nu mancam deloc zahar,asta fu vreo 2 saptamani,nu imi trebuia nimic dulce,totul era ok,nici o pofta.Apoi am inceput sa folosesc fructoza.Sfinte,se eliberase iadul peste mine,imi curgeau balele la orice vedeam de mancare,si bineinteles dulciuri.Nici asta nu stiu de ce,in schimb fructoza m-a facut sa renunt la monti.
Trauma numarul 2 a fost dieta daneza.Cum sa pui un pofticios sa mance dupa dieta daneza?A fost groaznic.Si mai fu in saptamana aia ziua barbatului,care avea vreo 3 torturi in frigider de dus la scoala,si eu tineam dieta danezaAm rezistat o saptamana.Plangeam cu suspine in fiecare seara,la propriu,ca vreau si eu doar o gura de lapte,sau de mar,sau de nush ce.Si barbatul statea langa mine si ma consola.Dupa o saptamana am abanonat,ma termina psihic,eram irascibila,mai mult infometata,pt ca nu mai suportam carnea de vita.Am slabit 3 kg,au venit 5 inapoi,ei,nu-i bai,mai conteaza inca 2.
Si socul vietii mele au fost pastilele,care m-au facut sa abandonez orice idee miraculoasa de slabire.Heritage,sper ca le pot spune numele.Totul este natural,totul este safe,doar va stimulam putin secretia de insulina si nush ce va mai facem pe acolo,dar nothing happens.Acuma nu dau vina doar pe ei,ca eu is ******* de le-a luat,oricum.Da,nu mai imi era foame,nu mai aveam pofta de dulciuri.Dupa vreo doua luni (cred)si vreo 5 kile pierdute,se termina pastilele.Bun,facem pauza,ca asa scrie in prospect.Si ma ingras 9 kile.Bun,si mi greata,si mi greata,de dimineata pana seara,dar asta inca din timp ce luam pastilele.Si ajung la doctor,care descopera ca am transaminazele pe la 120(normale e vreo 50).Nu aveam hepatite,nu icter,nu isi da nimeni seama de ce.Iar eu am tacut malc si nu am zis la nimeni ce am luat eu.Si am aruncat cele 2 cutii de pastile de le mai aveam.Ficatul mi l-am pus pe picoare in vreo 3 luni de vegetarianism.
Apoi,am reusit sa slabesc 8 kg in doua luni,cu weight wathcers.Ei,ce mandra am mai fost,sport nu pre am facut,doar plimbari zilnice si lungi,si rapide.Deci,am gasit minunea.Dupa cele 2 luni ne-am mutat,am renovat,a fost o nebunie curata.3 luni a durat totul,cu mancat dezorganizat si toate cele.Apoi au urmat sarbatorile,apoi o vizita de vreo luna in Romania cu toate bunataturile specifice,doar trei kilograme am pus inapoi( in vreo 7 luni).Ei,daca nu e asta o minune.
Am luat la disecat regimul weight wathcers,si am descoperit ca e de fapt principiul hipocaloric,asezat intr.o forma frumoasa si comerciala.Asa ca acuma numar calorii,nu mai numar puncte.Am inceput de 2 saptamani,am dat deja 2 kilograme jos,sa vedem saptamana asta ce va arata cantarul.Si pot manca tot ce vreau,conteaza doar cat mananc,ideea e sa iasa numarul de calorii.
Si voi?

Re: Experiente traumatizante
 

Da...aici cred ca numai posturi de 1 A4 avem toate...

