Na, ca m-am trezit devreme si am tot rasfoit forumul doua ore, m-am gandit sa imi fac si eu jurnal. Poate asa o sa reusesc sa nu o las balta (iar).
Am 36 de ani. Am un copil, un barbat, o viata "asezata", vorba ceea. Nu-s obeza (am fost si-acolo, dupa ce am nascut, am slabit). De fapt nu-s nici supraponderala dupa standarde. Sunt "durdulie", solida, plnuta, cum vreti sa-i spuneti. Am burta si fund si port haine XL. Toata lumea din jur (mai putin sotul meu), cand spun ca vreau sa slabesc, are atitudinea aia de "da' nu esti grasa, esti femeie la casa ta, ce-ti mai trebuie sclifoseli d-astea, vrei sa te faci fotomodela?".
Asta face foaaarte bine la motivatie, dupa cum va imaginati.
Totusi, nu mai vreau sa fiu durdulie. Chiar nu mai vreau sa caut tricouri care sa-mi ascunda colacii, sa arat ca o "tanti", sa fiu asa, nici-nici. Vreau sa fiu frumoasa desi nu mai am nici 20 de ani, nici planuri de seductie
Vreau sa fiu mandra de mine cand ma uit in oglinda. Vreau asta pentru mine.
Slabesc greu, foarte greu in principiu. Asta omoara motivatia cand te urci pe cantar.
Totusi, de data asta chiar vreau sa am tin de treaba. Sportul nu-mi place, dar il fac. De nevoie. De vreo 10 zile de cand m-am apucat de "treaba" am inceput sa arat altfel. N-am slabit mult, sa tot fie un kil de apa si unul de grasime, dar deja stau altfel muschii pe mine. Ma gandesc ca daca ma tin de treaba o sa fiu un pic mai frumoasa de Craciun.
Asa ca m-am hotarat sa scriu aici, sa-mi fie rusine cand o sa fiu iar demotivata si tentata sa cedez