|
Ortorexico-bulimică aş zice
Bună tuturor! :)
Scriu acest mesaj pentru că de câteva zile mi-am dat seama că am din ce în ce mai mare nevoie de ajutor. Totul a început prin faptul că am slăbit în jur de 22 de kilograme în ultimele 8 luni. Pas cu pas, am ajuns la ortorexie. Nu o văd ca pe o problemă, ci ca pe un stil de viaţă. În fine. Am văzut în mai multe locuri că din ortorexie se poate da uşor în anorexie, de exemplu, însă nu este cazul meu, pentru că iubesc mâncarea. :) Din nefericire, am dat în bulimie, aş zice. Dacă până acum o lună mâncam în cantităţi normale, de o lună încoace am zis că-mi permit măcar o zi pe lună să mănânc mai mult. Ei bine...am mâncat mai mult decât trebuia în ultimele 3 zile, cu toate că doar cu o săptămână înainte am ajuns la spital din cauza stomacului. Datorită unor probleme ale sistemului digestiv, urmez, teoretic, un anumit regim, unde mi se permit cică şi biscuiţii. Nu am mâncat aşa ceva de prin iunie, iar acum, când am dat de ei, nu mă pot opri. Ceea ce mă deprimă este că meniul meu zilnic este normal..până după-amiază spre seară. Ieri, de exemplu, am mâncat DOAR 200 g de nucă. Azi am terminat un pachet de crackers (cam 200 g), aproape jumătate de pâine şi încă vreo 30 g de alt tip de biscuiţi. Efectiv, nu mă puteam opri. Am încercat să-mi provoc vărsături şi ieri şi astăzi, însă nu funcţionează, aşa că ajung să mă liniştesc aparent spunându-mi că da, de mâine mă schimb şi da, am o problemă, dar îmi permit doar în ziua respectivă. În spital mi s-a spus că am şi o tulburare obsesiv-compulsivă în ceea ce priveşte alimentaţia. Luni am prima şedinţă la psihoterapeut. Am simţit nevoia să mă descarc... Acum am gust de unt (sau aşa mi se pare) în gură şi mi-e greaţă. X_X Edit: Mi-am adus aminte.. Îmi simt corpul plin de tot felul de substanţe scârboase acum. X_X |
Re: Ortorexico-bulimică aş zice
buna ioana, tin sa precizez ca m`a impresionat tare mult mesajul tau :)
initial nu stiam ce este ortorexia, cunosteam doar termenii de anorexie si bulimie .. cu un search pe google m`am informat :) .. se pare ca aceasta "boala" nu pare atat de rea precum cele 2 enumerate mai sus .. dar este pana la urma tot ceva psihic, cu care se confrunta multe persoane zic eu :) .. din pacate eu simt ca ma cam regasesc aici, mai bine decat in oricare altele .. tot ceea ce trebuie sa facem este sa gandim pozitiv si sa pretuim fiecare clipa din viata noastra .. nu numai mancarea conteaza ! trebuie sa mancam atunci cand ne este foame si sa ne oprim atunci cand este cazul, deci nu cand nu ne mai putem ridica de pe scaun .. interzicerea asta a anumitor alimente reusim sa o controlam pe o perioada scurta, sau in functie de persoana, chiar si o perioada mai lunga .. dar pana la urma tot se va opri ! iar atunci cand se va intampla vom cadea prada tuturor interdictiilor si vom ajunge in stadiul de binge-eating, depresie, etc. .. fara sa mai reusim sa ne controlam in vreun fel sau altul totul tine deci de echilibru ! cate putin din fiecare .. fara interdictii .. sau cautarea unor alternative mai sanatoase de a ne satisface poftele .. daca lucrul acesta mai este completat si de putina miscare, e clar ca nu avem de ce sa ne facem griji :) dar spune`ne mai multe despre tine :) cati ani ai? in ce mod ai slabit si de ce ai ajuns in spital? cum au ajuns doctorii la acest diagnostic? |
Re: Ortorexico-bulimică aş zice
Bună, WhiteAngel! :)
Eu m-am obişnuit aşa şi am ajuns la „pace” cu ortorexia. :)) Bine spui „sa ne oprim atunci cand este cazul, deci nu cand nu ne mai putem ridica de pe scaun ..”! :)) Nu ştiu, eu una, de exemplu, mă simt plină de tot felul de substanţe oribile după ce mănânc ceva care nu e în acord cu principiile mele. Ştiu, ce-i drept, că în zilele noastre toate-s cu chimicale, injectate, etc, dar încerc, pe cât posibil, să aleg să mănânc acele alimente care au cât mai puţine minunăţii în ele. Ce-i drept, la un moment dat tot există o scăpare.. Şi doar din cauza tentaţiilor la tot pasul. Am rezistat câteva luni, a mers bine şi sunt mândră. Şi mai mândră sunt de faptul că am reuşit ca, atunci când am avut momentele de mâncat în exces, măcar am mâncat din rândul produselor acceptabile (mă rog, nu vorbim de pâine). o:-) Echilibru şi armonie, „reţeta” ideală pentru o viaţă sănătoasă. :) Cât