Dupa cum zicea si Mishutza si eu am fost un copil durduliu...parintii mei si-au dat seama si in clasa 1-a m-au inscris la gimnastica - lucru care mi-a prins bine, am devenit foarte elastica si inca imi mai prinde...cu toate kilogramele mele inca ma pot "indoi" in toate pozitiile fara greutate si imi place miscarea..din nefericire dupa cam 1 an jumate s-a inchis centrul unde faceam gimnastica...si din lipsa fondurilor (zic eu) ai mei nu m-au mai inscris nicaieri..au incercat ei sa aibe grija de alimentatia mea dar nu le iesea..pt ca deh eram copil eram pofticios si daca nu mancam acasa mancam pe la rude, prieteni etc...prima criza de personalitate am avut-o in clasa a 7-a...noi nu aveam cantar acasa si m-am cantarit la o prietena de-a mamei...74 kg la 13 ani...(da tot aratam mai bine ca acum ca nu am mai crescut in inaltime)..si de atunci tin diete.....nu pot sa le enumar in ordina cronologica ca nu mai stiu...prima chestie care am facut-o atunci si culmea ca slabeam..mancam cartofi fierti cu branza sau branza cu rosii :))..., si slabisem ceva..vreo 6 parca..apoi a fost supa de varza...dupa o saptamana am renuntat...apoi diverse meniuri din reviste...apoi am aflat ca am inceput de ulcer si 6 luni am tinut regim dat de medic pentru stomac..si atunci am slabit bine...ma rog da intre diete normal ca renuntam si mai puneam ceva la loc...asa cu asta pentru ulcer am slabit cred ca vreo 10 kg..s-au pus la loc cu timpul...in clasa a 9 am avut o problema de sanatate foarte grava, o infectie la amigdale : se umflasera atat de tare incat doar lichid mai puteam sa inghit - asa ca timp de 3 luni ..ca tot recidiva boala...m-a spitalizatau din 2 in 2 saptamani aveam cate o saptamana de papat perfuzii si ceai...a fost cel mai eficient regim tinut :D..la ultima iesire din spital ..avem 59...normal ca s-au pus kg ...dar cu diverse retete minuni si diverse tratamente (am luat si niste condimente pe care trebuia sa le pun in mancare si cica slabeam--mda mai mult de o carca)...de prin clasa a 10 stateam la 72-74 de kg...apoi dieta daneza...apoi la facultate iar m-am ingrasat pana m-am amorezat prea tare de un cineva si am si suferit...atunci am slabit cel mai mult intr-o luna 13 kg... nu prea mancam si cand mancam era o rosie sau un castravete...dupa respectiva suferinta mi-am revenit destul de greu..asa ca m-am mentinut pe la 67 vre-un an ..apoi iar am inceput sa ma ingras...cand l-am cunoscut pe actualul aveam 72 si aratam destul de ok...adik al meu zice ca daca as fi cum era cand m-a cunoscut as fi perfecta :P...dupa ce l-am cunoscut m-am prins si eu ca e relatie serioasa si m-am apucat de anticonceptionale...nu dupa ureche..am fost la cab de planning...si cresteam intr-o luna cati alti in 10..si dupa primele 10 kg puse, la 82 de kg m-am plans la cabinet ca m-am ingrasat si sa imi schimbe pastilele...au zis ca nu e vina pastilelor si sa am si eu grija ce mananc..bla bla...am incercat sa tin regim dar nu mergea nicicum..nu slabeam...m-am chinuit o luna si epuizata si dezamagita si cantarind vreo 86 am renuntat ..am ajuns la 92 si am hotarat sa renunt la antibebe...dupa 3 luni (de abstinenta :)) aproape ) m-am apucat iar ..dar le-am luat dupa ureche...nu am mai avut probleme din cauza lor..dar aveam deja 92 de kilograme...si vara trecuta am bagat o tura de disociata...am slabit ceva cu ea ..vreo 13-14 ..nici nu mai stiu..si apoi am renuntat ..si incet incet a pus inapoi de am ajuns la 98...asta iarna...si iata-ma trezita la viata din februarie anul acesta si decisa sa mananc sanatos ..pentru ca alta solutie oricum nu mai am...pana acuma merge bine ...am trecut si de Pasti si mergem inainte..sper sa aibe un final fericit povestea mea :)

