[CezaraCezarului]

Anterior postat de deadcountess

Exact, asta e viata, si atunci ce ar trebui sa-mi placa la ea?

Anterior postat de deadcountess

Niciodata n-am dat peste un citat care sa se potriveasca mai bine cu ce gandesc.

De la problema deciziei de a ma aduce pe lume ajung sa nu consider ca odraslele ar avea prea multe obligatii fata de parinti ci invers, ei nu sunt o consecinta a faptelor mele ca sa trebuiasca sa pun confortul lor psihic inaintea confortului meu psihic.

Si inca o dovada ca sunt chiar cu toate acasa: eu nu sunt in stare sa ma adun, sa fac ceva, dar sunt in stare (sau incerc si doar mi se pare ca sunt)sa incurajez o gramada de oameni in perioadele lor proaste.

La fel am simtit si eu cand am dat peste el (citatul). Si inca o data amin la treaba cu parintii, nu stiu cum suna, dar cam asa e si teoria mea legata de viata si de multe ori asociez multe stari pe care le am acum, la nivel psihologic, cu contributia lor la educatia mea - de la complexe, la anxietate, la panica. Bine, nu-i pot detesta pentru ca nu au avut educatia necesara pentru a ma creste in mod complet sanatos, dar ma enerveaza faptul ca am ajuns asa, ca am fost criticata non-stop, ca fiecare decizie pe care am luat-o a fost pusa sub lupa si-asa mai departe.

Si partea cea mai trista e asta - ca nu spune nimeni ca TREBUIE sa iti placa ceva la viata. Fie ca-ti place, fie ca nu, s-a intamplat, sunt doua drumuri: mergi inainte cu ea sau... nu. Un lucru la fel de suparator, zic eu. Eu m-am resemnat gandindu-ma ca exista doar solutii temporare, ca pot sa uit suferinta sau sa o aman, sa traiesc ba intr-o beatitudine mincinoasa, ba intr-o greata de... viata (mal de vivre, ha ha).

Cat de treaba cu ajutatul celorlalti, mereu am crezut ca oamenii se pot imparti in doua categorii - individualistii si catalizatorii (bine, asta nu e doar o teorie de-a mea). Mie mi se pare mult mai usor sa sfatuiesc pe cineva sa faca ceva, sa il ajut in a gasi solutii, mi se par foarte evidente atunci cand nu e vorba de viata mea. Dar cand trebuie sa ma intorc catre mine... bleah. Prefer sa uit. E minunat asa, o viata traita ca sa uiti ca... traiesti.