[Asistenta81]

Buna tuturor.....

Desii sunt inregistrata de ceva timp, m-am hotarat abea acum sa-mi fac si eu un JURNAL propriu...
Ma numesc Sorina, am 30 de ani, casatorita, de profesie Asistenta Medicala Generalista.Desii provin din ardeal(Alba Iulia), acum locuiesc in Ploiesti(orasul natal al sotului).
Cu cativa ani in urma, eram o tinerica fara griji, fara stres, decat scoala si serviciul imi umpleau timpul zi de zi. Eram o fata implinita, 2 parinti si 4 frati( 3 frati si o sora care sunt mai mari decat mine toti casatoriti)...Dar toata bucuria aceasta a avut sa mi se naruie pur si simplu peste noapte. Din pacate ambii parinti au fost diagnosticati cu cancer(Mama la 49 de ani si Tata la 52 de ani) intai Mama si la 1 luna si jumatate Tata....A fost exact acea lovitura brutala primita in crestetul capului.....Atunci m-am trezit la realitate....am umblat cu parintii la cateva spitale in diferite orase....analize,operatii,citostatice,RMN-uri.....muuulte intr-un timp f scurt....Tata din pacate a si decedat la 1 luna si ceva dupa diagnostic in ciuda eforturilor.....iar mama chinuita si f chinuita in urma operatiilor a mai trait 2 ani cu greu ca apoi boala a recidivat si....s-a stins....amandoi decedasera la 52 de ani....Am fost distrusa....cand s-au imbolnavit parintii avea 22 de ani.....si implinisem 23 de ani dupa ziua de nastere a mamei mele si inainte de ziua de nastere a tatalui meu....adica HALAL ZI DE NASTERE.....cum necazul a fost dezastruos pt noi toti fratii, ne simteam pur si simplu neajutorati,parca orice faceam era in zadar, zicea-i ca eram toti fratii legati de maini.....ei bine inainte de acest soc eu aveam 48 kg.......dar totul ce s-a acumulat stres,nopti nedormite,plans,macinare...tot..tot...a fost un soc pt mine si iata ca metabolismul mi-a jucat farse....intr-o luna jumatate de la 48 kg am ajuns la 66 kg....nu prea mancam decat f putin iaurt,apa ,uneori putina ciorba si mancare f putina....pt ca nu intra in mine nimic in acea perioada...tata pierdut si mama pe pat....pt tot fratii a fost un soc, dar pe parte de stres...psihica....m-am ingrasat atatea kg....totusi 18 kg intr-o luna si jumatate....asa ca apoi cand"apele"s-au mai linistit am inceput sa mai slabesc....apoi iarasi puneam si tdot asa....iar dupa 2 ani s-a stins si Mama, atunci aveam 25 de ani.....intre frati ne ajutam din toate pct de vedere si ne sprijineam si sustineam sa fim uniti si sa trecem peste tot necazul, care va spun sincer la niciunul dintre noi cei 5 frati nu s-a inchis rana din suflet in urma pierderii parintiilor, desii dupa Tata au trecut 7 ani si dupa Mama 5 ani.....Oameni prea buni, parinti exemplu.
De atunci la capitolul alimentatie pt mine a fost un haos total, am inceput sa ma afund in mancare, unde m-am si obisnuit cu mese dese intre 5-7 pe zi, cantitate mare la fiecare meniu, dulciuri zilnice si muuulte, paine muulta la orice meniu si ora.....si am oscilat in toata perioada asta la kg....66-65-64-65-63-66-62 kg cand am ajuns intr-un final la 62 kg si s-a blocat cantarul acolo inca nu tineam nici o dieta, regim sau sa ma privez de la ceva mancare....NU....pur si simplu asa a fost sa fie.....Apoi inainte de nunta am zis sa fiu o BELLA, am optat sa merg la aerobic(am fost intr-o luna de 4-5 ori....intre sedinte treceau zile bune)...si din alimentatia de zi cu zi cate una alta scoase....si nu mai mancam seara mancare gatita ci ceva mai usor si rontaieli stand la TV.... am slabit pana la 56 kg...dar tot eram o pufoasa....asa ca dupa nunta imediat m-am neglijat si am revenit la viata "reala"a mea si am ajuns la 60 kg,asa am stat 1 an si ceva ce nu s-a miscat cantarul mai putin ...deloc...apoi alimentatia imi era in continuare haotica eu fiind de fel si pofticioasa mai ales la capiotul dulciuri de orice fel.......asa ca nunta am avut-o pe 19 sept 2009....si de atunci cantarul de la 60 kg nu s-a mai miscat nici macar cu 200 gr mai putin nici sa-i da-i in cap...dar na....cum sa slabesc daca eu mancam oricand,oricat,orice.....
