[Asik60]

Dragele mele slabute,

Va fac curte de ceva vreme (aprox. o luna), insa nu am vrut sa ma pun pe treaba pana cand nu am vazut cum stau lucrurile... Asa ca m-am apucat constiincios sa retin ponturi, sa citesc povesti, sa imi notez retete, sa compar diete, etc... Am invatat sa folosesc calculatorul nutritional si am cautat sa imi stabilesc o strategie pentru perioada ce va urma.
De ce era nevoie de o strategie? Pentru ca de ceva vreme nu ma mai simt bine in corpul meu, si asta a fost un semnal de alarma. M-am trezit cu aprox.73 de kg, numar covarsitor pentru o inaltime de doar 1.59 m.
Acum...as putea sa dau vina pe bunicii care m-au crescut pe principiul "un copil gras e un copil sanatos", pe parintii care ma faceau sa ma simt vinovata atunci cand mancam ceva dulce facandu-ma sa ma ascund de ei, pe colegii care ma strigau "ardei umplut".... dar adevarul este ca de cand ma stiu mi-a placut sa mananc si am fost fan dulciuri!!!
Cei din jur (familie, prieteni, colegi) s-au obisnuit cu mine, ba chiar imi spun ca mi-as pierde farmecul sa slabesc... Dar nu am crezut asta niciodata!
Mi-a lipsit imboldul de a ma pune pe treaba pentru ca, uitandu-ma in oglinda, nu am vazut niciodata ceva "foarte rau"... De acord, nu era nici "foarte bine", dar nu vedeam asta decat cand stateam langa o persoana slaba... Atunci de-abia vedeam diferenta si cadeam in depresie...
Acum insa e o alta mancare de peste...refuz sa mai cad in depresie!! Refuz sa imi plang de mila ca orice persoana slaba (la figurat) pentru ca sta in puterea mea sa imi schimb stilul de viata!
Nu voi face asta pentru familie, sau prieteni, sau colegi... voi face totul pentru mine!