Buna seara, slabute de pretutindeni!
Sunt Teona,am 25 de ani, am un baietel de 1 an si 5 luni - Sebastian, si sunt supraponderala.
Stiu, suna ca prezentarea de la Alcoolicii Anonimi sau alte adunari anonime de genul acesta...dar problema pentru mine este ca pur si simplu iubesc mancarea. Nu numai ca o iubesc, dar si simt nevoia fizica de a manca mult si bun in fiecare zi...daca nu e gustos parca nu ma satura. Stiu, e doar o chestie de perceptie subiectiva, ma refugiez in mancare pentru a gasi un confort psihic - doar atunci cand mananci ceva bun precum ciocolata se secreta endorfine in creier, hormonii fericirii
. Asa este, aveti dreptate daca asta v-a venit in gand citindu-mi randurile. Dar nu schimba starea de fapt a lucrurilor. Ca sa vedeti cu cine aveti de-a face
, iata de exemplu ce am mancat astazi (ce-i drept am fost in vizita la mama mea - care gateste ca pentru o nunta on a daily basis
):
MD: pe la 8 am mancat o prajitura de ciocolata cu o lingura de smantana si una de dulceata de zmeura si jumate de cana de iaurt. Gras.
Gustare: pe la un 9 si ceva am mancat un sfert de banana ramasa de la Sebi.
Pranz: la 12 am mancat un castron de bors de pasare cu galuste (3 la numar) si cu o portie generoasa de iaurt, la felul doi am mancat 3 linguri din alea mari de lemn de pireu cu vreo 5 bucatele foarte subtiri de friptura de pui la gratar, iar la desert - repetir de dimineata, numai ca in loc de smantana am pus iaurt si in loc de dulceata visine din compot.
Gustare: am mancat o cana de compot de visine pe la 16.00
Cina: am mai servit un castron de ciorbita cu galuste ca venise si sotul meu in vizita ca sa ne ia acasa si doar nu era sa manance dragul de el singurel, nu-i asa?
Bun, deci asta am mancat astazi...si credeti-ma cand va spun ca acum, cand scriu, ma gandesc doar la cat de foame imi este si la ce voi manca maine dimineata. Recunosc ca inca mai alaptez, foarte des as putea spune avand in vedere ca fiul meu cel dragalas ma trage de bluza ori de cate ori ii este foame, sete, dor, urat sau se loveste
In afara de asta, tocmai am terminat si o foarte stresanta sesiune care a fost pur si simplu un cosmar si pentru care am avut nevoie de energie(suna ca cea mai cliseistica scuza, nu-i asa?)
Deci, cam asta mi-i stilul de "haleala" (ca alimentatie e un cuvant prea frumos si finut pentru felul in care mananc eu) iar rezultatul e ca la 1.77 m am 89.3 kg...in sarcina m-am ingrasat foarte putin spre surprinderea mea, am ajuns la 106 maxim (Sebi a fost un bebe gigant as putea spune, a avut 4.800 la nastere - cat am avut si eu de altfel cand m-am nascut), iar dupa ce m-am externat de la maternitate aveam deja 96...la vreo 3 luni dupa coborasem la 90 si acolo m-am blocat de atunci.
Eeeiii...cam asta-i deocamdata...de fapt uitasem sa precizez ca voiam sa ma apuc de maine de dieta Rina 90 dar, dupa multe framantari ce au durat un week-end intreg, am decis sa aman momentul pana mai apar niste verdeturi prin piata, ca sa nu ma usture prea tare la buzunar si sa se mai imbunatateasca si vremea, sa iasa soarele sa-mi secrete creierasul serotonina sa fiu mai bine dispusa ca acum, sincer, sunt cam cu moralul la pamant
Va doresc sa aveti succes in ce v-ati propus, sa munciti cu drag si spor si sa ma inspirati si pe mine sa pornesc la drum!
Pupici de noapte buna!