Buna fetelor,
M-am gandit sa va povestesc cum am ajuns eu dintr-un copil perfect normal fara probleme majore de greutate sa fiu un mediator intre mintea mea si corpul meu. Incepe cu multi ani in urma pe cand am plecat de acasa la facultate, drum cu urcusuri si coborasuri ce nu le-as fi anticipat. Prima lectie nu a fost legata de facultate ci suna cam asa: "Cum sa traiesti in umbra prietenei tale cele mai bune", frumoase, inteligente si o masina de mancat fara efecte negative cum ar fi ingrasatul.Anturajul mi-a facut cel mai mare rau!!!! prietena mea care manca CAT vroia si nu punea un gram pe ea ma determina sa mananc odata cu ea aceleasi lucruri...din teribilismul adolescentei si in numele prieteniei o faceam, apoi ca rasplata imi spunea ca sunt grasa si ca ar trebui sa slabesc incepand de la easy way la hard way ajungand a-mi spune ca sunt cat o vaca si ca mananc ca una. Nu stiam sa ripostez. Apare anturajul si anume "gasca" de pe atunci, prietenul ei, prietenii prietenului ei care preferau fetele slabe si din prea multa superficialitate nu ezitau sa rada de mine, sa faca glume pe seama aspectelor mele fizice, lucruri ce incet incet au inceput sa ma macine. Ii povesteam tatalui meu care mereu imi dadea cate un refresh si imi reveneam caci nu vedeam sa reusesc sa ajung o fata slaba vreodata si plus aveam alte prioritati pe cap cum erau examenele, boala tatalui meu (ciroza). Urmatorul pas: zvonurile pastilelor de slabit minune spre care am deschis bratele si am inceput cosmarul zilelor nemancate cu nopti nedormite cu excese de cafea si tigari..apoi brusc ma plesnea efectul yo-yo. Incet incet, incep sa ma stric psihic si sa cred ca nici un barbat nu ma place caci nu sunt slaba, ca de aceea sunt singura si asa se formeaza cea mai proasta parere ce o poate avea o femeie despre ea, scaderea respectului de sine si rusinea de a mai iesi din casa sustinuta de obsesia ca toti pe langa care trec isi spun dandu-si coate CAT de grasa sunt. Nefastul mai face sa mai am cate un prieten care nu s-a nimerit sa fie cu mine pentru ceea ce sunt..probabil din alte motive, prieten care la prima fata mai slabuta ca mine o cataloga "buna" ceea ce imi intarea convingerea ca sunt groaznica. Dar anii trec incep sa ma maturizez si dobandesc o dorinta de ma educa in privinta alimentatiei, informandu-ma de pe unde am putut cum sta treaba in privinta asta,adoptand treptat stiluri de viata sanatoase cat de cat dar combinate cu perioade in care "cadeam" prada anturajului si replicilor "o felie de pizza nu te ingrasa" ceea ce a si facut!
Si au mai trecut ani, si mi-am mai imbunatatit stilul de viata alimentar dar am ramas cu sechele din trecut si cu o parere despre propria persoana mai mult decat groaznica. Vesnic am convingerea ca oamenii pe langa care trec isi spun in gand ce rau arat si totul simt si recunosc ca s-a transformat intr-o boala de alta natura. O veste buna este ca ma casatoresc cu un barbat care ma iubeste pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce gandesc, pentru valorile mele, care stie cum sa primeasca ce am de oferit si pe care acest subiect numit SLABIT nu il intereseaza. Considera ca sunt femeia perfecta si uneori ii reuseste, ma face sa ma simt asa, dar alternez si cad in starile mele cu care nici el nu se poate lupta. Deci sufar un efect yo-yo de la o parere buna despre mine la una groaznica. Mi-a propus sa mergem la un psiholog, poate ma ajuta cu ceva, as merge, nu spun nu, dar mai e pana acolo. Anul trecut ajunsesem la 48.8 kg si nimeni nu ma recunostea, fizionomia fetei imi era schimbata, imbatranita si pana chiar si atunci ma vedeam grasa...ca acel filmulet in care tipa respectiva slaba moarta se vedea in oglinda grasa.Cred ca nimic din ce as face nu ma va ajuta sa cresc in ochii mei, voi fetelor fiind ultima mea incercare omeneasca de a ma vindeca prin discutiile cu voi, redescoperindu-mi valorile de baza care ma fac sa fiu ceeea ce sunt cu adevarat! Sper sa ma perfectionez in privinta stilului de viata care sa faca pace cu mine si sa ajung sa fiu multumita de Lavinia in masura in care o merit de fapt! Deci, sa slabim!!!
Multumesc celor care au avut rabdarea de a citi si va imbratisez!
