Buna, fetelor! Ma numesc Raluca...si am nevoie de ajutor.
Prima data cand am intrat pe acest forum a fost cu vreo 3-4 luni in urma. Voiam sa slabesc, aveam cam 56 de kg si nu eram multumita de aspectul meu fizic. Ca sa fiu sincera...singurul lucru care ma deranja era ca aveam burta. Abdomenul meu nu era perfect, asa cum mi-l imaginam eu, insa in rest...sincer, imi placea cum arat si lumea din jurul meu intotdeauna zicea ca arat bine. In fine, am decis ca trebuie sa slabesc cateva kg. Initial,mi-am propus sa ajung la 50 de kg. Insa cand am ajuns acolo, nu m-am mai putut opri. Mi se parea ca sunt grasa, nu eram multumita si am continuat. Am ajuns la 48. Nu arat rau, sunt multumita in sfarsit de abdomen, dar...sunt si parti proaste: sanii si fundul nu mai sunt la fel, picioarele sunt prea subtiri ( chiar si eu vad asta). Nu am mai spus nimanui aceste lucruri, parintii au pus scaderea mea in greutate pe seama faptului ca am avut un an foarte greu si epuizant, iar eu am alimentat aceasta opinie. Problema este urmatoarea: am ajuns la concluzia ca vreau sa ma mentin asa, sa nu mai slabesc....dieta a avut momentele ei bune si proaste, am cazut, m-am ridicat si acum vreau sa ma opresc. Dar cea mai mare piedica pe care o intampin este..foamea. Nu pofta, foamea. Stiu ca ar trebui sa adaug cate 50 cal pe saptamana, insa de la o vreme( din ultima luna de dieta pana acum, cand am ajuns la mentinere) simt ca nu mai pot de foame. Pur si simplu, imi vine sa cad de pe picioare uneori si ametesc mereu. Dupa cum am mentionat, am avut momente in ultima luna cand am simtit ca nu mai pot si am cedat . Am mancat mult dintr-o data de mai multe ori si am ajuns la greturi, remuscari si un sentiment de vinovatie care ma facea mereu sa zic ca urmatoarele doua saptamani vor fi de dieta si mai drastica, amanand momentul in care ajung la mentinere. Eram si sunt obsedata de faptul ca ma ingras.Cu alte cuvinte, ma pedepseam si am intrat intr-un cerc vicios. Acum...vreau cu disperare sa trec la mentinere, insa ma lupt cu mine sa nu cedez iar, sa nu adaug prea mult pentru ca gandul de ingrasare ma ingrozeste si iarasi voi ajunge sa cred ca trebuie sa mai tin dieta, sa ma pedepsesc pentru datile in care cedez.. Stiu ca nu e bine pentru organism, stiu ca "socurile" astea nu imi fac bine deloc, insa am ajuns in unele momente sa simt ca nu mai pot de foame si sa mananc fara sa tin cont de calorii...pana simt ca m-am saturat. Si atunci..incepe iarasi : imi promit ca nu o sa mai fac asta, ca o sa tin inca dieta de slabire, ma simt vinovata si ma urasc.Nu pot sa dorm, asta imi sta in cap tot timpul. Si ma simt tot mai slabita cu dieta...Dieta mea cu care am slabit este de 1100 cal. Saptamana trecuta, de exemplu, am hotarat ca va fi de mentinere si am adaugat inca 50 . Insa ieri, in ultima zi din saptamana, din nou am simtit ca nu mai pot de foame si...am mancat
...si acum iar am ajuns la concluzia ca trebuie sa revin la 1100 sau chiar 1000, din cauza faptului ca ma simt vinovata.
Stiu ca sunt noua aici, insa v-am urmarit de mult ...si stiu ca voi aveti mereu cate un sfat bun. Poate vi se pare pueril ce spun, poate am lungit-o prea mult...nu vreau sa rapesc timpul nimanui, insa am nevoie de cineva cu care sa vorbesc despre asta....vreau sa ma eliberez, sa ajung la un echilibru,sa nu ma mai invart in acelasi cerc....si simt ca nu mai am putere sa continui. Daca ma intelegeti...si daca ati patit ceva asemanator vreodata, va rog...ajutati-ma cu un sfat.