Citat:
Anterior postat de VAmedeea
Otilia, am trecut si eu prin depresii de genul.... si inca mai trec. Asa e cand nu esti multumit de un anumit aspect al vietii tale. Fie nu iti convine job-ul pt ca nu se ridica la nivelul valorii tale, fie situatia financiara nu e tocmai roz, lipsa pritenilor, monotonia, zilele care sunt la fel luni in sir.
Din pacate asta e pretul platit at cand pleci in strainatate. Cel putin pana ajungi sa iti faci un rost, un grup de prieteni. Dar tu trebuie sa ai mereu in minte de ce te-ai dus acolo. La mine e ca sa castig bani mai multi decat reuseam in tara. Tu ca sa iti urmezi iubirea.
Starile astea vor trece doar daca iti vei dori tu asta. Vorbeste cu logodnicul tau. El te poate intelege. Pe mine m-au ajutat enorm discutiile cu sotul meu. Si noi am avut multe probleme din cauza depresiilor mele, pana in mom in care a spus ca el se intoarce in tara. Si am realizat ca trebuie sa trec peste toate temerile si nemultumirile (care exista in viata tuturor, chiar daca sunt altele) si sa lupt pt casnicia mea. Pt. ca nu ma vad fara sotul meu. Cel putin nu in viitorul apropiat. Apoi, nu se stie niciodata ce va fi.
Forumul m-a ajutat si el intr-o oarecare masura, apoi am mai vb pe skype cu pritenele din Rom (nu f. mult pt ca nu am vrut sa stie nimeni prin ce trec eu).
Am inceput sa ma uit la seriale si filme din nou... asta e, imi trece timpul asa. Nici eu nu cunosc pe nimeni aici. Si eu mai am o problema, am libere doar 6 ore pe saptamana. Nu sunt prizoniera, dar aici unde stau eu nu am unde sa ma duc. Iar ca sa ma duc in oras, doar 6 ore am eu libere.
Asa ca in acele ore de cele mai multe ori sunt pe fuga, alerg de la un magazin la altul, dintr-un orasel in altul, in functie de ce am nevoie.
La restaurant am iesit o singura data de cand sunt in It. (de un an). Asa, la o cafenea, de cateva ori. La cinema din nou o singura data. Pt ca nu reusesc sa fac tot ce vreau in 6 ore. Ca in acest interval trebuie sa imi rezolv si analizele, si vizitele la medic (si toate eu le fac lunar).
Viata e dura, dar tu trebuie sa fii mai tare, sa nu uiti de ce esti acolo si sa vezi pozitivul din ea. Pt ca de negativ suntem toti inconjurati. Diferenta e ca unii aleg sa il vada si altii nu.
Te pup si per din suflet sa iti treaca! |
Exact asa am patit si eu, nu-mi convenea jobul, lucram mult, aveam prea putin timp liber, nu prea aveam unde sa ma duc si tot in depresii am tinut-o pana cand sotul a zis "gata eu nu mai suport atmosfera asta in casa, vreau acasa, tu faci cum vrei" Normal ca nu voiam nici sa ne despartim nici sa ma intorc in Romania, asa ca n-am avut de ales, a trebuit sa ma "adun"
Si am facut bine ca am rezistat, acum ne e mult mai bine, desi problema lipsei prietenilor si dorul de restul familiei care acasa ramane.