...ca m-am saturat ca de mere padurete sa nu ma pot imbraca in ce vreau. si sa arat ca o sperietoare. si sa nu pot fi multumita de mine.
uof!
stiti cum e.
asa, prezentare pe scurt: vesnic supraponderala, ceva de genul 70 kg in liceu. si apoi oscilatii intre 70-74-76. ca acum doi ani sa capat brusc peste zece kg, dupa un stat la pat fortat, timp de 2 luni. si nu, nu m-am ingrasat atunci, ci in anul de dupa! functionez dupa reguli ciudate, stiu...
si acum, satula de aspectul meu arhicunoscut, pentru care mai degraba evit oglinda decit sa ma privesc (din nou) cu ochi critic, mai incerc o data. (n-am prea tinut diete, daca imi mergea bine mincam mai putin si se vedea, ceva de genul asta.)
caci la vara merg pe plaja marii cu apa limpede ca din pahar, vorba unei amice, si mi-e dor si mie de o rochita de plaja. de un costum de baie de dimensiuni normale, si pe care sa nu-l caut 3 luni. de pantaloni scurti, ca tot vorbeau fetele printr-un jurnal - iara, uof!, n-am mai purtat asa ceva din scoala generala, cind zburdam cu bicicleta prin parc. chiar daca am picioarele strimbe, aleg sa-mi asum riscul expunerii lor!
in plus am gasit callaneticsul, de la care am facut ditai febra musculara dupa o ora, si ma incinta ca pentru asta nu trebuie sa gifii ca dupa maraton (nu, nu-mi place sa alerg, cu riscul de a-mi pune in cap sustinatoarele joggingului, dar chiar nu e pentru mine. in cel mai bun caz o plimbarica rapida - am "fuleul" lung
).
de ce va sicii pe voi cu povestile astea, daca tot m-am hotarit sa ma apuc de subtiat?
pentru ca ispitele "pindeste" (la fel cum amintirile chinuieste, desigur), si cred ca m-ar ajuta mult daca ati mai trece pe aici, din an in paste macar, sa ma simt si eu intr-o trupa care sa-mi mai ridice moralul cind oi da de platou(ri).
si pentru ca v-am tot citit in ultimele saptamini. si-mi place de voi, na, vreau si eu cu voi!