Re: Experiente traumatizante
 

Da Shorty,bine zici de format A4,eu de la antibebe am 12 kilograme amintire,luate in doar 6 luni.Constant,luna si 2 kilograme.Si nu,bineinteles ca nu ne ingrasam de la ele,ne ingrasam de la pofta de mancare pe care ne-o proudc,eu mancam enorm de mult,si dulciuri mai ales,si oricat de mult as fi vrut nu reuseam sa ma abtin.
Acum,de 2 luni,asta e a treia,iau din nou anticonceptionale.Si cele de data trecuta au fost date de medic,ca si astea.Doar ca la astea am facut analize hormonale,si pe baza lor mi s-au dat.Nu a fost alegerea mea sa le iau,de as avea de ales le-as arunca direct in gunoi,au mult prea multe efecte adverse,si eu mai sunt si fumatoare,dar trebuie sa le iau,ca hormonii isi fac de cap,si am sanii plini de noduli.Dar de data asta mi se pare ca slabesc de la ele,nu am pofta de mancare mai multa,dimpotriva,parca manc mai putin fara sa ma concentrez pe chestia asta,si in prima luna am slabit vreun kil fara sa fac nimic.Deci e clar ca astea imi priesc.Doar ca probabil o sa trebuiasca sa le iau tot restul vietii,:((
E bine ca parintii tai au realizat ca ai o problema,ai mei nici acum nu ma vad ca sunt grasa.

Re: Experiente traumatizante
 

fetele tot citesc postarile voastre, si ma cam bagati in frica, eu anul acesta intentionam sa iau anticonceptionale, dar parca mi-a trecut cheful. :-s Eu nu mai vreau 68 de kg. :((

Re: Experiente traumatizante
 

Slabuta,gaseste un medic in care sa ai incredere,incearca doua luni,si daca vezi ca e jale,renunti.Dar inainte citeste bine despre ele,si despre riscurile lor.Si nu lua pastile daca nu esti total convinsa ca medicul si-a dat silinta sa ti le dea pe cele corecte.Eu am luat diane35,toate fetele de le stiu ca au luat s-au ingrasat in timp ce le luau(evit sa spun ca de la ele)Acum,iau altele cu o concentratie hormonala mult mai mica,si e ok,noduli s-au cam dus,am control luna asta sa vad cum ,cu toate ca am descoperit alt nodul ciudatel.Deci incearca doar cand esti suta la suta convinsa ca stii ce implica un tratament hormonal,pt ca astea sunt anticonceptionalele.

Re: Experiente traumatizante
 

si eu ma gandeam sa incep ..de fapt sa ma duk la un medic ...eu din cauza hormonilor ...imi creste fooarte mult par ...in special la perciuni ...si putin sub barbie...

eu trebuie sa ma epilez mereu ....e foarte urat dar nu stiu ce sa fac ...nu vreau sa imi dea un tratament care sa ma ingrase .:((
ma gandisem la o epilare definitivaa!!! dar mai intai as vrea sa i cer parerea unui var de al meu care e medic ..!!!

Re: Experiente traumatizante
 

Miha,de asta am ajuns si eu,aveam un fir nenorocit ce imi iesea in barba,unul singur.par pe corp am destul,dar am avut mereu,dau cu epilatorul peste tot.
Problema erau nodulii de la sani,pe care ii banuiam ca sunt hormonali,si doctorul mi-a confirmat banuiala.Deci mergi,air de epilare defenitiva ce sa zic,cred ca e o minune.

Re: Experiente traumatizante
 

Sa spun si eu povestea mea. :D

Cred ca A4 nu imi ajunge. :)) Haz de necaz. :)

Eu nu am fost niciodata slaba, inca eram la liceu, si deja aveam fata durdulie, toate fetele de varsta mea, aratau foarte bine....

Pentru prima data cand am tinut un pseudo-regim, ii zic pseudo ca inca nu stiam cum sta treaba cu slabitul, doar bajbaiam, a fost prin clasa a 7.Fiind un liceu cu profil vocational, aveam ore pana tarziu, terminam pe la 6-7 seara. Noi aveam cantina si mama zilnic imi dadea bani ca sa mananc acolo. Intr-o zi am decis sa nu mai mananc la cantina, strangeam toti banutii pe care mi-i dadea mama, nu mai stiu ce mi-am luat cu ei....

