View Single Post
  #1 (permalink)  
Vechi 22 mar 2011, 14:23:57
lilianaardelean's Avatar
lilianaardelean lilianaardelean este deconectat
(meniuri, evolutie)
Sunt în trecere...Slabuta in trecere
Merite:
 
Data înregistrării: 21 mar 2011
Locaţie: Lipova, Romania
Vârsta: 49
Date: 157cm, 94.4kg
Mesaje: 5
Aprecieri acordate: 0
Am fost apreciat(a) de 0 ori in 0 mesaje
Post Jurnal lilianaardelean - Trebuie sa imi educ "mancatul de placere"

Buna,sunt o grasuta de 36 ani care si-a dorit toata viata sa devina o slabuta , chiar daca a reusit de putine ori acest lucru.
Nu sunt o cunoscatoare a binefacerilor internetului dar sper sa ma descurc si sa nu plictisesc prea tare cu povestea mea .
Cum spuneam nici in adolescenta nu eram slaba , la 157cm ma incadram la 58/60kg , dar cu ocazia primei sarcini si avand deviza "trebuie sa mananci cat doi" am ramas la 80kg,cu care m-am distrat inca sase ani ,coborand si urcand.La a doua sarcina am luat-o mai usurel si am plect din spital mandra de mine cu 68kg. , care insa au devenit in citeva luni 96-98kg.
In cei 10 ani de la ultima nastere ,am tinut o multime de diete, am luat aproape tot ce auzeam ca ajuta la slabit-bineinteles fara sa fie nevoie sa tai din proprie initiativa mancarea si dulciurile - reusind sa slabesc o perioada scurta , ca apoi sa revin la proastele obiceiuri si sa infloresc mai "mandra si grasa" cum cu drag ma alinta bunica (era singura care era super multumita de cum arat).Am luat produse herbalife ,am slabit m-am mentinut o perioada , apoi la a doua tentativa nu mai au avut nici un efect .
Acum 3 ani am luat o perioada de 6 luni capsula de slabit arpfarm , am slabit pana la 72kg. mancand ce gateam acasa (eu gatesc zilnic caci am trei barbati in casa , iar cei doi baieti imi mananca si urechile ),dar cantitatea era mai mica si seara nu vroiam decat fructe.M-am mentinut 2ani apoi din vara trecuta am observat ca incep sa mananc din nou dulciuri de care ma lasasem si mesele se inmulteau, de la doua am revenit la fara numar ,cantitatea de mancare se marea pe cum treceu zilele. Asa ca mi-am zis sa aplic leacul minune sa revin la normal , cand SURPRIZA pofta de dulce era la fel, din mancat nu ma mai opream si dupa doua luni in care am dat si bani pe mancare si pe capsule am constatat ca in loc sa slabesc am mai pus cateva kg.
Nu vreau sa va spun ce suparata si agitata am devenit cand am realizat ca ramasesem fara aliat in batalia cu kg.
De atunci , au trecut sase luni in care m-am certat pe mine sa ma opresc din mancat, am citit o multime de articole ,retete , am intrat pe forumul slabutelor , neindraznind sa scriu ce lasa si fara vointa sunt.Am promis in fiecare dimineata ca de azi imi voi organiza programul de mancat si cel mai important ma voi tine de el, esuand lamentabil pana la ora pranzului,iar seara sa ma consolez ca oricum am pierdut inca o zi deci pot manca de suparare tot ce vreau ca oricum de maine voi fi cuminte.
Ce m-a facut sa imi i-au inima in dinti si sa incep sa imi fac un jurnal, este faptul ca deja corpul meu incepe sa dea semne ca nu mai poate in ritmul asta infernal(mancat seara sarat apoi dulce apoi iar sarat , pana nu mai pot respira sau odihni cum trebuie).Mainile si picioarele sunt umflate dimineata , gafai si transpir la cel mai mic efort-maturat in bucatarie-,ma trezesc obosita si fara nici un chef de munca, iar un simptom nou este ca imediat dupa ce mananc ma apuca o somnolenta bolnavicioasa pe care nu am mai avut-o pana acum.Si sa nu va povestesc ce bine imi sta in singura pereche de pantaloni care ma mai incape si pe care am purtat-o toata iarna, in speranta ca voi slabi macar 10kg sa ma pot imbraca cu alte haine. Sunt destul de disperata ca se incalzeste si daca nu dau jos macar cateva kg. voi fi nevoita sa imi cumpar haine , cand eu am tot ce imi trebuie in dulap cu 2 numere mai mici macar.
Impulsul pentru a ma apuca de slabit trebuie sa vina de la mine , pentru ca in primul rand mie nu imi place cum arat.Sotul meu nu spune niciodata sa slabesc pentru ca el ma iubeste mult asa cum sunt , stiu asta , dar am observat in ultimul timp ca devine tot mai ingrijorat de starile pe care le-am descris mai sus, pentru ca dimineata imi maseaza picioarele si tot insista sa merg la medic cand le simte umflate.Ar trebui sa precizez ca spre rusinea mea , el nu stie cat mananc seara caci o fac fara sa ma vada , iar in ziua cand lucreaza(programul lui este de 24/72) parca nu ma pot opri din mancat. Stiti cum sunt alcoolicii? Ei nu se pot opri la un pahar , iar eu am aceeasi senzatie.
Ma opresc aici cu detaliile negative din viata mea , pentru ca in afara de aceasta problema am o viata de familie foarte buna , ne iubim si ne intelegem foarte bine desi suntem casatoriti de 17 ani , copii sunt cuminti, nu ne fac nici un fel de probleme si invata bine , de muncit muncim mult dar avand firma noastra nu suntem legati de un program anume .
Ma simt foarte bine acum dupa ce am asternut toate aceste ganduri de care imi este rusine sa le spun cu voce tare si parca ma simt mai usurata mental, desi nu ma asteptam la asta.
Pentru ziua de maine imi voi face un meniu de 2000 Kcal , urmand sa scad in fiecare zi cate 100 pana ajung la 1500. Trebuie sa spun ca la capitolul teorie sunt "cea mai tare" am citit foarte mult , dar am aplicat foarte putin sau deloc. Poate cu ajutorul vostru moral voi reusi sa nu clachez dupa putin timp.Astazi am avut o zi mai libera , sotul este la servici deci, am timp sa stau pe internet mai mult timp si sa citesc povestile slabutelor care au reusit in lupta cu kg.
Voi reveni sa va tin la curent cu evolutia in jos - sper eu de durata - a celor 97 kg pe care cu "mandrie" le car in spate.