Buna slabutelor,
Eu sunt Ioana, am 26 de ani si ieri de dimineata aveam 120 Kg
Chiar daca va citesc de ceva vreme , abia acum m-am hotarat sa fac ceva cu viata mea, sper doar sa nu esuez ca balenta(ce sunt) la mal ca pana acum.
O sa scurtez pe cat se poate povestirea mea.
Ca sa incep cu inceputurile.. de mic copil am fost cum spune " grasa si frumoasa" nu stiu cat de frumoasa da grasa am fost cu siguranta
Si toti puneau greutatea mea pe traiul frumos si sanatos de la bunica.. ba e de la aer.. ba e de la lapticul de capra .. era de la orice mai putin de la stilul meu haotic de a manca. Un punct critic a fost in momentul in care la varsta de 12 ani ai mei m-au internat la Parhon.. si ce credeti.. aveam 91 de kg la 12 ani, da da , ati citit bine 91de KILOGRAME
Au urmat analize peste analize si ghiciti ce.. eram sanatoasa tun, nu aveam nici urma de glanda sau orice ceva... aveam doar 2, 3 guri in plus cu care mancam.
Si uite asa mi-am petrecut eu o luna de zile in spitalul mai sus mentionat, si cu folos.. am slabit aproximativ 12 kg, nu imi amintesc exact. Ca sa nu imi istorisesc toata viata.. o sa va spun ca intr-un final am ajuns la 68 de kg , doar ca usor usor am scapat ca porcul in laturi
Cam de atunci si pana acum am facut nenumarate greseli.. de la ceaiuri de slabit.. pastile.. cure drastice.. orice auzeam incercam, si ce credeti m-am ingrasat la loc .
Acum am sa sar cativa ani in povestirea mea si o sa va povestesc cele mai triste momente din viata mea care mi-au adus ultimele 25 de kg care s-au depus in ultimii 2 ani si jumatate.
Acum aproximativ 2 ani tatal meu s-a ingrasat foarte tare , aproximativ 30 de kg in 8 luni.. i se declasase glanda tiroida. A fost operat si la 3 zile, a decedat. Pentru mine momentul cand am ajuns acasa dimineata de la munca si mi-am gasit mama si logodnicul in doliu si pe tata vi-l imaginati cum , a fost un puternic soc . Trec foarte repede peste subiect pentru ca lacrimile nu mi le pot stapanii
Dupa pierdera tatalui meu.. mama mea a hotarat sa plece din tara la munca, sprijinul financiar al familiei nu mai era. Si uite asa m-am vazut eu singura, cu prietenul meu , fara mama, fara tata, fara frati sau surori. Alt moment greu cu care foarte greu m-am obisnuit.
Si acum "cireasa de pe tort" in noiembrie 2010 am ramas insarcinata, am simtit in momentul acela ca acel gol pe care-l lasase tata si mama se umplea considerabil.. si s-a umplut pana-n luna a 7-a cand in noaptea de Inaltare , pe 2 iunie am pierdut sarcina, un baiat , care la ultima ecografie morfofetala(22 de sapt) era sanatos si bine dezvoltat. Se pare ca aveam o problema de sange .. iar placenta si cordonul ombilical nu-si faceau treaba cum trebuie, chiar daca in ultima luna imi faceam injectii in burta pentru trombofilia de care "sufeream". Noaptea aia a fost crunta pentru mine si n-o spun numai pentru ca am pierdut sarcina.. ci si pentru ca se pare ca bebelusul era mort de aproximativ 10 zile , timp in care eu am fost internata-n maternitate repetand doctorilor ca nu imi mai simt copilul , ce mi se raspundea.. nu va mai spun.. ca ma apuca nervii
Si uite asa Ioana, adica eu
m-am refugiat in mancare, mai aveam putin si ma incuiam in frigider si inghiteam si cheia, de foame
, acum stau si ma gandesc.. daca aveam de ales intre o depresie grava si 20 de kg in plus, care este raul mai rau?
Si uite asa am ajuns in ziua de azi, defapt de ieri.. cand m-am cantarit si am vazut 120 de kg, mai ceva ca o purcica. Culmea.. nu m-am enervat, am ras si am zis ca nu se mai poate asa , chiar daca nu o fac pentru mine.. si nu reuseam sa ma motivez cu nimic, acum ma motivez cu faptul ca pana la anu as vrea sa am o greutate undeva la 70 de kg si sa-mi iau inima-n dinti , sa-mi fac curaj si sa fac un bebe frumos si sanatos, pe care promit solemn ca am sa-l hranesc sanatos , asta pentru a nu trece prin ce am trecut eu din pricina kilogramelor in plus.
So, astea fiind spuse cam asta sunt eu, omul care de 4 ani aproape o noapte doarme, alta nu, care-si petrece cel putin 12 ore la calculator.. asta-mi era programul de la munca, fosta munca. Acum sunt acasa si cred ca a venit timpul sa fac ceva pentru mine-n primul rand, pentru oamenii care ma iubesc si pentru cei ce ma vor iubii ca mama
Promit ca am sa marturisesc aici orice greseala culinara, bomboana, lingurita de inghetata .. etc si astept la schimb cate un sut in fund .
Va mai spun doar ca ma bucur ca sunt aici si sper sa ma ajutati in lupta cu iubirea mea secreta, mancarea
Va pup si va astept cu sfaturi
