Buna ziua tuturor,
Din pacate, nu sunt noua nici pe site, nici in lupta cu kilogramele. Cam toata viata mea m-am luptat cu kg, am avut si o perioada de un fel de anorexie, dar si de bulimie pe ici pe colo. Am povestit mai pe larg aici:
Jurnal Anorien
Pe scurt, greutatea cea mai mare 75, cea mai mica 49.
75 am atins de curand, in sarcina. Am plecat in sarcina cu o greutate ff buna, 60 de kg . Inainte de sarcina de vreo 2 ani de zile duceam un stil de viata sanatos (slabisem 12 kg), de care eram foarte multumita, ceva stil Monti, dar mai calcam stramb la cate un dulce neconform, insa cu toate astea am ajuns sa am greutatea dorita in ziua nuntii: 59 de kg (insarcinata in 10 sapt). Am mancat numai alimente sanatoase, m-am abtinut de la mancat necontralat, am avut o sarcina perfecta, fara greata sau voma sau etc si imi doream sa nu iau mai mult de 15 kg. Si fix atata am luat.
Am nascut prin cezariana de urgenta un baiatel sanatos. Am iesit din maternitate cu 66 kg, deci am scazut 9 kg in spital. Azi am 68, la 3 luni de la nastere
Problema mea nu este ca nu stiu cum sa slabesc, stiu prea bine poate. Am tinut tot felul de diete de-a lungul vietii, dar stiu ca cel mai frumos, eu personal slabesc manancand si facand alegeri sanatoase.
Problema e ca nu ma pot urni, nu pot renunta la dulce (poate si din cauza alaptarii). Scriu acest mesaj dupa ce mi-am facut clatite la 12 noaptea, dupa ce am adormit copilul.
Toate astea in timp ce sotul meu a invatat sa isi numere caloriile de cand am ramas eu gravida si a slabit 15 kg. El acum arata f bine, azi chiar imi arata ca a slabit 12 cm in talie. Are talia mai subtire ca mine, eu am ramas cu burta. Ma bucur tare mult pentru el, dar ca om care toata viata s-a luptat cu kg, ma uit la el si ma uit la mine si ma simt de tot rahatul
Eu nu numar calorii, de cand cu episodul cu anorexia, eu m-am ferit de asta. Dar cum el si le numara si el mananca mult mai putin ca mine...am dedus ca eu mananc si 3500-4000 cal pe zi, din dulce mare parte. Cu regret, recunosc ca sunt geloasa pe sot
Miscarea iese din discutie, in afara de plimbarile cu cel mic in brate, ca il port in wrap si are cam 6 kg cel mic, alta miscare nu fac si nu pot face.
Dar rontaitul si dulcele ma trage in jos si stiu ca de fiecare data patesc asa, dependenta de zahar la mine e f mare. Inainte de a luna a 8-a eu nu am mancat decat rar carbi rafinati, dulce din comert. Mancam cioco neagra si era ok.
Stiu principiile deci. Dar cum fac sa revin la ele? Cum ziceam, de fiecare data mi-e greu sa pornesc, sa zic stop, gata, de aici se schimba totul.
Mi-a fost mai usor sa ma las de tigari dupa 13 ani de fumat.
De fiecare data cand ma las de dulce mi-e infinit mai greu.
Cum sa ma automotivez? Cum sa fac sa nu simt cravings? Cum sa ma abtin sa nu fac clatite la 12 noaptea? Din experienta proprie stiu cat de greu o sa imi fie. Tot din experienta proprie, stiu cat de bine o sa ma simt cu mine insami in ziua in care nu voi mai simti nevoia de dulce, stiu si ca nu dureaza mult. Vreo 2 saptamani si gata.
Scriu aici ca sa ma mobilizez. Am ajuns sa imi fie rusine de sot. Poarta numere mai mici ca mine, are 75 de kg, dar e mai inalt
Planul meu deocmadata e sa renunt la dulce rafinat si rontait prostii si sa raman momentam cu 4 buc de cioco neagra pe zi sau un bol de inghetata si/sau 2-3 fructe (tot pt cravingul de dulce). Fata de ce mananc acum ar fi bine, pt moment.
Uff, asa m-am saturat sa o iau mereu de la capat.