Bună din nou, Slăbuțelor! Deși m-am mai prezentat odată, o s-o fac din nou. După cum se vede, numele meu este Vasiliu Ana, am aproape paisprezece ani și sunt în clasa a VIII-a. Data trecută, problema mea era legată de slăbit, însă acum m-am lecuit cu el ... și o să va spun și de ce. Prin ce chin am trecut și încă trec și ce consecințe are un ''preamarit'' regim hipocaloric. Și sper că cele care sunt la început de drum ... să nu pornească. Fiindcă nu doresc să i se întâmple nimănui ce mi s-a întâmplat și mie și probabil și altor mii de adolescențe [ poate chiar mai multe ] în situația mea.
Știu că unele dintre voi mi-au oferit sfaturi despre o alimentație sănătoasă pentru vârsta mea, dar eu nu am ținut cont de ele, sau dacă am făcut-o, a fost pentru o foarte scurtă perioadă de timp.
În fine, prima parte a poveștii puțini dintre voi o știu, dar o s-o spun mai amănunțit de această data, pentru că am mare nevoie de ajutor ... și repede. [de asemenea, nu vreau să credeți că m-am înscris pe acest forum doar că să profit de pe urmă sfaturilor voastre sau chestii de astea; inițial, am vrut să fiu mai activă și să sprijin această comunitate, dar odată cu reînceperea școlii s-a redus și timpul meu de navigat pe internet.] Oricum, să n-o mai lungim.
Am început să-mi notez alimentele ingerate de pe data de 23 august 2012 și m-am oprit ieri, joi, 27 septembrie 2012. O să va pun la curent cu ce s-a întâmplat în această perioadă.
Deși aveam masă corporala= 54 kg la o înălțime de 160 cm [ o greutate potrivită, nu eram nicio vre-o silfidă, dar nici in extrema opusa, cum fusesem în trecut [ cântărind la mai puțin de 160 cm peste 70 kg] nu eram mulțumită de mine. Voiam mai mult. Voiam să am o talie de manechin, la fel că multe persoane pe care le cunosc. [ fiecare e in felul lui, stiu, si sunt in crestre; slabitul nu ar trebui sa ocupe locul invatatului, clasa a VIII-a fiind si un an scolar decisiv, acum stiu. Dar inainte nu stiam] Și de aceea restricționam pe zi ce trece tot mai mult alimentele.
Programul meu alimentar era foarte haotic, [ când mâncăm o singură masă pe zi, când mâncam prânzul nu mâncam cina, sau, mâncam micul dejun și o singură gustare pe zi, în fine, era din ce în ce mai deplorabil ce făceam]. Și starea mea se agrava tot mai mult. Fiindcă nu puteam mânca absolut nimic din ce îmi plăcea [ odată, mâncasem într-o zi un iaurt Activia, și luasem două smochine gustare până a două zi; când am auzit câte calorii au smochinele am ajuns să îmi dau pumni.] mă uitam la televizor pe emisiuni gastronomice și astfel mă delectăm vizual. Încercam să combin alimentele ce stau la baza unei diete hipocalorice cu cele ce au un indice glicemic cât se poate de mic. Și privându-mă de ceea ce-mi plăcea bineînțeles că am ajuns să cedez la un moment dat, când am plecat cu mama la Piatra-Neamț pt. consultații de specialitate la un endocrinolog [ aruncam mâncarea din frigider, nu suportam persoanele care molfăie în jurul meu ...] Eu locuiesc în Tg. Neamț iar spitalul de la noi nu e foarte dotat. Trecând peste asta, in ziua de 11 septembrie mi-am îndeplinit aproape toate poftele culinare [ de la o felie de semitort cu caramel desert la prânz până la o felie de pizza ca gustare, covrig cu ciocolată ... ]. Mă simțeam bine. Aveam energie să fac mișcare. Nu mai eram leșinată. În ziua următoare ... la fel. Luasem câte ceva de ronțăit din ziua anterioară [ mai exact un ștrudel cu măr, cozonac Kurtos ] și mi-am făcut din nou poftele ... Și au apărut frustrările. ''Ca m-am îngrășat, că sunt o vaca'', am făcut ditamai circul și nu au fost singurele dăți.
