View Single Post
  #1 (permalink)  
Vechi 11 nov 2009, 23:41:12
dara's Avatar
dara dara este deconectat
(meniuri, evolutie)
Slăbuţa cu vechimeSlăbuţa cu vechime
Merite:
SUNT RESPONSABIL  
Data înregistrării: 27 sep 2009
Locaţie: Bucuresti, Romania
Vârsta: 44
Dieta: deficit caloric 500 sport+500 hipocalorica+GL
Date: 160cm, 66.9kg
Mesaje: 1.473
Aprecieri acordate: 0
Am fost apreciat(a) de 5 ori in 3 mesaje
Implicit Binge eating - Hiperfagie - Mancat compulsiv/in exces

Buna fetele!

M-am gandit sa deschid un subiect legat si de psihologie, pentru ca mi s-a parut ca nu am gasit prea multe detalii despre cum sa depasim problemele cu alimentatia/ingrasarea altfel decat cu 'vointa'. Am vazut ca multe fete se plang ca nu-si pot lua gandul de la mancare. Mie mi se pare cumplita o viata in care sa traiesti tot timpul cu sentimentul ca trebuie sa te abtii, sa nu te saturi, sa te chinui, etc. Si de-asta vreau sa-mi diminuez si compulsiile sau obsesiile legate de mancare. Nu doar sa ma abtin.
Nu am gasit o categorie de subiecte psihologice si sper sa fi postat bine aici topicul.

Eu am slabit cel mai mult intr-o perioada in care-mi trecuse un tip de anxietate pe care nu o simti prea tare, anxietatea generalizata. Se spune ca si alcoolicii beau pentru a-si diminua anxietatea.
In Evul Mediu se spunea 'am mancat, acum, dupa, pot sa reincep sa-mi fac griji'. Se pare ca mancarea opreste totusi procesul acesta.

Bingea eating (hiperfagie, supra-alimentare), poftele 'psihologice' - daca nu-s urmate de un comportament de compensare, au la baza nevoia de a stapani/linisti niste emotii. Chiar i se mai zice mancat emotional.

Bulimia de obicei are o componenta de binge eating si una de compensare (varsaturi, sport in exces, diete teribil de restrictive, laxative) si ce difera este ca imaginea de sine este mult mai deformata si de-asta antreneaza comportamentele de compensare. Care apoi duc la crizele de binge-eating. La bulimie se 'aud' mai des auto-etichetari de genul 'sunt o vaca, sunt o nesimtita, sunt un porc' (bine, unele sunt comune si in anorexie).

Episoadele de hiperfagie pe baze emotionale merg pe diferite emotii, depresie, anxietate, furie - de obicei cu componenta pasiv-agresiva (imi fac rau ca sa vezi cat sufar sau sa ma pedepsesc).
Mai exista o combinatie in problemele tip borderline, cand persoana simte un gol pe care nu il poate umple si il evita cu orice pret.
Gama de sentimente/emotii variaza...cand te simti coplesit, fara control, etc. dar se duc tot spre cele de mai sus.

Este si un comportament invatat, care se poate dezvata incet incet, dar exista si niste convingeri distorsionate ale persoanei, despre sine sau emotiile sale. De ex. 'nu suport sa ma simt asa si trebuie sa fac orice sa scap de starea asta'. Sau 'ma voi simti ingrozitor...' Dar gandurile acestea sunt distorsionate si automate, nici nu suntem constienti de ele. Dar daca le relativizam, le aducem la normal...'va fi/este neplacut, dar nu ingrozitor' si 'nevoia' de a manca se va reduce.
E ceva de munca la propriile ganduri care determina si emotiile respective, dar eu zic ca merita, pentru ca lupta cu mancarea va fi mult mai usoara decat doar cu 'strans din dinti'.

Binge eating este o problema ca si bulimia sau anorexia si se trateaza. De obicei se ocupa psihoterapia cognitiv-comportamentala si cea interpersonala. Cam acestea doua au dat rezultate.
Ne putem modifica si singuri convingerile daca invatam cum. Se incepe intai cu monitorizare, sa stim ce simtim/gandim cand mancam de pofte si nu de foame.

Sper ca incet incet sa intereseze subiectul si sa mai aflu si eu lucruri noi.
Va pup cu drag.
Răspuns cu citat