[crisdana]

Iata ca am gasit ceva timp pentru a-mi crea propriul jurnal.
Este jurnalul unei slabute din Bucuresti, de 43 de ani care, la 160cm inaltime cantareste 85 de kg.

Nu este pentru prima data cand ajung la o astfel de greutate - mi s-a mai intamplat in 1992 si in 2002. De fiecare data am reusit - cu multa vointa, desigur - sa scap de cate 20-25 de kg pe care mai apoi, incet - incetisor, le-am pus la loc.

De data acesta am reusit sa ating aceasta greutate in urma unei sarcini - am nascut la 41 de ani. Cred ca nu degeaba se spune ca multe lucruri ar trebui facute la vremea lor. Este parca mult mai dificil sa scapi dupa kg adunate la 40 de ani decat la 20...

Important este insa ca am un copil sanatos si ca, daca imi voi putea readuna vointa de altadata, sper ca voi reusi sa ajung din nou la ceea ce numesc eu greutatea ideala pentru mine - 60 kg.


Sunt o pofticioasa si aproape nimic din ceea ce inseamna mancare buna nu imi creaza stare de saturatie. Dulciuri, fainoase, patiserie, carne, fructe, seminte ori lactate, toate imi sunt "prietene". Am crescut intr-o familie in care a "manca tot din farfurie" era o obligatie. Avand o viata sedentara, fiind de fapt o fiinta predispusa la sedentarism, vointa imi va fi deci pusa la treaba de doua ori.

Dieta care mi-a reusit de fiecare data - poate pentru ca imi pare ca pune cele mai putine restrictii - este dieta Montignac. Cu ea am mai reusit si spre ca si de data asta sa fie ok.
Cea mai mare problema pe care o intampin acum o reprezinta obiceiul capatat in cursul celor 2 ani in care am stat acasa cu copilul - obiceiul de manca la ore foarte tarzii, si nu orice - in special carbohidrati si dulciuri.
Sunt convinsa ca daca m-as putea mobiliza si la simplul fapt de a nu manca cu 4-5 ore inainte de a ma culca, as reusi sa reduc o parte din kg. Dar aceasta mobilizare este grea.