despre mine, am 17 ani şi sunt în clasa a XI-a. Încă de când mă ştiu am fost mai „dolofană” (purcicuţă în toată regula), şi am avut mari frustrări de prin clasa a IX-a în ce priveşte aspectul fizic. Am avut şi 80 de kilograme, mult pentru 1.70 m înălţime. De pe la sfârşitul clasei a X-a am decis să îmi schimb modul de viaţă, pentru că realizasem şi realizez că doar prin aşa o schimbare se poate modifica şi corpul. Am slăbit iniţial folosind tot felul de diete alese după ureche. Cred că cea disociată a reprezentat prima mea încercare. De prin august m-am apucat, însă, de sport, şi am devenit speriată de ideea că dacă nu am grijă de mine şi de modul în care mă alimentez, mă pot trezi cu tot felul de boli. De atunci, acord timp zilnic calculării caloriilor, a nutrienţilor în principal, etc, etc. Acum o lună-două am încercat dieta Dukan, de care am fost mulţumită, dar prea multe proteine mi-au afectat (ce-i drept, destul de puţin) rinichii şi am ales să nu mai continui aşa. De atunci, am un regim, dacă se poate numi aşa, al meu. Am ajuns în spital din cauza mâncării. [*lacom*] În ziua aia m-am simţit nebună.. Stăteam pe scaun în bucătărie, ţin minte şi acum, mama se uita la mine şi îmi zicea să mă opresc, dar eu mâncam şi râdeam... Trist. :)) Am ajuns cam la 3000 de calorii (spun asta pentru că de obicei alimentele pe care le consum au puţine calorii, iar prin numărul ăsta se poate deduce şi cantitatea cât pentru un hipopotam).. Mi-a fost rău, nici prin provocarea vărsăturilor nu am reuşit să mă liniştesc, aşa că pac-pac la spital. M-au internat pentru investigaţii şi aşa am aflat că sistemul meu digestiv, în cea mai mare parte, e cam..dat peste cap. Am făcut o endoscopie, respectiv biopsie pentru helicobacter pylori. Îţi mulţumesc pentru răspuns, WhiteAngel! :) |
Re: Ortorexico-bulimică aş zice
Doamne fetelor ce citesc aici?! A trebuit sa caut si eu sa vad ce e ortorexia. Aveti 17 ani si in loc sa va bucurati de viata voi va mancati sanatatea cu tot felul de prostii, diete, obsesii. E bine sa incerci sa mananci sanatos dar sincer... la 17 ani ... ai alte griji si alte probleme. Nu mancati fast food toata ziua si dulciuri fara masura, mancati fructe, legume proaspete, faceti miscare si e de-ajuns.
Nu va impuiati capul cu alte prostii. Nu va mai ganditi toata ziua la mancare - ce mananc, ce nu mananc, cate calorii are , cate kilograme am... |
Re: Ortorexico-bulimică aş zice
Draga Ioana, esti o fiinta puternica si matura:)
Ti-am citit povestea si cred ca multe fete de aici te inteleg cu siguranta. Nu inteleg de ce ai ajuns la spital. 3000 de calorii e mult, dar NU atat de mult incat sa te aduca la urgenta.... Ce mananci in mod obisnuit?:) |
Re: Ortorexico-bulimică aş zice
Citat:
eu cred ca am mancat si cate 5000 de cal intr`o zi :))) acum 2 saptamani cu o prietena, ne`am chitit ca nebunele pe mancat prostii noaptea la filme pana ne`a venit rau .. in contextul in care amandoua avem probleme cu gastrita .. deci sa vezi arsuri dupaia ;)) dar scumpa, nu trebuie sa te mai gandesti atata la mancare .. mananca ceea ce iti place, si micsoreaza portiile la alimentele pe care tu le consideri nesanatoase .. nu le elimina complet ca nu rezolvi nimic, decat frustrari lasa numaratul caloriilor, este cea mai mare prostie ! vrei ca toata viata sa fii ghidata de niste cifre? si niste gramaje? mananca cat sa te simti tu ok ;) cat iti cere organismul, pt ca el stie mai bine Citat:
la mine e problema ca am mustrari cand depasesc masura .. trec repede peste ele, dar totusi as vrea sa nu mai existe acele sentimente de vinovatie Citat:
|
Re: Ortorexico-bulimică aş zice
Michelina, cu tot respectul, nu consider că vârsta este un criteriu decisiv în acest sens. Un adolescent de 17 ani din prezent nu este acelaşi cu un adolescent de aceeaşi vârstă din trecut. În plus, pasiunile se dezvoltă treptat, iar eu personal mi-am descoperit această plăcere vis-a-vis de studierea alimentaţiei încă de la începutul acestui an. Nu văd nimic greşit în asta, dimpotrivă, mă ajută să evoluez, de ce nu, profesional. Consider că adolescenţa nu înseamnă numai şcoală, jocuri, etc, cu toate că studiul are un rol colosal în această perioadă. Ne dezvoltăm diferit, trăim diferit, de aici şi pasiunile şi modul de a se bucura de viaţă al cuiva diferite.
