Cred ca pierd controlul
 

Buna, fete frumoase!
Eu sunt Allanah, am inceput sa slabesc in urma cu o perioada buna de timp, mai mult de 1 an si jumatate, iar de atunci viata mea se invarte numai in jurul cantarului, cred ca pot numara pe degete zilele in care nu m-am cantarit; in jurul oglinzii, nemultumirii, dietelor, sportului, frustrarilor si a dorintei de: "macar inca putin".
Initial am slabit de la 63 de kilograme la ~ 49,50 cu muschii umflati de la sport ca in relaxare aveam si 48. Apoi am oscilat, insa niciodata nu m-am mai ingrasat mai mult de 53 de kilograme.
De 1 an jumatate insa numai in jurul a ceea ce "e permis" ma invart, iar daca se intampla sa mananc asa cum am facut in vacanta ma mustru incredibil de rau si simt imediat dorinta de a o lua din nou pe calea cea buna: sport, mult sport, mancat putin.
Am obosit si m-am saturat teribil de rau. Ma tot invart in acest cerc vicios al nemultumirii: macar sa ajung asa cum am fost, macar sa mai dau jos un kilogram, desi corpul meu se opune, nu mai are ce sa dea jos. Am incercat orice si mai mult de atat nu merge. Deci, am obosit si am ajuns in punctul in care imi doresc sa fiu asa cum eram la 63 de kilograme, sa nu fi inceput niciodata lupta asta pentru ca imi acapareaza viata.
NU ma infometez din cate imi pot da seama, ba chiar pot spune ca mananc, insa nu scap de obsesia "pierdere kilograme", "inca unul", "mult sport". Eu, desi spun tuturor ca nu fac dieta, ca nu vreau sa mai slabesc, mint! Nu am fost niciodata la mentinere de cand am inceput si mereu mai exista ceva de inlaturat.
Sotul meu imi spune zilnic aproape ca e rau ceea ce fac. MA cearta ca ma trezesc la 5:30 zi fac jogging la 1 grad afara. Imi spune ca am sa cad lata jos si ca trebuie sa renunt la diete. A renunta la dieta mi se pare cel mai imposibil lucru de realizat.
Macar daca as adopta acest stil de viata "sanatos" cu mai multa relaxare, sa nu fac din el principalul motiv din viata, sa nu ma trezesc si culc gandindu-ma la asta.
Vreau sa pot manca o felie de tort intr-o dimineata, dupa ce mi-am facut sportul si sa mi se para firesc, sa-mi spun: "ok, ai gustat, bucura-te", sa pot sa mananc un bol de struguri sau ceva la care poftesc incredibil fara ca apoi sa ma cuprinda un fel de disperare, ori deznadejde, descurajare si sa ma cercetez 10 ore in oglinda.
Deci, eu vreau sa ies din acest cerc vicios al luptei cu kilogramele in plus!!! Vreau sa nu ma mai gandesc la ele, sa nu ma mai urc pe cantar, sa pot lua o gura de ceva cand imi vine sa plang de pofta si sa fac asta degajata.
Ideea e ca ... NU STIU CUM.

Re: Cred ca pierd controlul
 

Am trecut si eu prin asa ceva, ma simteam groaznic, ca o obsedata care nu putea baga o firmitura in gura fara sa o cantareasca inainte, nu voiam sa manacm in oras ca nu stiam exact cate calorii o sa bag in gura. La fel, si sotul meu spunea ca o iau razna. Mi-am impus sa renunt o perioada la cantarul de bucatarie si la inceput estimam caloriile in gand. Am rezistat o saptamana fara cantar (nici de bucatarie nici de baie), fara calculator de calorii si surpriza: nu aveam nici un kg in plus :)
Acum verific caloriile doar asa din cand in cand, prin sondaj, si ma cantaresc/masor maxim o data pe sapt (cateodata trec si 3 sapt fara sa ma cantaresc)

http://forum.slabute.ro/ghidul-slabi...esie-1219.html

Incearca si tu, sigur nu se va intampla nimic. Incearca sa faci asta intr-un weekend, sa nu fii acasa pe langa nici unul din cele doua cantare, eventual manaca mai mult in oras cu prietenii in acel weekend (evident alegi mancaruri sanatoase)

