Dragele mele, mă întorc spăşită la voi! Mi-a fost tare dor de voi, însă am avut o perioadă de negare, în care m-am tot gândit că ar trebui să mă iubesc aşa cum sunt, să mă accept aşa cum sunt şi aşa mai departe.
Dar de ceva vreme mi-am dat seama că nu are rost să mă mint. Trebuie să fac ceva pentru mine, să slăbesc ultimele kilograme, 11 în total. Am slăbit până anul trecut în jur de 20-23 de kilograme, după care m-am împotmolit la 60 şi astea 11 nu vor să se ducă şi pace.
Dietele nu funcţionează de niciun fel, sport am făcut când am avut chef şi niciodată nu am dus ceva până la capăt. Asta până în momentul în care am avut un declic declanşat în mintea mea, că nu se mai poate aşa, că trebuie să iau măsuri.
Cum se poate să accept ca omul de lângă mine să mă iubească la nebunie, în timp ce eu nu mă iubesc şi nu fac nimic pentru a mă iubi. Şi am tot bombănit în mine zile în şir, după care m-am hotărât să revin aici şi să scriu zilnic despre ceea ce fac, ce am de gând să fac şi cum. Chiar dacă am mai mişcat ceva în ultimele zile, eu vreau să încep să fiu o slăbuţă de acum.
Dar pentru asta am nevoie de voi, de sprijinul vostru, de încurajări. Am nevoie de sfaturi de la oameni care au trecut prin ce trec eu, cu toate clacările psihice şi fizice. În jurul meu am numai persoane care toată viaţa au arătat bine, care oricât ar mânca nu se îngraşă şi le stă bine în orice. Ori persoane plinuţe care susţin că sunt foarte mândre de formele lor voluptoase, să zicem.
Eu vreau însă să revin la forma iniţială din adolescenţă, sub 50 de kg. La 1,56, cred că e greutatea ideală la care pot ajunge.
Vă mulţumesc şi îmi cer scuze de pe acum dacă o să vă stresez prea tare!
Numai bine!