Am avut anul trecut o"intamplare".....eram in troleu full, o doamna respectuoasa cu bagaje pline s-a ridicat de pe scaun si mi-a oferit locul, m crezut ca pic din picioare de jea, pe loc mi-am dat seama cauza....dansa a crezut ca sunt insarcinata, m-am aplecat la urechea dansei soptindu-i....nu este ceea ce credeti, este vorba de un surplus de kg...atata tot, a inmarmurit de jena si isi cerea mereu scuze....si sotul a mai facut glume una alta nu din jignire sau din rautate, doar sa ma impulsioneze pt mine o facea...ce dolofanica esti, pufulete expandat, pufoasa....si stiti ce?... inca nu imi era alarma trasa....si am continuat tot asa.....asa ca anul acesta m-am confruntat cu situatii jenante din nou....pe soacra o intreaba cunostinte a dansei daca nora este insarcinata.....si mai mult in vara aceasta eram cu o prietena in troleu, unde statea pe scaun o fata a strazii putin sarita si canta aiurea...te uiti ca acolo iti fuge ochii....la care o doamna:....nu te uita, scuip-o ....adica ca sa nu nasc copilul nu stiu cum si sa o scuip....pfffff acolo mi-a pus capac si mi-am spus ca nu mai merge asa si tre sa pun capat si fermoar la gura, tre sa i-au masuri, dar desii am avut inceputuri multe stiti cum se spune, minunea tine 3 zile la fel si la mine...numai inceputuri dar nici un sfarsit.....
Intamplator am primit un mail.....acolo scria desre site-ul "Slabute"....am intrat, am citit una alta, si asa m-am hotarat sa intru si eu in"gasca"...pt ca am vazut multe discutii ale slabutelor, inceputuri, tentatii, caderi tentatiilor, dar nu s-au dat batute, s-au ridicat si cu toate obstacolele au reusit. Totodata aici am vazut ca o"oaza" de liniste, un refugiu, un ajutor, sfaturi si sprijin muuuult.
In 13 septembrie am stat si am analizat mai multe aspecte ale vietii mele si mai mult pe partea gurmanda.....am pus proportii incet..incet peste tot....sunt mititica(1.50 cm) si orice kg inplus se vede f muuult parca ar fi expus in lupa....cand eram slabuta aveam constructia corpului ca INNA cantareata, pe cand eu am devenit balon de-a dreptul......grasa, f grasa peste tot si mai mult enorm in zona burtii.....am renuntat sa ies la plaja, la bazin, sa imi cumpar haine noi.....pt ca ma dezgusta ceea ce vedeam in oglinda.....in loc sa i-au mai de demult masuri mai mult ma afundam....dar cum se spune niciodata nu e prea tarziu....important e cand te trezesti la ralitate sa o faci cu hotarare...Cum am zis in 13 sept am stat, am analizat, am cantarit tot si mi-am propus....Am trecut prin atatea greutati si am facut fata....oare dc ma l-as sa ma depaseasca aceasta situatie si sa ma domine kg-mele?.....am revenit cu forte noi de gandire dar si ambitie....asa ca in data de 14 sept de la prima ora am fost f hotarata.....si iata-ma dupa 1 luna si 2 sapt cat am acum la activ am slabit 7 kg....as minti sa spun ca nu am fost intampinata de obstacole, tentatii si fel de fel de incercari, dar.....credeti-ma ca o spun cu o mare sinceritate....vointa vine de la mine, dar ajutorul vine de la voi slabutelor.....unele au trecut altele treceti prin aceleasi situatii ca si mine....intelege-ti prea bine cum stau situatiile in lupta cu kg-mele....asa ca va vad cu stoicism ca nu incetati o clipa sa sprijiniti, sa sfatuiti, sa-i ridicati moralul si increderea de sine, sa nu-si piarda motivatia si mai mult sa-si duca pana la bun sfarsit"planul" de a slabi.
BRAVO tuturor SLABUTELOR si tot respectul pt toate
Aceasta este "povestioara" mea......imi doresc sa ajung din nou la kg care ma avantajeaza, evident stiu ca acest lucru nu se poate decat cu ambitie, vointa, incapatanare, alimentatie corecta si sport, dar....si cu ajutorul vostru al tuturor intr-un fel sau altul....
SLABUTEI.....tin sa-i multumesc pentru "infiintarea" acestui site, este "FEMEIE" cunoaste si intelege ca, impreuna reusim, si acesta este site-ul potrivit pt noi toate.

Va doresc tuturor SUCCESE si muuuulte IMPLINIRI....