Mie chiar mi-ar placea sa torni romane mai lungi, ca mie imi pare chiar povestit pe scurt
Cred ca ai avut si noroc cum parca ziceai tu, dar cred ca a fost si meritul tau, atragi prin felul tau de-a fi si meriti lucrurile bune.
Imi dadeam in ultimele zile seama ca golul nu exista (logic stiam si eu), e doar o perceptie, ca incercand sa imping de la mine starile negative, ramanea un teren viran, pe care nu aveam energia sa pun ceva pozitiv in loc...si de aici golul. Nu le lasam pe cele negative sa se apropie, dar nici nu plantam pasiuni, cred ca nu aveam nici incredere ca voi putea trai ceva bun, ca-s capabila, cine stie poate chiar ca nu merit.
Se spune ca atunci cand nu te simti iubit cand esti mic, sau cand ai senzatii de abandon, pe undeva te gandesti ca inseamna ca nu meriti, ca-ti lipseste ceva ce altii au. Si poate dupa aia nu simti ca meriti lucruri bune si atunci nu crezi ca ti s-ar putea intampla, ca sa te si indrepti spre ele.
Ce descrii tu pare sa semene cu un pic de proces terapeutic, adica schimbarea nu s-a produs chiar instant, chiar daca ceva a declansat-o.
La tine a intervenit cumva la un moment dat si frica de pierdere? Dupa ce a aparut relatia?