Asa am tinut-o vreo 2 luni. Si am slabit, eram foarte fericita ca pot purta fuste scurte ca si fetele (incepuse moda mini jupe :D )

Nu m-a tinut mult, a inceput sa ma doara stomacul, si am revenit la alimentatia de dinainte, si m-am ingrasat la loc. :(

Au trecut ceva ani.... Si prin clasa a 9, la sfarsit de an, pentru prima data m-am cantarit, aveam 68.5 :-o Am ramas masca. nu mi-a venit sa cred ce [*purcel*] ajunsesem. :((
Atunci au aparut primele depresii, bocete in mijlocul noptii, mama nu stia ce sa imi faca. :(

In vara dupa clasa a 9 m-am apucat de regim, in primele luni am fost rationala, am facut sport, am mancat frumos si ajunsesem la 60.
Am facut cunostinta cu un baiat, dar dupa ce am iesit prima oara in oras, nu m-a mai cautat, stiu sigur ca din cauza kg (dupa un timp ne-am intalnit si avea alte intentii, dar mi-a trecut mie cheful de el). Nu am mai mancat nimic, o luasem razna, si in ultima luna de vacanta de vara am scazut pana la 51-52. Eram foarte fericita, dar in acelasi timp trista ca nu am fost luata in seama de acel baiat... :(

Dupa , incepuse a 10. Si in toamna, iar m-am pus pe mancat. :(( în jurul Crăciunului am totalizat în jur de 57 kg sau cum se spune mai corect a apărut şi groaznicul efect yo-yo. Urmau şi sărbătorile, deci, şansele de a slăbi şi de a reveni la vechea siluetă, erau compromise.

Şi uite că se termina şi clasa a 10… Ciudat că nu luasem mai multe kg, dar nici nu mai mâncam aşa mult, poate pentru că eram din ce în ce mai frustrată că redevin grasă.

Frustrarea urma să se termine în momentul în care am întâlnit o femeie în troleibuz, în timp ce citeam un ziar despre o dietă.

Probabil că ea văzuse ce citeam în ziar şi s-a grăbit să mă ajute cu un sfat.

Mi-a povestit că în tinereţea ei a făcut un fel de cură de detoxifiere, care a constat în punerea a 3-4 pliculeţe de ceai de muşeţel şi a unei lămâi feliate în apă fiebinte şi lăsarea peste noapte, deci un fel de măcerat.

După care, dimineaţa pe stomac gol acest ceai trebuia să fie băut şi doar la o jumătate de oră după aceasta puteam să iau micul dejun.
Mi-a promis că efectul nu va întârzia să apară…

Zis şi făcut. Din nou, îmi revenea ambiţia de altădată şi abia aşteptam să ajung acasă pentru a începe aceasta dietă “minune”.


Ce prostuta eram....:((
Dimineaţa la prima oră eram în picioare, se pare că funcţionează chestia asta când te apuci de o dietă :D

Deci, am dat pe gât licoarea… şi am simţit cum îmi trec toţi fiorii prin corp de acră ce era. Dar asta a fost o nimica toată.

Ca să fiu sigură de rezultat, am zis să fac şi mai mult decât o cură de detoxifiere…

Şi fără să stau pe gânduri am combinat acest ceai cu dieta pe care o aflasem din ziar când m-am întâlnit cu acea femeie.
Despre dietă ce pot spune, am mâncat toată ziua doar orez fiert. Acum nici nu mai suport mâncarea în care apare chiar şi un pic de orez.

Deci, marea minune de dietă am ţinut-o două săptămâni cap coadă. Am reuşit să ajung de la cei 57 kg la 49 kg. Pentru prima oară aveam să fiu foarte aproape de greutatea pe care mi-am dorit-o mereu.

O dată cu dietele mele care s-au terminat cu pierderea a multor kg m-am pricopsit şi cu o stare de sănătate foarte proastă…

Prin foarte proastă vreau să spun că am început să am deranjamente, mai întâi, mai puţin grave, iar mai apoi foarte grave, cu stomacul.
Toată chestia asta am luat-o în joacă… http://www.slabute.ro/wp-content/plu...eys/tb/sad.gif
Primele semne au fost dureri abdominale, care nu au fost băgate în seamă pentru că treceau foarte repede dacă mâncam ceva, deci, concluzia mea era că îmi e foame şi era timpul să mănânc. Mai aveam arsuri uneori, mici deranjamente… dar nimic semnificativ, spuneam eu.

