Am pus această poză pentru că este cea mai în măsură să transmită situaţia prin care am trecut după ce am slăbit cu "Marea dieta".
Deci, revin cu vechea poveste, liceul s-a terminat cu bine şi toată vara m-am pregătit pentru facultate. Problemele cu greutatea s-au ţinut foarte departe de mine, dar nici nu aveau cum să apară în contextul în care a trebuit să ţin un regim strict din cauza ulcerului. Aşa că “slăbuţă” eram.
Fericirea a ţinut mult… M-am văzut intrată la facultatea pe care mi-am dorit-o, totul părea să fie aşa cum am visat dintotdeauna, întâlnisem pe cineva, dar care acel cineva nu făcea parte din vis. Un an de zile cât a ţinut relaţia kg nu s-au lipit nici o secundă de mine, ba slăbisem încă mai mult, ajunsesem să am 46 kg.
Aşa cum zice mama: “eram un set de tacâmuri pentru ciorbă”
. M-a epuizat şi m-a stresat fiecare zi petrecută alături. Cu toate că ajunsesem să fiu mai mult o umbră eu tot mă vedeam în continuare grasă. Cred că fenomenul se numeşte anorexie.
Nu mai mâncam normal, îmi era frică să mă îngraş, cred că toate ţineau de fondul meu nervos pe care mi l-a distrus acel om fără inimă. Dar asta e o altă poveste, să revin la ale noastre cu dieta.
Deci, povestea veche cu dietele începe, practic, după acel an de relaţie.
Vara de după a fost ok, încă mă ţineam în frâu
, dar începând cu anul II au revenit problemele. Şi credeţi-mă că în această perioadă, din disperarea de a slăbi rapid ca nimeni să nu observe kg mele în plus, am încercat tot ce înseamnă în materie de dietă, nu există una pe care nu aş fi testat-o.
Deci ca să fiu mai precisă, prin semestrul I al anului II am revenit la 60 kg, încet dar sigur. Din păcate, nici nu mi-am dat seama când s-a întâmplat nenorocirea.
Abia când am ajuns acasă de crăciun am aflat de greutatea mea, am rămas mută când ledul cântarului mi-a arătat 60.
Iar, iar începea totul… Cât de obosită eram de toate blestematele astea de diete.
Aşa că, până după Crăciun nu am făcut încă nici o mişcare, dar prin februarie, mă apucasem serios, doar venea vara şi dacă iarna sub haine nu se observa grasa de mine, la vară, în costum de baie nu aveam unde să ascund grăsimea, bat-o vina.
Prima dietă pe care am încercat-o, a fost una extremă. Am mâncat timp de o săptămână doar ovăz. Ehh, cred că slăbisem câteva kg, dar ce folos că m-a distrus acea dietă şi după o săptămână m-am scăpat la toate bunătăţile care există pe lumea asta: merdenele, baclava… mmmm, yummi.
Deci, fără rezultat bun s-a terminat încercarea…
Renunţasem… Dar prin aprilie m-am îndrăgostit nebuneşte şi de atunci fiecare dietă pe care o descopeream din reviste, cărţi sau internet, era imediat încercată. Dar asta povestesc mâine… Pot să spun că prima a fost cea cu ciorba de varză. Mi se întoarce stomacul pe dos când îmi aduc aminte de gustul ei.