[WhiteAngel]

Anterior postat de Anonima99

Ei mananca pe la 20:00-20:30 iar eu nu vreau sa mai mananc dupa ora 18:00 . Dar de ce sa fac astia is parintii . Trebuie sa ii inteleg .

mda .. asta este, poate vor intelege si ei pana la urma
si ai mei tot comenteaza ca sa mananc mai mult, ca sa ma mai ingras ca am slabit prea mult si tot felul de chestii ... dar nu le bag in seama pt ca daca eu ma simt bine asa nu`mi trebuie parerea lor .. ca stim si noi cum sunt parintii : "grasa si frumoasa"

[RoxxRoxy]

Cel mai jenant mi se pare la plaja cand uneori am senzatia ca am niste coapse si aripioare de balenuta. Dar imi trece cand realizez ca sunt altele si mai si care nu fac nimic ca sa dea jos ce-i in plus. macar eu ma chinui.

[Alexik]

Anterior postat de RoxxRoxy

Cel mai jenant mi se pare la plaja cand uneori am senzatia ca am niste coapse si aripioare de balenuta. Dar imi trece cand realizez ca sunt altele si mai si care nu fac nimic ca sa dea jos ce-i in plus. macar eu ma chinui.

Don't bother just to be better than your contemporaries or predecessors. Try to be better than yourself

Eu una nu ma compar cu cele mai mari ca mine , nu ar fi corect

[dienusha]

Super citat Alexik!

[strawberry]

In sfarsit, am revenit pe forum! Dupa atata timp, rusine sa-mi fie! Nu cred ca am mai postat pe aici, dar vreau si eu sa-mi spun punctul de vedere
In timpul scolii generale (de prin clasa a8a am inceput sa ma ingras, desi am fost mereu mai durdulie) si liceului, nu prea m-au deranjat parerile, dar cu timpul au inceput sa ma afecteze.
Pe mine nu ma deranjeaza in totalitate parerile altora cat ma deranjeaza micuta mea obsesie (sau nu stiu cum sa o numesc): atunci cand ma vad in oglinda, simt ca arat ca un butoias pe cale de explodare.

[Exp]

intr-o tara cu oameni civilizati (si nu primitivi ca in ...) nu ai avea de ce sa te simti jenat; fiecare are o anumita zestre genetica si o anumita conformatie; toate ne-am dori 90/60/90 si 175 cm inaltime dar Mama Natura a gandit-o altfel; problema consta in "a te simti bine in pielea ta"- si nu in a te simti jenata sau a fi acceptata de cei din jur DOAR in functie de aspectul fizic; atunci cand nu este okay, trebuie sa actionezi (inclusiv dpdv medical); este foarte simplu;

p.s. pentru cele care s-au simtit jenate: uitati-va si la cine "arunca piatra"... veti fi uimite sa constatati ca de cele mai multe ori respectivele persoane nu sunt nici pe departe niste...dive!

[WhiteAngel]

Anterior postat de Exp

intr-o tara cu oameni civilizati (si nu primitivi ca in ...) nu ai avea de ce sa te simti jenat; fiecare are o anumita zestre genetica si o anumita conformatie; toate ne-am dori 90/60/90 si 175 cm inaltime dar Mama Natura a gandit-o altfel; problema consta in "a te simti bine in pielea ta"- si nu in a te simti jenata sau a fi acceptata de cei din jur DOAR in functie de aspectul fizic; atunci cand nu este okay, trebuie sa actionezi (inclusiv dpdv medical); este foarte simplu;

p.s. pentru cele care s-au simtit jenate: uitati-va si la cine "arunca piatra"... veti fi uimite sa constatati ca de cele mai multe ori respectivele persoane nu sunt nici pe departe niste...dive!

oricum pana la urma daca stam sa ne gandim, si noi la randul nostru mai vorbim despre alte persoane ... pt ca asa e felul omului .. prima impresie vine din exterior, chiar daca multi sustinem ca nu conteaza aspectul fizic, avem unele principii si gusturi
cand descriem o persoana, trebuie sa zicem "aceea mai plinuta/slabuta" dar nu trebuie luata ca pe o jignire decat in momentul in care se exagereaza gen "balena aia/umflata aia/ etc." .. de aici deja devine nesimtire