Cel mai rău a fost peste doi ani, cand am mai ţinut o dietă “fără să vreau”, o spun aşa pentru că într-adevăr nu mi-am propus asta, şi atunci s-a pus capacul la toate…

Dupa acest regim, iar m-am ingrasat, pana la 55. #:-s
Eram a 12…

Eram foarte nervoasă, stresată, nu îmi găseam nicidecum locul, învăţam într-una, eram disperată că nu voi reuşi să iau note mari şi toate aceste lucruri mă făceau puţin câte puţin să uit când trebuie să dorm, când trebuie să mănânc…

Erau seri, în care brusc conştientizam că nu mâncasem nimic, şi atunci imediat mai ronţăiam ceva, erau seri când mă culcam fără să fi mâncat ceva vreo 2 zile…

Colegii îmi spuneau că arăt foarte rău, că am slăbit mult, dar parcă nu auzeam nimic, mai observam că nu îmi mai era bună nici o haină, dar preocuparea principală erau tot examenele.

Aşa a ţinut o lună şi jumătate. Şi cu 2 săptămâni fix înainte de bac, “sistemul” meu a cedat…
Într-o seară au început dureri groaznice de stomac, parcă cineva îmi băga mii de cuţite în burtă, îmi scobea răni şi mă tortura până adormeam după un pumn de analgezice.

A doua zi rău, a treia zi şi mai rău… aveam febră mare, nu mai puteam mânca absolut nimic, mă durea sfâşietor.
Am lăsat totul baltă şi am plecat acasă, la părinţi. La control s-a descoperit ulcer gastro-duodenal.

În consecinţă a trebuit să ţin un regim strict de 3 luni, să mănânc de 5-6 ori pe zi şi o groază de pastile.

Baculaureatul a trecut cu bine, am luat 10, dar m-am ales cu ulcer şi am rămas doar cu 45 kg… Am mai pus un pic inainte de facultate, aveam vreo 48 kg.

M-am văzut intrată la facultatea pe care mi-am dorit-o, totul părea să fie aşa cum am visat dintotdeauna, întâlnisem pe cineva, dar care acel cineva nu făcea parte din vis. Un an de zile cât a ţinut relaţia, kg nu s-au lipit nici o secundă de mine, ba slăbisem mai mult, ajunsesem să am 46 kg.

Aşa cum zice mama: “eram un set de tacâmuri pentru ciorbă” http://www.slabute.ro/wp-content/plu...s/tb/laugh.gif. M-a epuizat şi m-a stresat fiecare zi petrecută alături. Cu toate că ajunsesem să fiu mai mult o umbră eu tot mă vedeam în continuare grasă. Cred că fenomenul se numeşte anorexie nervoasa.

Nu mai mâncam normal, îmi era frică să mă îngraş, cred că toate ţineau de fondul meu nervos pe care mi l-a distrus acel om fără inimă. Dar asta e o altă poveste, să revin la ale noastre cu dieta. http://www.slabute.ro/wp-content/plu.../tb/smile1.gif

Deci, povestea veche cu dietele începe, practic, după acel an de relaţie.
Vara de după a fost ok, încă mă ţineam în frâu http://www.slabute.ro/wp-content/plu...s/tb/laugh.gif, dar începând cu anul II au revenit problemele. Şi credeţi-mă că în această perioadă, din disperarea de a slăbi rapid ca nimeni să nu observe kg mele în plus, am încercat tot ce înseamnă în materie de dietă. La pastile nu am apelat niciodata. Slava domnului...

Deci ca să fiu mai precisă, prin semestrul I al anului II am revenit la 60 kg, încet dar sigur. Din păcate, nici nu mi-am dat seama când s-a întâmplat nenorocirea. http://www.slabute.ro/wp-content/plu...eys/tb/sad.gif Abia când am ajuns acasă de crăciun am aflat de greutatea mea, am rămas mută când ledul cântarului mi-a arătat 60.

