[jolye79]

După schimbarea unui job care mi se părea greu cu unul care, contrar așteptărilor, s-a dovedit a fi și mai greu, sub povara unei varste pe care nu mi-o asum și a unor responsabilități despre care, uneori, am impresia că nu le pot duce, am uitat de mine și am adunat kilograme. Încet și sigur, pe parcursul unui an și ceva, în care scopul principal a fost de a gestiona cu brio sarcinile de la noul loc de muncă, am renunțat la sport și am mancat mai mult pentru a elimina orice factor de stres suplimentar. Rezultatul? Kg in plus, lipsă de stima de sine, incapacitate de a gestiona timpul liber (dacă nu muncesc...ce sa fac??), lacrimi dimineața când trebuia să ma echipez pentru muncă, lacrimi pe plajă când îmi era jenă să ma ridic pentru a merge în apă, și multe alte frustrări, mult mai grave, despre care mi-e lehamite să mai vorbesc.
Acum două zile mi-am dat două palme metaforice și m-am hotărât să nu mai trăiesc așa.
Esența stării de bine este iubirea de sine. Un om impacat cu sine, face pace cu tot universul si lucrurile sunt mult mai simple. Trăiește intens, fiecare clipă, fără griji, fără spaime, fără frustrări.
In cazul meu, aspectul fizic are o importanță majoră, astfel încât iata-mă din nou aici, în incercarea de a mă apropia de esența lui "carpe diem"...