Conştientizez, într-adevăr, că am o problemă, însă nu este aceea pasiunea pentru alimentaţie, sănătate, etc. :) Coco23, îţi mulţumesc. :) Ce-i drept, mai am ceva până să ajung la maturitate în ceea ce priveşte modul în care mă alimentez, dar, zic eu, am atins câteva puncte esenţiale. :D În ziua respectivă am mâncat aproape continuu şi am făcut cele mai „deosebite” combinaţii. X_X A început să mă doară stomacul tare-tare, am luat o pastilă bună, nu a funcţionat, aşa cum se întâmpla de obicei. Am încercat ce am spus şi mai sus şi nu a trecut nicicum. Am zis să merg pentru că, data trecută când am fost la spital tot din cauza stomacului (din fericire nu pentru că am fost o purcicuţă :))), mi s-a făcut o injecţie care m-a liniştit complet. Speram şi de data asta să mă ajute, dar nu a făcut nimeni asta. Fiind lacto-ovo-vegetariană, mănânc şi brânză, iaurt, ouă, pe lângă multe legume şi câteva fructe (inclusiv migdale, seminţe, etc). :) Eu am mâncat o perioadă bună muuulte legume crude, şi mă gândesc că acestea mi-au iritat şi stomacul. :-?? |
Re: Ortorexico-bulimică aş zice
Din cauza faptului că mi-a fost poftă şi nu mă puteam opri, efectiv (ştiu că, într-adevăr, omul se controlează, însă sunt unele momente când e mai dificil). :))
Maaamă! :)) Pff..gastrită..aiurea-aiurea, ştiu prin ce treci. Sunt gurmaaaaaandă! Aici depinde doar de faptul că trebuie să-mi dezvolt bine autocontrolul. o:-) Număr caloriile, dar nu mă stresez atât de tare pe cât mă străduiesc să-mi asigur nutrienţii necesari zilnic. La început da, eram axată pe calorii. Acum, însă, principalul rol este ocupat de nutrienţi. |
Re: Ortorexico-bulimică aş zice
Nu intelege ca te judec. Sincer imi pare rau ca treceti prin asa ceva - parerea mea e ca e o presiune a societatii asupra fetelor tinere. Aceasta dorinta de a ajunge subponderala va impinge in niste extreme absolut sinucigase. Nu-ti imagina ca pe vremea mea nu ne uitam in oglinda. Cand pe la 17 ani am vazut ca mi se rotunjesc soldurile am fost distrusa - nu intelegeam sau mai exact nu acceptam ca e pubertatea, ca ma transform din copil in femeie. Asa ca si eu am inceput sa mananc jumatate din ce imi punea mama in farfurie, am inceput sa nu mai mananc pe strada tot felul de gustari (pe vremea aia covrigi in cea mai mare parte si cate un baton sau corn de paine), am evitat sa mai intru in cofetarii si faceam acasa mai des exercitii. Dar nu am incetat sa mananc, nu am incercat sa vars(si pe vremea mea exista bulimie si anorexie) si in general nu am facut o obsesie despre mancare.
Soldurile au ramas rotunde in ciuda eforturilor mele si eu am continuat sa ma simt grasa ( desi aveam 45-46 kg) pana cand primul barbat m-a facut sa inteleg ca sunt perfecta asa cum sunt (asta pe la 22 ani). PS Gurmand inseamna sa apreciezi mancarea buna. Sa nu te poti opri din mancat se numeste lacomie. |
Re: Ortorexico-bulimică aş zice
Există şi presiunea societăţii, însă e important să primeze dorinţa de a arăta bine pentru sine şi pentru sănătatea proprie. Legat de subponderalitate, consider că este discutabil. Eu personal nu cred în IMC, mă ghidez mai mult după oglindă şi după cum mă simt bine. În ceea ce priveşte gustările menţionate de dumneavoastră, asemenea dulciurilor nesănătoase, acest fapt este valabil oricând. De asemenea, şi excerciţiile, atât pentru slăbire, cât şi pentru întreţinere. Sunt de acord cu faptul că e important să mâncam, astfel încât să asigurăm corpului nutrienţii necesari.
Împăcarea cu sine este o condiţie de aur pentru echilibrul vieţii în general. :) Greşeala mea. :) Atunci sunt laaaaaaaacomă! :D |
| Ora este GMT +2. Ora este acum 11:48:51. |
Powered by vBulletin Versiunea 3.8.4.
Copyright ©2000-2024 Jelsoft Enterprises Limited.