[Delicious]

Anterior postat de Sheba

Yep stiu pe propria piele din pacate povestea cu binge eating. Mai am inca tendiinta sinu e deloc amuzant

Cel ce se amuza pe o asemenea tema are din start o bila neagra si o gandire puerila.
Este ceva ce trebuie tratat!Asta inainte de a se ajunge la puncte in care ti-ai dori pentru o zi sa dai timpul inapoi si sa repari greselile!

[Sheba]

Pai sincer noroc cu pritenul meu care m-a incuraja sa am grija de mine si sa cer ajutor. Acum cel putin stiu cu ce ma confrunt si incerc sa tin sub control problema dar tendiinta e tot acolo. Si daca tin regim mai drastic iese urat. ca ma arunc asupra frigiderului. Asa ca o iau incet incet
Anul trecut am mai dat jos vreo 15 kg si vreau sa continui dar tinand cont ca nu pot sa tin regim drastic tre sa ma reapuc de sport (de-abia astept).
Deja colegii de antrenament ma intreaba cand ma intorc dar tre sa mai am rabdrare 2 saptamani ... ufff

[dara]

Chiar daca cei cu binge eating ajung uneori sa nu-si controleze portiile, se pare ca fondul este tot 'mancatul emotional'. Intr-adevar restrictiile drastice alimenteaza problema, dar in afara de a-ti controla comportamentul prin vointa, iti mai poti reduce si starile emotionale dupa care iti vine sa mananci, ca sa nu folosesti doar vointa si atat. Majoritatea emotiile se concretizeaza in ganduri automate de diverse naturi (la anxietate catastrofizarea si sentimentul ca nu faci fata, la depresie un 'nu pot' sau mai multi si tot asa) si se pot inlocui gandurile respective cu altele mai realiste, logice, rationale si astfel se diminueaza si intensitatea starii respective.

[Sheba]

Pai la mine cel mai bine functioneaza descompusul problemei. Iar subproblemele devin rezolvabile. La inceput aveam tendinta de a ma simti pur si simplu coplesita dar pana la urma se rezolva. Iar ce nu se poate rezolva asta e. Sunt unele chestii pur si simplu batute in cuie si n-o sa schimb eu lumea daca ea nu vrea sa se schimbe.
Vointa nu a functionat niciodata ci mai degraba intelegerea problemei in sine evident cu ajutor calificat.
Cum spuneai si tu binge eating e mai mult un efect decat o cauza. Cauzele sunt altele stres, depresie, traume etc.

[dara]

E adevarat ca substratul e emotional, dar sunt oameni care nu s-au invatat sa reactioneze asa. Cunosc persoane foarte anxioase, dar care pur si simplu raman in starea respectiva pana cand se remite, dar nu mananca. Sunt altii care 'rezolva' aceeasi anxietate cu alcool.
Stiu cum e cu coplesitul, si eu ma simteam asa si renuntam. Acum vorba ta, caut solutii. Mi-a luat ceva sa exersez deprinderea de a cauta solutii, de a nu renunta, ca raspuns la coplesit, dar acum ma surprind. Ma bucur ca ai reusit, ai putea sa ne dai un exemplu de 'descompunere'? Pe mine m-ar interesa teribil, multumesc.

[Sheba]

In primul rand medicul care m-a ajutat mi-a cerut sa tin un jurnal scris cu manuta nu numai cu crizele dar si cu evenimentele care au dus la acestea. Si apoi la inceput am discutat cu el. De exemplu cand aveam prea multe de facut intr-o perioada foarte scurta.
Regula era sa fac ce mergea mai repede mai intai. Stii povestea cu 80/20. In 20% din timp faci 80% din orice proiect baza. Iar partea de amanunt 20% iti ia restul de 80% din timp.
Ideea principala e sa nu mai fiu asa perfectionista si sa accept si sa zicem 90% din rezolvarea unuei probleme. Si am vezut ca lumea era oricum destul de multumita.
Si problemele sa spunem personale tot asa cand par prea multe. Pe rand si fara sa caut solutia optima.

[dara]

Cred ca am inteles, adica descompunerea ar fi fost sa vezi care e baza si sa nu te impiedici in detalii pana nu termini baza. Da, clinical perfectionism e o problema la ingrasare, la fel si gandirea alb-negru "daca nu am 10% inseamna ca nu am nimic -ignorat restul bun de 90%". La problemele personale nu-mi imaginez cum ar arata descompunerea. Sau cum poti descompune targetul slabitului, ne mai dai detalii? Please, daca vrei. Sau pe un topic separat, legat de gandire, psihologie ceva, daca aici nu e ok. Multumesc mult.

[Sheba]

Pai la probleme personale in general e gandire de genul nu te intelege si nu te sustine nimeni si exista tendiinta de a pune totul la oala comuna. Si parintii si prietenul etc.
Important e sa treci de la nimeni la x sau y m-a suparat cu aia si are sau nu dreptate intr-o anumita priviinta. si cand ajungi la analiza problemei o descompui ca pe orice alta problema.

[dara]

Adica mai intai scapi de generalizari si le reduci la concret. Cred ca uit si eu uneori sa fac asta si imi scapa prin minte vreun 'totul e...' . Recunosc ca-s foarte interesata de subiectele astea pt. ca imi par foarte utile ca sa nu ma bazez numai pe vointa, care mai scapa si ea la oboseala. Multumesc.Tare mi-ar placea sa discutam mai in amanunt

[Daphne]

"Mai conteaza daca emotia de baza din stres e preponderent frica (ti-e teama ca nu vei face fata) sau preponderent furie/suparare (de obicei acuzi pe cineva, esti suparat pe cineva) - dar mai difera. La frica se poate intampla mai des sa mananci pentru linistire, fata de furie, unde ai senzatia ca se contracta stomacul si nu intra.

Mai conteaza cum ai invatat si din familie, multe familii au linistit copiii cu mancare de mici. Multe mame nu si-au putut exprima altfel dragostea (mai direct, prin gesturi si cuvinte) si atunci gateau ceva bun. Sau gateau ceva bun ca rasplata pentru diverse. Adica e si un obicei invatatat si cultivat in multi ani. "

Aceste paragrafe se potriveste la mine de minune...Eu mananc compulsiv cand imi este frica ca nu pot sa fac ceva sa-i gasesc o solutie de a rezolva sau mi se pare ca ma depaseste problema si nu tine de mine... Cand sunt suparata de catre o persoana nu pot sa vad mancare in fata, deabea pap...
La mn in familie se gatea ptr a se sarbatorii ceva si deobicei se faceau prajituri sau produse de patiserie....