Anterior postat de andreeagonzalez
Buna! Numele meu este Andreea Gonzalez-Jimenez si am 18 ani! St din Bucuresti, dar de la 3 ani locuiesc in Spania, tatal meu fiind spaniol iar mama romanca.
De mica am avut un exces de greutate. Toata lumea imi spunea ca TREBUIE sa slabesc insa nu imi pasa foarte mult. Cu trecerea timpului, comentariile colegilor de clasa erau din ce in ce mai multe si mai "drastice" pana cand miam spus STOP.- PANA AICI. La 12 ani, cantaream 84 de kg la numai 1.60 m. Am inceput sa slabesc incetul cu incetul: in 3 luni pierdusem 18kg. Ideea de a slabi imi placea din ce in ce mai mult- mai multi prieteni, alte haine.. imi propusesem sa ajung la 55 de kg. Tin sa mentionez ca alimentatia mea era in fiecare luna mai saraca. Dupa ce ajunsesem la cele 55 de kg, m i-am dat seama ca nu puteam sa ma mai opresc. Si conitnuan sa slabesc , si slabeam si stateam ore si ore la sala ( cam 6 ore pe zi). Nu mancam cate 6 zile NIMIC si a 7.a mancam o salata si cv carne, si reluam "regimul". Parintii mei erau distrusi si mereu ma intrebau: DE CE ITI FACI ASTA? DE CE NE FACI ASTA?. Ajunsesem la 45 de kg. Mi se vedeau oasele, insa asta imi dadea putere sa ating PERFECTIUNEA
Pe langa toate astea, sufeream mult, mult... Imi era frica sa ma uit in oglinda, nu ieseam din casa, numai pana la sala si inapoi, plangeam mereu, nu vorbeam cu nimeni, la scoala ma duceam ca sa nu stau acasa. Nu mai aveam viata, eram oarba, ma omoram singura, si nu vroiam sa vad cat de mult sufereau parintii, rudele din romania, rudele din spania, prietenii, profesorii. Asa mi-am petrecut 2 ani din viata. Pana cand intr-o zi corpul meu a cedat si am ajuns la spital inconstienta, cu o deznutritie foarte mare.Cand mam trezit, am vazuto pe mama plangand si pe tata langa ea: erau terminati. Mau diagnosticat cu ANOREXIE NERVOASA TIP RESTRICTIV. Negam lucurl asta si ii ziceam psichiatrului " eu anorexica?? anorexica e bunica ta". Mau internat de ungrenta. Cantaream 44 de kg. Am stat in spital o luna, timp in care luasem 7 kg in greutate. ... Dupa ce am iesit din spital, in februarie 2009, continuam sa merg la terapii cu psihologi, psichiatri... Incepusem sa invat sa traiesc. Sa zambesc, sa am grija de mine si sa numi pese atat de tare numarul de kg.
In prezent st o persoana sanatoasa, cu o grutate normala (55 de kg si 1,62m), ma bucur de viata si ma accept asa cum sunt si stiu ca cine ma iubeste MA IUBESTE SI CU DEFECTE SI CU CALITATI!
Fetelor, nu ma jucati cu dietele, mancati sanatos si ingrijitiva! Atat anorexia cat si bulimia nu sunt boli fizice, ci psihice, care lasa in urma traume adanci si care, in fond, nu se vinde niciodata definitiv!
Sunt la dispozitia voastra cu orice sfat, orice raspuns!
|