E bine de știut și că eu am probleme cu constipația. Zilele următoare am mâncat oarecum normal. Dar nemulțumită de ce valori arătau ambele cântare [ foloseam două în caz de unul era stricat ... ] pe data de 15 nu am mai mâncat NIMIC. Și nu mai ieșisem ''cu scaunul'' ( cu treabă mare ) de pe 11. Și deveneam din ce în ce mai agitată. Am ajuns să apelez la supozitoare sau laxative că să pot ieși afară, iar când consumam ceva ce nu se cataloga drept un aliment care să ''nu îmi îngreuneze cura de slabire'' ca să pot ieși afară și ... nu iesieam, deveneam din nou frustrată și plângeam și făceam ditamai tămbălăul. Și mâncam cât de puțin puteam că să mă mențin slabă. [ dacă cântarele funcționează întradevăr, am ajuns și la 48 de kg, cântarele au arătat și mai puțin, dar trebuia să fiu SIGURĂ că așa e.]
Astăzi, 28 septembrie sunt dezamăgită de mine pentru că am simțit pe pielea mea ce spuneau multe persoane ...
Ieri am ieșit la o pizza cu mama fiindcă efectiv simțeam că nu mai pot, ajunsesem să mă uit pe internet la imagini cu mâncare. Făcusem o psihoză. Și uitați problema. Probabil că ati auzit de expresia ''totul sau nimic''. Așa e și în cazul meu cu alimentația. De la puțin se ajunge la mai mult și de aceea nu îmi permiteam nici un viciu... Dar nici așa nu e este bine, fiindcă nu contează cât crezi c-o să reziști tentațiilor, căci tot o să cedezi mai devreme sau mai tarziu.
Mai trebuie să mă duc mai încolo la Piatra-Neamț, - atunci pe 11 nu aveam ce trebuia+ doctorita a specificat ca ma asteapta la inceputul lui octombrie - dar până atunci ... ce mă sfătuiți să fac? Aveți multă experiență, sunt ferm convinsă, și de aceea vă cer ajutorul.
Vreau să fiu cumva mai echilibrată. Acum, mă simt ca o vită. Un porc. Am băgat doar glucide în mine astăzi.
-3 covrigi
-o baclava cu nucă
-o pungă de covrigei
-încă un produs de panificație cu nucă ( nu știu cum se cheamă exact ). Mie teamă că mă va inunda isteria și voi începe din nou să arunc din frigider chiar si alimentele pe care eu i-am spus mamei să le cumpere ieri - cand mancasem si crezusem ca nu ma mai intereseaza cum arat - fiindcă îmi era poftă.:
- un fel de ''Nutella''
- unt
- pastramă
- cașcaval
- ciocolată
Cum aș putea să echilibrez balanța? Să trec peste ''Binge Eating-ul'' acesta, dar totuși să mai strecor și ceva ce-mi ''mangaie'' papilele gustative fără să mă simt că ultimul om de pe planetă?
Îmi cer scuze pentru această învălmășeală de cuvinte si pentru faotul ca v-am pus sa cititi romane pe aici. Nu am scris doar pentru ca am nevoie de ajutor. V-am marturisit ce mi s-a intamplat si sperand ca pot sa ajut persoanele care vor s-o apuce pe acest drum. Inca odata, pentru cei care au înțeles și au dorit să încerce o astfel de dietă minune: SINGURA MINUNE E SA NU INNEBUNESTI SI SA NU CEDEZI SI FIZIC PE LANGA TOATE ASTEA!
Sper că ajut și că veți învăța din greșeala mea. Inca va astept cu sfaturi pentru bleaga, toanta [ orice insulta mi se potriveste] de mine ...
Daca maine nu ma trezesc cu nu stiu cate kg in plus, ci raman la 50, as vrea sfaturi utile despre alimentatia unei persoane in crestere, care vrea sa se mentina la greutatea mai mult decat perfecta.