Re: Cred ca pierd controlul
 

Deocamdata sunt la stadiul in care incerc sa fiu sincera cu mine si sa accept ca cele scrise mai sus se intampla, mi se intampla, sunt problemele mele. Pot foarte bine ca maine sa ma trezesc si sa imi spun, va spun ca sunt la mentinere, ca e perfect normal cum si ce mananc sau cum ma comport, ca detin controlul. Deci, initial trebuie sa VAD ca exista ceva ce nu mai e in regula.
Apropos de starea de sanatate: sunt aproape sigura ca sufar de anemie- am momente in care aproape ma lasa picioarele de ameteala, lipsa de calciu: se vede clar pe unghii si de ceva vreme un ganglion inflamat la gat(semn al imunitatii slabite)...

Re: Cred ca pierd controlul
 

Re: Cred ca pierd controlul
 

E aiurea sa spun "ai o obsesie, gata, scapa de ea urgent" pt ca daca ar fi asa usor nu s-ar chema obsesie.
Nu stiu, incearca sa te gandesti la un lucru din viata ta care e mai important decat slabitul, este aproape imposibil sa nu existe unul.
La mine factorul exterior care m-a impulsionat a fost faptul ca deveneam insuportabila pt sotul meu asa cum puneam intai pe cantar si apoi pe farfurie si nu voiam deloc sa ies din casa ca sa nu cumva sa mananc ceva si sa nu stiu cate calorii are.
Daca nu reusesti singura cere ajutorul unui psiholog.
Oricum daca suspectezi anemie consulta un medic, si verifica ce-i cu ganglionul.

Re: Cred ca pierd controlul
 

Re: Cred ca pierd controlul
 

Re: Cred ca pierd controlul
 

Dar totusi tu, Contess, ai 1.64 si 48 de kilograme. Mi se pare nemaipomenit! nu cred ca ti-ai putea dori altceva, deci pentru tine sa iesi din problema a fost mai usor, stimulul din exterior te-a atins cu mai putin efort, cred. Eu mi-am dorit inca de cand am inceput dieta sa ajung la 48 de kilograme, ceea ce nu s-a intamplat sau s-a intamplat si a fost doar o sclipire de-o zi. Orice as face si oricat m-as stradui, as transpira sau m-as infometa eu la 48 nu ajung.

La mine nu functioneaza si nici nu cred ca solutia e sa-mi arunc la gunoi cantarul ori sa-l ascund in locuri mai putin accesibile. Rau trebuie totusi tratat si nicidecum ascuns si ne prefacem ca mie gandul nu-mi sta la cate kilograme am sau cati centimetrii am pus ori dat jos. Am incercat pacaleli, fara succes evident!

Am si episoade cand in regretul meu ca am mancat ceva imi fac o scarba incredibila de simt cum mi se intoarce mancarea inapoi sau renunt la cina(cu mancare si aleg doar un fruct), desi pranzul l-am luat la ora 14 pentru ca da mai bine la cantar...

Re: Cred ca pierd controlul
 

Re: Cred ca pierd controlul
 

Eu sunt practic la mentinere de mai bine de jumate de an, nu mai e cazul sa slabesc, eventual doar la centimetri dar obsesia caloriilor a continuat mult timp dupa, si nu cred ca am scapat de tot, nici acum nu mananc felia de tort la o aniversare fara nici un gand negru, dar macar reusesc sa bag in gura fara sa pun inainte pe cantar. Eu nu zic sa arunci cantarul ca sa nu vezi ca mai ai doua kg de dat jos sau sa nu mai calculezi niciodata caloriile, dar daca ai tinut mult timp o dieta si nu a fost restrictiva probabil ca deja mananci corect si nu se intampla nimic daca faci o pauza la cantarul de bucatarie si te concentrezi spre alte aspecte ale vietii, ca la urma urmei nu greutatea face totul pe lumea asta. Si cantarirea si masurarea zilnica au consecinte negative= duc la frustrari si nu cred ca ar aduce vre-un beneficiu. Si tu esti pe ultima suta de metri spre greutatea dorita, poate chier stresul te impiedica sa dai jos cele doua kilograme pacatoase pe care le mai ai. Gandeste-te si ca nu poti trai toata viata asa cu obsesia caloriilor, risti dai intr-una din extreme, ori sa te infometezi ori sa clachezi si sa "iti bagi picioarele" in rezultatele de pana acum si in ambele cazuri ar fi pacat.