[labello]

imi place la nebunie subiectul asta pentru ca am patit si eu multe de genul asta.....
peste sicanele copiilor in primara si generala am trecut uimitor de bine, adica raspundeam tot timpul, cu niste replici usturatoare, de cele mai multe ori cei care spuneau ceva si le luau peste nas (multumesc familiei care are un simt al umorului iesit din comun si unde ne sicanam mereu din orice - in sensul bun )....si pentru ca la final ei erau cei umiliti in public, renuntau la orice remarca ) cea mai buna prietena, care este biscuite in dunga, vreo 52 de kg la 174, mi-a spus tot timpul ca a admirat increderea de sine pe care o am si cum am reusit sa nu bag in seama toti prostii.... cu toate asta, recunosc ca eram destul de complexata de felul in care aratam, doar ca nu lasam asta sa se vada, orgoliul de olteanca probabil , si mereu toti cei care ma vedeau aveau impresia ca eu ma simt exceleeent in pielea mea....in 70%din cazuri era adevarat...Dar ramaneau mereu restul de 30%

cu toate astea cele mai nasoale momente cred ca erau cand trebuia sa imi caut blugi....cand inca eram in ro nu pot spune ca eram grasa, eram implinita, rotunjoara....aveam 66-67 la 1.70, dar puse pe solduri si fund....
replicile TUTUROR vanzatoarelor erau "ne pare rau dar nu avem marimi ATAT de mari", cu o privire de mila gen "vai saraca o sa umble in chiloti...."
mereu m-am intrebat daca pt mine nu au, celor care au peste 80-90 de kg ce le spun??? stiu ca dupa cateva replici de genul am inceput sa le raspund si vanzatoarelor atotstiutoare cu clasicul si iubitul meu sarcasm si nu am mai pus piciorul in magazinele respective .....

[Tina]

Pt. mine cea mai neplacuta situatie e sa ma privesc in oglinda si da, se repeta zilnic. Nu imi pasa prea mult ce ar spune altii, oricum multi ma vad "normala". Dar pt. mine e teribil sa arata asa, mai ales ca ma vad fara haine si nici nu ma multumesc cu mediocritatea in ceea ce ma priveste. Nu mi-ar pasa nici daca ar rade de de mine altii, eu ma compar cu ce imi doresc si momentan sunt departe.

[Marnie]

Mie mi-a facut un bine enorm o remarca pe care atunci cand am primit-o mi s-a parut rautacioasa si m-a facut sa plang. Am fost grasuta toata perioada adolescentei pana la terminarea facultatii, insa niciodata nu m-am simtit incomodata si nici nu ma necajea cand auzeam pe strada "ui' ce fund are aia"..ma gandeam ca-i o chestie de bine, plus ca prietenii mei n-au facut niciodata aluzie la kg mele extra si ma simteam iubita pentru felul in care aratam, deci fara complexe. Asa am tinut-o cam 8 ani de zile, pana cand, mutata in Germania si incepand sa traiesc o viata de adult am inceput sa observ chestii. La noul job, toate fetele din birou erau skinny si se imbracau superb - eu incepeam sa realizez cata strategie depun ca sa ma imbrac oarecum banal dar sa ma avantajeze, ele mancau salate la pranz - eu imi luam doner cu baietii, ele mergeau la partyuri in rochii - eu nu ieseam din jeansi...si tot felul de conexiuni de genul asta care au inceput sa ma faca sa relizez ca ceva nu-i in regula. Si chiar in mijlocul marii mele crize, mergand pe strada, doi tipi se iau de mine - Hi, can i ask you something? Sure... You've got a very nice face and all that, but what the ****'s with that body?! Iar eu am ramas muta...ei au ras si si-au continuat drumul, eu am ajuns acasa, m-am bagat in dulap si-am plans in voie. Asta a fost atunci situatia jenanta care mi-a dat determinarea sa m-apuc de treaba, si le multumesc acelor doi tipi pentru "interventie"