Iar, iar începea totul… Cât de obosită eram de toate blestematele astea de diete.
Aşa că, până după Crăciun nu am făcut încă nici o mişcare, dar prin februarie, mă apucasem serios, doar venea vara şi dacă iarna sub haine nu se observa grasa de mine, la vară, în costum de baie nu aveam unde să ascund grăsimea, bat-o vina. http://www.slabute.ro/wp-content/plu...eys/tb/sad.gif

Prima dietă pe care am încercat-o, a fost una extremă. Am mâncat timp de o săptămână doar ovăz. Ehh, cred că slăbisem câteva kg, dar ce folos că m-a distrus acea dietă şi după o săptămână m-am scăpat la toate bunătăţile care există pe lumea asta: merdenele, baclava… mmmm, yummi.

Deci, fără rezultat bun s-a terminat încercarea…

Renunţasem… Dar prin aprilie m-am îndrăgostit nebuneşte şi de atunci fiecare dietă pe care o descopeream din reviste, cărţi sau internet, era imediat încercată.Pot să spun că prima a fost cea cu ciorba de varză. Mi se întoarce stomacul pe dos când îmi aduc aminte de gustul ei. Dupa a venit regimul disociat....

Mi-a venit intr-un final mintea la cap si de atunci sunt pentru un stil de viata sanatos, cu alimentatie moderata, fara exagerari. :D

Re: Experiente traumatizante
 

uite ca si eu ma regasesc in acest titlu ..povestea mea e lunga..si eu am fost un copil ceva mai plinut, nicidecum gras, dar intotdeauna cu cateva kg mai plinuta decat restul..sa spunem vreo 5..nu stiu cum Dumnezeu se facea de mereu toate fetele erau slabute si finute si eu trebuia sa fiu elefantelul bine hranit cu 5 kg in plus..asta se intampla inca din cls.1-4..cand dimineata nu vroiam sa mananc inainte de a pleca la scoala ptr ca ma consideram grasa :)), bine ca mancam in rest in timpul zilei nu era bai..dar na, fiecare cu incapatanarea si fixatiile ei..au urmat apoi pb cu greutatea, ceva mai mici, prin gimnaziu..nu prea mancam, fumam mult, aveam o greutate rezonabila, apoi la liceu, cand m-am mutat din oras au inceput adevaratele probleme, faceam scoala departe de ai mei, nu mai aveam ce manca trebuia sa imi cumpar eu si bineinteles ca imi cumparam numai prostii, asa a mers frumos un an de zile..dar dupa a revenit fixatia ca sunt grasa..si cum din miile de modalitati de a pierde kg, un prost nu poate alege decat pe cea mai proasta modalitate..am ales bulimia..mancam ca un porc, bagam degetu`n gat, la inceput nu-mi iesea, apoi mai cu exercitiu, mai interesandu-ma cum iese mai usor, care-i pozitia, cate degete sa bag etc etc reuseam sa iasa si mai mult, chiar de mai multe ori pe zi, chiar si cand nu mancam.dupa ce m-am plictisit eu de bulimie, hai sa incerc si cu anorexia..bine, asta dupa n incercari de diete, supa de varza care incepea luni si se termina joi seara si multe altele..nu le pot retine numele la toate..am inceput eu sa practic semi-anorexia..mancam cate ceva, dar putin si acelasi lucru..gen numai cate un mar, numai cate o rosie..sau mai multe..mergeau asa..slabeam..bineinteles ca nu mai aveam ciclu, ca aratam naspa de acum..dar nah..asta s-a oprit dupa ce am gustat un fursec de Craciun..ptr ca de la o abatere..a venit a doua a treia..a o mia..am pus vreo 15 kilograme..iar laxative, iar diete, iar incercari nereusite de infometare..iar slabiri mari, iar ingrasari, iar degete in gat..si momentan..nu vreau decat sa imi revin, sa slabesc si sa duc o viata normala :D cam asta e povestea mea, sper ca nu v-ati speriat de mine:-s

Re: Experiente traumatizante
 

offffff.....si eu ma numar printre slabutele care vroiai sa ia anticonceptionale dar dupa ce am slabit aici, vorba lu' slabuta .. nu vreau sa mai ajung la 63 de kg care le-am avut acu ceva vreme... sau mai bine zis la nici un 1 kg in plus pt k am devenit prea obsedata de aces cuvant KILOGRAM:|.......