Bun găsit, slăbuțelor!
Sunt Jeanina (Janeline îmi spune o prietenă, de aici username-ul), am 27 de ani, 165 cm, 56 de kilograme și o mare dorință de a da jos surplusul pentru totdeauna (mă vreau pe la 49). Și centimetri, în special cei de pe coapse și abdomen. Dar așa a fost mai mereu, adică cu dorința asta. De fapt, la ceva timp după liceu, că până pe la vreo 20 de ani n-am avut nicio preocupare pentru slăbit. Eram slabă, foarte activă, făceam arte marțiale, cam 5 zile din 7, apoi antrenamente pentru parașutism cu tot ce decurge de aici: alergare de rezistență și viteză, flotări, tracțiuni, abdomene, genuflexiuni, etc.
Apoi, când am mai rărit-o cu sportul, am pus ceva kilograme pe mine și de atunci am aflat pe propria-mi piele ce-nseamnă lupta cu dietele. Am încercat multe, de la usturoi cu miere și oțet pe stomacul gol până la shake-urile pentru slăbit de la herbalife, de la diete drastice la regimuri de nutriție echilibrată. Mereu am fost conștientă de dezavantajele regimurilor fulger de slăbit, dar îmi ziceam că sunt sănătoasă, două săptămâni de ouă+grefruit+roșii nu o să-mi omoare organismul. Din fericire, n-am abuzat de ele, și cu sport am reușit de fiecare dată să slăbesc (cu sport dar și cu scăpări și călcări pe alături, prin patiserii - marele meu păcat). Atât cât aveam nevoie, 2-4-6 kilograme.
Dar după dietă, perioada de menținere n-am respectat-o niciodată cum trebuie, așa că nesuferitele de kilograme de grăsimi se întorceau zâmbind la mine. Nu dublu față de cât slăbisem, dar erau înapoi, făcându-mă și mai nefericită. Cea mai urâtă perioadă din cariera mea de femeie ce ține diete a fost în 2008. Aveam vreo 60-61 de kilograme prin februarie când m-am hotărât DIN NOU să slăbesc. Mi-am zis că pentru ultima oară când o să mai trec prin procesul ăsta anevoios și frustrant și m-am pus pe treabă.
De la începutul lui martie până în 20 aprilie am ajuns la 52 - cu alergat în fiecare zi, exerciții acasă cu și fără greutăți, antrenamente de kik-boxing, ju jitsu și motocros. Mâncam cu limite, între 1200 și 1400 de kcalorii, alimente permise, nimic după ora 19, dar cu o zi pe săptămână de răsfăț în care mâncam tot ce nu aveam voi și doream nespus: adică plăcinte și alte produse de patiserie și brutărie. E groaznic să visezi noapte acum mănânci un pateu cu brânză sau o plăcintă cu dovleac și să te trezești salivând. Mă rog, asta era dieta mea și aveam ziua care mă menținea pe linia de plutire cu dieta. Aici a și fost greșeala mea, că priveam totul ca pe o corvoadă... nu totul, că sportul îmi făce o reală plăcere, partea cu mâncarea... limitată.
Și apoi a venit Paștele. Sfarsitul lui aprilie. Întoarsă acasă pentru a petrece sărbătorile, s-a produs și declinul. Toate frustrările mele strânse cu duiumul au dat pe-afară și, în loc să respect principiile unei mențineri, am dat iama în toate mâncărurile tradiționale de pe masă. Și din casă. De peste tot. De atunci voința mea s-a făcut praștie iar motivația n-a mai venit mult timp. Știam cât de greșit este, dar nu mă puteam opri din mâncat - ajunsesem să mănânc seara târziu, pe la 22 și ceva, sendvișuri cu mezeluri, brânză grasă și multă maioneză. Nu mă mai recunoșteam. Așa m-a găsit luna iunie cu 65 de kilograme! Niciodata nu mai avusesem atat de mult. Imi cumparam blugi marimea 42, cel mai bine ma simteam in fuste largi si nu gaseam calea de iesire. Nu conta nici ca sora mea imi atragea atentia ca am depasit cu mult masura, propria-mi masura, si ca alunec spre ceva ce nu-mi doresc sa fiu. Nimic nu ma atingea. Adica stiam ca e gresit, dar nu puteam sa pun stop si sa ma gandesc la cum sa dau jos grasimea. Pana am vazut acul cantarului care mi-a oferit socul de care aveam nevoie ca sa iau atitudine. 65? Eu cu 65 de kilograme? Nu-i adevarat!!! O, era cat se poate de adevarat.
Am inceput sa alerg, sa fac exercitii pentru abdomen, fese si coapse si am apelat la dieta cu compot de mere si supa de pui tinuta de Luciu. Mi-e cam rusine, ca si atunci, sa recunosc ca inaintez in varsta dar sunt tot nesabuita cu sanatatea mea, dar eram oarecum disperata sa scap CAT MAI REPEDE de sunci. Sa ma fi vazut la serviciu cu borcanul de supa si cu termosul cu compot... frumos spectacol. Dupa vreo trei saptamani de supa si compot am continuat dieta cu respectarea unor principii fundamentale de nutritie si prin august avem vreo 58.
