[Slabuta / Marina Capațîna]

Mai creez un topic impotriva slabitului exagerat, poate acesta va fi mai convingator si mai explicit, si nu va fi ignorat.

Vreau sa va povestesc ceva din viata mea... Vreau sa vedeti unde se poate ajunge daca tema "slabitului" devine o obsesie, pe care la un moment dat nu o mai poti controla.

Acum 4 ani eram in situatia asta, mancam ca o sparta.... si de fiecare data imi promiteam ca e ultima oara...

Dimineata ma trezeam, mergeam la market-ul de vis-a-vis si imi luam iaurturi dietetice, exact cum trebuie sa fie un regim, si asa o tineam pana la vreo 4 amiaza, cand incepeam sa nu imi gasesc locul prin casa... hotaram sa merg iar pana la market si sa imi iau pentru ultima oara niste chestii bune.... ma duceam si umpleam cosul cu ce vrei tu (biscuiti, dulciuri, tot felul de deserturi) paraseam market-ul si ma duceam vis-a-vis la patiserie si imi mai luam un cremsnit, niste pateuri cu ciuperci si multa baclava, ca pentru ultima oara...

si mancam ca o scrofocica, ca altfel nu imi pot spune, terminam toata mancarea asta pana la vreo 11 seara, cand ma duceam la somn. Si nu puteam sa adorm de chinul ca imi era pofta de o ciocolata, ma imbracam frumos si ma duceam pana la chiosc si imi luam ciocolata si adormeam asa cu staniolul in mana... uneori cu biscuiti in tot patul...

asa am tinut-o din septembrie pana in mai.... din noiembrie am inceput sa am insomnii, si puteau sa treaca si 3-4 zile in care sa nu dorm, ajungeam la facultate si dormeam pe mine, am luat cutii de sedative nimic, chiar mai rau.... dormeam de obicei in atelierul facultatii cate o 1 ora, mai pictam, iar dormeam, cand ajungeam acasa si la mancare se termina somnul.... si iar o noapte de mancare.

... din starea asta, de insomnie, am dat-o in depresii, plangeam mai mereu, am inceput sa apar din ce in ce mai rar pe la scoala, nu ma mai vedeam cu amicii, singura iesire afara era pana la supermarket.... toata ziua ma uitam la filme de dragoste, plangeam intr-una si seara imi promiteam ca maine o iau de la capat si voi merge la facultate numai cand voi slabi....

.... au trecut luni, am ajuns in vacanta de craciun, acasa, am mancat si mai mult... m-am intors la Bucuresti cu inca cateva kg.
Dupa Craciun, am continuat acelasi ritm de mancat, ba chiar se marise, in ce priveste baclavaua si cremsnitul...

Apoi dupa o noapte nedormita, eram prima la gregory's-ul de la colt, care se deschidea la 7 dimineata, si imi luam o salata mare cu pui pane si un sandwich mare.... si mancam, si dupa ce terminam, ma culcam... peste cateva ore iar ma trezeam si mancam....

Tot atunci, am realizat ca am nevoie de cineva/ceva... care sa ma scoata din aceasta stare.... am gasit un anunt cu o fata care oferea niste catei, metis-ciobanesc.... m-am dus si mi-am luat unul, eram sigura ca asta era cheia spre o noua viata, spre depasirea acestei situatii care a inceput sa imi creeze idei de sinucidere...

Nu a fost asa, mi-a mancat nervi, timp, bani si nu am rezolvat nimic....

La facultate nu ma mai duceam si am inceput sa bantui pe net (ni s-a tras si noua fibra), din disperare am ajuns pe site-uri proAna....

Si aici a fost sfarsitul inceputului.... am inceput sa nu mai mananc cu zilele... beam doar apa, m-am apucat de aerobic si tae-bo, stateam cate 2-3 ore la sala (aveam abonament nelimitat) si nu mancam nimic.... nu stiu de unde am avut atata putere si energie sa mai rezist la atata sport.... intr-o zi am lesinat.... a doua zi mi-am promis ca nu mai fac asa ceva, si tot in acea zi am decis sa nu mai mananc nimic 10 zile ca sa slabesc odata..... si dupa voi incepe sa mananc.... si am stat asa acasa (la sala nu mi-am mai facut abonament) 6 zile si am baut doar apa..... toata noaptea visam ca mananc prajituri si ma trezeam toata transpirata si panicata.... imi era foarte frica de mine, sa nu scap iar in prajituri....

Toate aceste tentative de a slabi cat mai rapid si cat mai mult, mi-au facut foarte mult rau, primul a fost ulcerul, caderea parului, si ultima este cea mai grava, imunodeficienta, si care se pare ca nu se repara cu una cu doua, am 2 ani de cand pun tot felul de injectii imunomodulatoare, beau pastile si lucrurile s-au schimbat in bine decat foarte putin asta ma sperie cel mai mult, ca nu imi voi intoarce niciodata sanatatea de dinainte