Au urmat perioada de oscilatie, si in sus, si in jos, ca doar pamantul e plin de patiserii si cat de buna poate fi o placinta cu mere, Dumnezeule, o viata am iar mancarea e o placere grozava, cunoasteti judecata asta. Dar de pragul de 60 n-am mai trecut deloc pana in prezent.
Care prezent e caracterizat tot de fluctuatii, ca la bursa. Concediu - plus 2 kilograme. Revenirea din concediu - plus alte 2 kilograme, ca ce buna e mancarea indiana si chinezeasca si ce misto este la restaurantele tip bufet. Cred ca asta este singurul dezavantaj al faptului ca m-am mutat din Romania in Tenerife. Ca am descoperit bucataria indiana si bufeturile chinezesti care aici, pe insula, sunt la tot pasul. Mananci cat poti cu 6,50-8 euro, de la aperitive la dulciuri. O nebunie si nesabuinta care ma cam arunca in pacat cu principiile alimentare cu tot.
Saptamana trecuta, cand eu si logodnicul meu ne-am intors din concediul din Toscana, aveam 56. Si m-am hotarat, pentru a mia oara, sa slabesc pentru TOT RESTUL VIETII. Dar e foarte greu pentru ca ma stiu inconsecventa si delasatoare. Ce am facut de pe 2 martie, cand am luat hotararea si pana acum? Mi-am facut o dieta, dupa ureche, pentru detoxifierea organismului meu prea incercat cu pizza, paste, pachetele de primavara, cartofi prajiti, chop sui, pui Korma, negrese si alte tarte.
Asadar mananc musli (din ala de care trebuie, fara zahar adaugat), lapte de soia simplu, mere, pere, prune uscate, ananas, grefruit, portocale, din cand in cand cate un avocado, salata verde, varza, castraveti, ardei si alte legume, o lingurita de ulei de masline pe zi in salata, supa de rosii si cam atat. Beau apa minerala fara gaz, ceai de musetel si anason, ceai de menta iar dimineata si seara limonada cu sucul de la o lamaie - fara zahar, fara indulcitori, doar zeama de lamaie si apa. Nu mai mananc nimic dupa ora 19-19.30 si ma culc pe la vreo 01.
Am reinceput exercitiile fizice (abdomene, flotari, genuflexiuni, stretching si cateva elemente de yoga - vreo 40 de minute in fiecare dimineata, inainte de micul dejun) si alergatul. Am ajuns la 5 km in 38 de minute. Alerg impreuna cu logodnicul meu (pe malul oceanului, asta e un stimulent foarte bun) si acum ne-am propus sa participam la semimaratonul de pe 3 aprilie din sudul insulei. Asta ma ajuta sa-mi pun un tel mai "nobil" pentru a ma mentine constanta in hotararea de a alerga in fiecare seara. Stiu ca alerg nu doar pentru a slabi, ci si pentru a capata o rezistenta sporita la efort si pentru ca vreau sa prind gustul alergarii pe distante mari - stiu ca e un drog de care nu te mai lasi. Mai vreau ca in zilele urmatoare sa ma reapuc de inot, inainte de concediu inotam 1,5 km in vreo 40 de minute (stilul crowl).
Acum merg asa cu mancare pana saptamana viitoare cand o sa continuu cu dieta de cereale a doctorului Oshawa, despre care am aflat de aici, de pe slabute.ro. Pentru detoxifiere si slabire. Mi se pare facuta pentru mine, eu iubesc tot ce-nseamna facut cu faina (si chestiile integrale chiar imi plac mai mult decat restul). Cam nasol ca nu da voie la fructe... Nu stiu cum se va impaca cu semimaratonul, dar o sa traiesc, o sa vad si o sa va povestesc.
Un lucru mai trebuie spus despre mine in acest context. IUBESC slabute.ro. Este cel mai fain si de ajutor site pentru femeile ce vor sa slabeasca pe care am intrat pana acum. Nu-s mai mult de 24 de ore de cand l-am descoperit si sunt foarte fericita. Pentru ca deja ma ajuta foarte mult. Exemplu. Duminica am cazut in pacat, as fi mancat si frigiderul. Cu mare greutatea m-am limitat la doua banane, vreo 20 de masline cu ansoa si jumate de borcan de castraveti in otet (si sare). Toate astea seara, pe la ora 20, dupa ce, teoretic, se incheiasere mesele mele hipocalorice. Bine ca nu era in casa paine proaspata ori ciocolata sau alte nebunii. Cu greu m-am bagat la somn, gandindu-ma ce as mai putea manca. In acel moment eram convinsa ca voi renunta la dieta. Luni dimineata insa, am mers pe chestiile bune si am inceput sa caut pe internet sfaturi si diete. Din una in alta, hop slabute.ro. Am simtit ca deja-s mult mai motivata sa termin ce-am inceput doar citind sfaturile de pe forum si interviurile cu slabutele care au reusit. E un loc grozav si ma bucur sa fiu aici. Bine v-am gasit si o viata frumoasa fara kilograme in plus!
*scuzati, va rog, lipsa diacriticelor din a doua jumatate a textului, tastatura mea a luat-o razna. Si scuzati si lungimea articolului... 8500 de semne este cam mult, sper sa nu va rapesc timpul.